Dorin Streinu

Opere alese

*

Despre mine însumi

(Jurnal de scriitor. Fragmente)

***

1997

*

Inima e cel mai frumos loc în care pot muri și pot învia toate lucrurile pe care tu le-ai iubit și le iubești.

*

Dacă aș spune tot ce mi-a plăcut pe pământ, cu lux de amănunte, cu siguranță că aș uita să mai spun ce nu mi-a plăcut. Sau nu ar mai fi interesant să mai spun acest lucru…

*

Am fost dezamăgit, în mod continuu, de oameni care erau dezamăgiți de ei înșiși. Și ceea ce m-a durut cel mai mult a fost faptul că ei, cu bună știință, l-au lovit drept în inimă pe singurul lor prieten, care îi iubea în mod sincer

*

Orice mare eveniment al vieții mele are lângă el sau în el o mare dramă, o suferință penibil de neomenoasă.

*

12 fără un minut noaptea. O, n-am să uit niciodată ce frumoase sunt rugăciunile în comun! De aceea nu pot să mă rog doar pentru mine, fără ca să mă rog pentru toți.

Numai în comuniune, în dragoste și în ascultare reciprocă stă mântuirea, adică în frumusețea noastră.

*

Adevărata față a omului poate fi mai frumoasă decât aparenta frumusețe.

*

Dacă omul și-ar pune toate potențele în act am fi mai minunați decât cele mai frumoase gânduri ale noastre.

*

Acum îmi vine să zbor, să zbor către Dumnezeu. Pentru că sunt fericit, prea fericit…Unde? În mijlocul destrămării.

*

13 septembrie 1997. Nu respirați: rezultatul examenului meu se amână! Poate că la Teologie nu s-au reglat încă toate conturile, adică nu se știe încă cine trebuie să intre și cine nu.

*

Oamenii culturii care mă populează și de la care am învățat enorm (o listă rapidă, în fugă):

1. cei mai frumoși: Nichita Stănescu și Salvador Dali;

2. cei mai profunzi: Shakespeare și Beethoven;

3. cei mai nebuni: Baudelaire, Nietzsche și Kierkegaard;

4. cei mai excentrici: Picasso[1] și Monet[2];

5. cei mai suavi: Enescu[3] și Chopin[4];

6. cei mai înalți: Eminescu, Byron și Cervantes[5];

7. cei mai tenebroși: Emil Botta și Max Ernst[6], pictorul dracilor;

8. cei mai angoasați: Pascal, Eugen Ionesco, Beckett[7] (omul cu pălărie neagră) și Kafka[8] (maimuța care mănâncă banane labirintice);

9. cei mai îndrăgostiți: Hafiz[9] (poetul vinului) și Hokusai[10] (cel nebun după pictură).

Însă lista continuă: Van Gogh, Cézanne[11], pictorul femeilor albastre, de un albastru ultramarin (îmi scapă acum numele lui), Brâncuși, Stravinski[12], Mozart, Bach, Rembrandt[13], Verlaine[14], Rimbaud[15], Rilke[16]

Ei m-au învățat multe fibre ale sufletului uman și multiple coaste ale artei și ale faptului de a fi om, pe lângă Sfinții mei. Adică niște oameni morți…m-au învățat să fiu viu.

*

Diogene[17] căuta omul cu felinarul. Eu nu mai îndrăznesc decât să caut sentimente umane, risipite pe ici pe colo. Bineînțeles, când întâlnesc oameni…e o mare minune. E adevărata sărbătoare a vieții mele.

*

Uneori am aromă de putrezeală, eu, tocmai eu, care am o aversiune terifiantă față de tot ce e putred, corupt, mucegăit în oameni.

Azi, spre exemplu, mă simt un coș de gunoi în care s-a scuipat în ciudă…

*

Ion vrea să mergem la munte, ca să mâncăm o bună conservă. Asta drept consolare pentru ultimele zile. Însă nu am chef de așa ceva.

*

14 septembrie 1997. Acum aș vrea să văd o piesă de teatru magistrală. O și văd…Preferabil?! Cu Florin Piersic în rol dramatic. Sau cu un altul ca el, care are un înalt simț al singurătății.

*

Singurătatea mea e una în jurul marilor persoane și valori spirituale, artistice și științifice ale lumii. Eu nu sunt singur pentru că nu am cu cine comunica, ci eu sunt singur pentru că nu am destui oameni cu care să comunic înalt, foarte înalt, cel mai înalt posibil.

*

Orice mare idee e asocială. Nu te poți încadra social, ca o rotiță într-un agregat, când tu ești o altă mașină, o altă lume, pentru care nu s-a inventat o gramatică.

*

Uneori scriu și mi se face frică de mine însumi. Am ajuns să simt și să văd și să înțeleg lucruri la care nu m-am gândit niciodată sau pe care nu le credeam posibile.

*

Inima îmi este foarte sensibilă datorită ultimelor șocuri. Tracasările asta cu examenele mă exasperează. Iar chestiunile familiale mă aruncă cu totul în aer.

Și, Doamne, cu toate astea, pe care le trăiesc și le simt, știu că toate au un rost la Tine! Pentru că nu se poate petrece cu mine și cu niciun om lucruri pe care Tu să nu le îngădui.

*

15 septembrie 1997. Mă enervez din orice…și, de enervare, nu mai îmi simt picioarele. Încep să tremur și nu mai știu de mine. Uneori mi se pare că plutesc în neant. O oboseală mormântală.

*

Nu cred că Dostoievski a scris cea mai răscolitoare pagină a literaturii. Simt că pot să fac mai mult. Simt că se poate spune mai multe din om, despre om…pentru om, în favoarea lui.

*

16 septembrie 1997. Bunătatea e un mod de a fi mâncat de struguri, adică de către toți hoții. Prostia e o invazie a cioburilor între stele. De aceea mă dor pe mine cuvintele de multe ori și nu mai pot să mănânc de atâta chin și durere.

*

Astăzi, ca să îmi treacă de toate, am spart lemne. Timpul e însingurat. Ziua de mâine îmi va stabili viitorul.

*

18 septembrie 1997. Da, s-a comis marea greșeală în ceea ce mă privește! Numai că nu pot fi gol, eu, cel plin.

*

19 septembrie 1997. În fața panoului cu note s-a produs o schimbare radicală în ființa mea, de care, probabil, o să îmi dau seama în zilele, săptămânile următoare. O izbucnire din lăuntrul meu, până în minte și conștiință.

Acum, în clipa de față, parcă sunt drogat. Până acum nu am știut niciodată gustul înfrângerii. Și astăzi l-am aflat din plin, într-un mod brutal.

Sunt nevoit să mă întorc din nou la schemele mentale și tipicul de doi lei, numai memorare, pe care mi-l cer aici, ca să intru la facultate. E penibil!…Însă chinul meu se acutizează…și o iau, precum Sisif, de la capăt.

*

Nici nu mi-a trecut prin cap să fac contestație…deși mulți fugeau să conteste nota obținută.

*

O, Doamne, numai Tu știi de ce trebuie să trec prin durerea, nefericirea și rușinea asta! E prima oară când pierd un examen…

Mi-e nespus de greu, dar știu că Tu, Tu Însuți știi de ce trebuie să mă afund în această groaznică stare și să nu merg, de anul ăsta, la facultate! Ai milă de mine, netrebnicul și mă iartă!

*

Un vis simbolic: eu am rămas în Biserică iar ei au ieșit afară, bucuroși, și s-au dus să sărbătorească. Aveau în mâini pahare mari de cristal…

*

Un alt vis: m-a bătut o gașcă de naltangii. Loviturile lor însă erau nedureroase deși mă băteau la greu. Motivul: pentru că am stat de vorbă cu prietena unuia dintre ei.

*

Al treilea vis: unul erotic. Cu două femei, cu care dracii mă obsedează de ani de zile.

*

Al patrulea vis al acestei nopți: un spațiu verde…și bunica mea îl aranja.

*

Al cincilea vis (am dormit ca sedat): întâlnesc o femeie pe care nu o cunosc. Îmi vorbește obscen despre o alta. Limbajul era unul…iar statutul ei social era altul. Apoi îmi spune că toate femeile care vin la Biserică sunt curve.

Adică dracul, după ce că am pierdut examenul de intrare la facultate, acum mă extenuează cu intenții perverse.

*

Zbieretele celor care beau mă făceau să râd. Era o manifestare animalică. Delicatețea însă și valoarea nu se înspăimântă de nonvaloare și nereușită. Delicatețea e o normă a celor înalți.

*

A spune înseamnă a inventa”. E de la Samuel Beckett.

*

Și tot de la el, în Molly: „În mine au existat dintotdeauna doi bufoni, printre atâția alții, cel ce nu cere decât să rămână acolo unde este și cel ce-și închipuie că mai departe ar fi ceva mai puțin rău”.

*

20 septembrie 1977. Mă reîntorc la Scrioaștea. Fac pașii nefericitului. Deși mă simt anchilozat sufletește trebuie să dau aerul că rezist. Tentații crude își înfig colții în mine.

*

Nimeni nu poate ajunge sceptic la unele lucruri sau la cât mai multe până nu gustă, cu sete, din dezamăgire.

*

Am spart din nou lemne. Mamaia Floarea se bucură că sunt acasă și nu la facultate, pentru ca să aibă cu cine mânca și vorbi.

În ultimele zile am discutat multe lucruri cu ea. A început să se gândească la publicarea mea…și caută să mă ajute în scrisul meu. E amuzantă prin ceea ce face și cu multă candoare (pe care nu o știam), când încearcă să îmi relativizeze durerile, obsesiile, amărăciunea și rușinea pe care trebuie să o înfrunt, că eu, tocmai eu, nu am ajuns student din prima.

*

A venit și mătușa Mariana. A încercat să mă consoleze…și mă bucură acest lucru.

*

Timp închis. Strada e însă populată. E o zi de sâmbătă…și de început de toamnă. În lipsă de altceva am conversat cu Beckett. E o izbăvire binemeritată din marasm.

*

Spre seară: Guy de Maupassant[18]. De la el: „Trebuie să privești tot ceea ce vrei să descrii destulă vreme și cu destulă atenție ca să descoperi un aspect care n-a fost încă văzut și descris de nimeni. În toate există o parte neexplorată

Cel mai mic lucru închide în sine o fărâmă de necunoscut. S-o găsim”.

El a murit din cauza unor semne grave de dezechilibru psihic. Avea accese de teamă, se credea urmărit și vedea fantome. Moare la 6 iulie 1893.

*

Mă simt singur dar nu părăsit. Acum mi-e teamă de toate temerile de pe fața pământului. Cred că mor, cred că înnebunesc, că din întuneric iese ceva și sare asupra mea, că voi fi otrăvit, că nu voi publica niciodată.

Însă toate aceste drăcii ticluite cu grijă de Satana, pe care mi le introduce, ca și cu o pipetă, în fața imaginației mele, pier fără urmă când mă rog.

Atunci uit tot: orice grijă, orice frică, orice durere…și mă asaltează o bucurie și o pace dumnezeiești. Atunci nu mă mai simt însingurat și nefericit, ci iubesc pe oricine și curăția.

*

În Expulzatul, Beckett nu a uitat să scrie: „Întotdeauna m-am mirat [de] cât de lipsiți de finețe sunt contemporanii mei, eu, al cărui suflet se frământă din zori până seara, căutându-se pururi”.

Numai că, dragă Samuel, pe contemporanii tăi i-a durut în cur de tine, cum îi doare și pe ai mei de mine! Baremi la asta suntem chit.


[1] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Pablo_Picasso.

[2] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Claude_Monet.

[3] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Enescu.

[4] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Fr%C3%A9d%C3%A9ric_Chopin.

[5] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Miguel_de_Cervantes.

[6] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Max_Ernst.

[7] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Samuel_Beckett.

[8] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Franz_Kafka.

[9] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Hafez.

[10] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Hokusai.

[11] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_C%C3%A9zanne.

[12] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Igor_Stravinsky.

[13] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Rembrandt.

[14] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Verlaine.

[15] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Arthur_Rimbaud.

[16] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Rainer_Maria_Rilke.

[17] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Diogene_din_Sinope.

[18] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Guy_de_Maupassant.

Did you like this? Share it: