Monumente liturgice românești

vol. I

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Psalmul 50 în Ceaslovul de la Râmnic [1781][1]

1. Miluiaște-mă, Dumnezeule, după  mare mila Ta;

2. și după mulțimea îndurărilor Tale, ștearge fără de leagea mea.

3. Mai vârtos mă spală de fără de leagea mea, și de păcatul mieu mă curățeaște.

4. Că fără de leagea mea eu o cunosc. Și păcatul mieu înaintea mea iaste pururea.

5. Ție unuia am greșit, și rău înaintea Ta am făcut, ca să Te îndreptezi întru cuvintele Tale, și să biruiești când vei judeca Tu.

6. Că iată întru fără de legi m-am zămislit, și în păcate m-au născut maica mea,

7. că iată adevărul ai iubit; ceale[2] ne arătate și ceale ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie,

8. stropi-mă-vei cu issop, și mă voiu curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voiu albi.

9. Auzului mieu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele ceale smerite.

10. Întoarce fața Ta de cătră păcatele meale, și toate fără de legile meale ștearge.

11. Inimă curată zideaște întru mine, Dumnezeule; și Duh drept în[n]oiaște întru ceale din lăuntru ale meale.

12. Nu mă lepăda de la fața Ta, și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.

13. Dă-m mie bucuria mântuirii Tale. Și cu Duh stăpânitoriu mă întăreaște.

14. Învăța-voiu pre cei fără de leage căile Tale, și cei ne credincioși la Tine să vor întoarce.

15. Izbăveaște-mă de sângiuiri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii meale; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.

16. Doamne, buzele meale vei deschide, și gura mea va vesti lauda Ta;

17. că de ai fi voit jârtva, a-și fi dat; arderile de tot nu le vei bine voi.

18. Jărtva lui Dumnezeu: Duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta Sionului; și să se zidească zidurile Ierusalimului.

20. Atuncea bine vei voi jărtva dreptății, prinosul și arderile de tot; atuncea vor pune pre oltariul Tău viței.

*

1. Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta;

2. și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.

3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, și de păcatul meu mă curățește.

4. Că fărădelegea mea eu o cunosc. Și păcatul meu înaintea mea este pururea.

5. Ție unuia am greșit, și rău înaintea Ta am făcut, ca să Te îndreptezi întru cuvintele Tale, și să biruiești când vei judeca Tu.

6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit, și în păcate m-a născut maica mea,

7. că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie,

8. stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.

9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite.

10. Întoarce fața Ta de către păcatele mele, și toate fărădelegile mele ștergele.

11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule; și Duh drept înnoiește întru cele din lăuntru ale mele.

12. Nu mă lepăda de la fața Ta, și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.

13. Dă-m mie bucuria mântuirii Tale. Și cu Duh stăpânitor mă întărește.

14. Învăța-voi pe cei fărădelege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.

15. Izbăvește-mă de sângiuiri/ [de vărsări] ale sângelui/de crime, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii meale; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.

16. Doamne, buzele mele vei deschide, și gura mea va vesti lauda Ta;

17. că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.

18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta Sionului; și să se zidească zidurile Ierusalimului.

20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pre altarul Tău viței.

*

Doxologia în Ceaslovul de la Râmnic [1781][3]

Preotul sau diaconul:

Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat noao[4] lumină!

Strana sau întreaga Biserică:

1. Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu, și pre pământ pace și întru oameni bună voire.

2. Lăudămu-Te bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ție, slăvimu-te, mulțumim Ție pentru mare mărirea Ta.

3. Doamne, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte atot țiitoriule; Doamne, Fiiule, Unule născut, Iisuse Hristoase, și Sfinte Duhule.

4. Doamne Dumnezeule, Mielușelul lui Dumnezeu, Fiiul Tatălui, Cel ce râdici păcatul lumii; miluâște-ne pre noi, Cel ce râdici păcatele lumii.

5. Priimeaște rugăciunea noastră Cel ce șăzi de-a dreapta Tatălui și ne miluâște pre noi.

6. Că Tu ești unul Sfânt, Tu ești unul Domnul Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.

7. În toate zilele bine Te voiu cuvânta și voiu lăuda numele Tău în veac, și în veacul veacului.

8. Învredniceaște-ne, Doamne, în zioa aceasta fără de păcat să ne păzim noi.

9. Bine ești cuvântat, Doamne, Dumnezeul Părinților noștri, și lăudat și proslăvit e numele Tău în veaci, amin.

10. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, pre cum am nădăjduit întru Tine.

11. Bine ești cuvântat, Doamne, învață-mă pre mine îndreptările Tale.

12. Bine ești cuvântat, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale.

13. Doamne, mila Ta e în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le treace cu vederea.

14. Ție să cuvine lauda; Ție să cuvine cântarea; Ție mărire să cuvine, Tatălui și Fiiului și Sfântului Duh. Acum și pururea și în veacii veacilor, amin.

*

Preotul sau diaconul:

Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumină!

Strana sau întreaga Biserică:

1. Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace și întru oameni bunăvoire.

2. Lăudămu-Te bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ție, slăvimu-te, mulțumim Ție pentru mare mărirea Ta.

3. Doamne, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte Atotțiitorule; Doamne, Fiule, Unule născut, Iisuse Hristoase, și Sfinte Duhule.

4. Doamne Dumnezeule, Mielușelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii; miluiește-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.

5. Primește rugăciunea noastră Cel ce șezi de-a dreapta Tatălui și ne miluiește pe noi.

6. Că Tu ești unul Sfânt, Tu ești unul Domn Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.

7. În toate zilele bine Te voi cuvânta și voi lăuda numele Tău în veac, și în veacul veacului.

8. Învrednicește-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi.

9. Bine ești cuvântat, Doamne, Dumnezeul Părinților noștri, și lăudat și proslăvit e numele Tău în veaci, amin.

10. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine.

11. Bine ești cuvântat, Doamne, învață-mă pe mine îndreptările Tale.

12. Bine ești cuvântat, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale.

13. Doamne, mila Ta e în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.

14. [Căci] Ție se cuvine lauda; Ție se cuvine cântarea; Țe mărire se cuvine, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Acum și pururea și în vecii vecilor, amin[5].

*

Și acum…a Născătoarei de Dumnezeu de la Ceasul Întâi în Ceaslovul de la Râmnic [1781][6]

Ce te vom chema, o, ceea ce ești cu dar dăruită? Ceriu, că ai Răsărit pre Soarele dreptății? Raiu, că ai odrăslit floarea ne stricăciunii? Fecioară, că ai rămas ne stricată? Maică curată, că ai avut în sfintele tale brațe Fiiu, pre Dumnezeul tuturor? Pre Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

*

Cum te vom chema/numi, o, ceea ce ești cu dar dăruită? Cer, că ai răsărit pe Soarele dreptății? Rai, că ai odrăslit Floarea nestricăciunii? Fecioară, că ai rămas nestricată[7]? Maică curată, că ai avut în sfintele tale brațe pe Fiul, pe Dumnezeul tuturor? Pe Acela roagă-l să mântuiască sufletele noastre.

*

Rugăciunea către Hristos Domnul de la finalul Ceasului întâi în Ceaslovul de la Râmnic [1781][8]

Cela ce în toată vreamea și în tot lacul[9], în ceriu și pre pământ, ești închinat și slăvit, Hristoase Dumnezeule, îndelung răbdătoriule, mult milostive, și mult milosârde;

Carele pre cei drepți iubești, și pre cei păcătoși miluiești, Carele pre toți chiemi la mântuire, pentru fădăguința bunătăților ce vor să fie.

Însuți Doamne, priimeaște și rugăciunile noastre în ceasul acesta, și îndreptează viața noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfințeaște; trupurile curățeaște, cugetele îndreptează, gândurile curățeaște; și ne izbăveaște pre noi de tot necazul celor reale[10] și al durerii;

ocoleaște-ne pre noi cu Sfinții Tăi Îngeri, ca cu mijlocirea lor fiind păziți și povățuiți, să ajungem la unirea Credinții, și la cunoștința măririi Tale cei ne apropiate; că bine ești cuvântat în veacii veacilor, Amin.

*

Cel ce în toată vremea și în tot locul, în cer și pe pământ, ești închinat și slăvit, Hristoase Dumnezeule, îndelung-răbdătorule, mult milostive, și mult milosârde;

Care pe cei drepți iubești, și pe cei păcătoși miluiești, Care pe toți [îi] chemi la mântuire, pentru fădăguința bunătăților ce vor să fie.

Însuți Doamne, primește și rugăciunile noastre în ceasul acesta, și îndreptează viața noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfințește; trupurile curățește, cugetele îndreptează, gândurile curățește; și ne izbăvește pe noi de tot necazul celor rele și al durerii;

ocolește-ne[12] pe noi cu Sfinții Tăi Îngeri, ca prin mijlocirea lor fiind păziți și povățuiți, să ajungem la unirea credinței, și la cunoștința măririi Tale celei neapropiate; că bine ești cuvântat în vecii vecilor. Amin.


[1] Cf. *** Ceaslov, Râmnic, 1781 [BAR, CRV 446], p. 53-56.

[2] Cele.

[3] Cf. *** Ceaslov, Râmnic, 1781 [BAR, CRV 446], p. 65-68.

[4] Nouă.

[5] Se observă faptul, că în ediția de față Doxologia, așa după cum o cunoaștem noi astăzi, a fost deturnată de la cursul ei firesc (odată cu v. 12) și a rămas nefinalizată, și a fost combinată cu rugăciunea Învrednicește-ne, Doamne, de la Vecernie.

[6] Cf. *** Ceaslov, Râmnic, 1781 [BAR, CRV 446], p. 80.

[7] Că fecioria ta a rămas nestricată.

[8] Cf. *** Ceaslov, Râmnic, 1781 [BAR, CRV 446], p. 83-85.

[9] Locul.

[10] Rele.

[11] Locul.

[12] Dă-ne ocol nouă cu Sfinții Tăi Îngeri, în sensul de a ne păzi, de a ne apăra aidoma unei păsări răpitoare, care își apără puii.

Did you like this? Share it: