Dorin Streinu, Despre mine însumi. Jurnal de scriitor [34]

Dorin Streinu

Opere alese

*

Despre mine însumi

(Jurnal de scriitor. Fragmente)

***

1998

*

La banchet mi-a venit ideea unui cenaclu literaro-muzical, văzând euforia care se poate naște din cauza unor poeme sau texte sau a unor cântece.

*

O am pe Nechitaru, o fetiță cu ochi negri și obrăjori purpurii, care vrea să scrie și i-am promis ajutorul.

*

Am primit un braț de flori la final, din partea copiilor…în invidia totală a cercului profesoral.

*

Pentru calificativul final pe care trebuie să mi-l dea, în două exemplare, ambii directori însă, toată lumea vrea…șpagă. Însă eu…mă fac că n-aud. Să scrie ce vor!

Și așa…nu are nicio importanță pentru mine, pentru că nota de suflet mi-au dat-o ei, acești copii care m-au scos din marasmul dezamăgirii mele în acest an și cărora le mulțumesc și aici.

*

A trebuit să îi dau 8 Nicoletei, pentru că Lavinia nu mai putea să ia premiu. Cea de a doua Lavinie s-a schimonosit pentru premiul II…dar o să-i treacă ei…până o să se mărite.

*

Cum să înnebunească un om ca Mihail [Eminescu]? E o bazaconie neînchipuită!

Un suflet ca el nu putea să înnebunească tocmai pentru că era prea viu, prea lucid, prea încăpător.

*

În două ore am învățat că nu știu nimic despre femei, că bărbații sunt mai curioși decât credeam și că murdăria umană e mai înspăimântătoare decât în propria mea imaginație.

Gianina avea dreptate când spunea, că sunt prea pur pentru lumea asta și că nu cunosc răutatea lumii. Ce pot să facă oamenii pentru tot felul de lucruri meschine.

Astăzi mi-am dat seama de câte greutăți am să mă lovesc în curând.

*

Doamne, aruncă de la mine paharul acesta! Iartă-mi păcatele mele cele cu știință și cu  neștiință și pe cele pe care nu am îndrăznit să le fac dar am dorit să le fac sau m-am gândit la ele și mă iartă!

*

Chinul acestei lumi e infinit și fără margini.

*

Am văzut un album cu Baba[1] și i-am mulțumit lui Dumnezeu pentru geniul său. Costă 140.000 de lei și eu nu-i am. Am văzut și câteva romane, cărți de teatru și de poezie bune. Nu am bani însă pentru ele.

*

Am trăit o scârbă imensă astăzi. Și mă obsedează răul și păcatul.

*

Am ajuns să ne placă să păcătuim, să facem un cult din faptul de a păcătui. Suntem slabi, tot mai slabi și vrem continuu să părem tari, imbatabili.

*

Picturile lui Baba mi-au umplut sufletul. Pe deplin românești și geniale. Cât erau de adevărate! El l-a cunoscut pe Enescu. Nu-i de mirare că geniul la geniu trage.

*

Sunt prea fin intelectual pentru lumea de azi. Mi-am întrecut contemporanii cu mult în ceea ce fac și prin asta ajung să trec neobservat, chiar și prin fața ochilor celor care mă citesc sau știu cumva de mine.

*

Trec imperceptibil prin ochii tuturor…lucru care e incredibil pentru mine.

*

Cred că voi ajunge să muncesc ca un rob și să mor ca un câine bătrân de zile. Condiția umană, din acest punct de vedere, e o exasperare continuă.

*

Ne mințim reciproc numai pentru că avem nevoie de familie, sex, îmbrățișări, stabilitate. Și, în mijlocul căsniciei, suntem prea egoiști ca să ne derobăm de propriul nostru egoism și facem din familie o frescă a egoismului de castă.

*

Valentin a început să joace rolul farsorului cu mine și nu îi stă bine deloc. Păcat! Unele păsări își turtesc capul tocmai pentru că doresc să treacă prin oglindă și nu să se privească în ea.

*

Cum s-au transformat scrisorile lui din frumusețe, în unele pline de egoism și vanitate? Mă apucă sila când văd lipsa de verticalitate a acestor oameni, pe care i-am iubit atât de frumos.

Dacă tot vor…să își vadă de viața lor (ascultând de mame și de prietene, viitoare soții care nu-i merită, care vor să îi întoarcă în groapa conformismului și a prostului gust)…și să uităm trecutul…de ce oare nu o spun în mod deschis?!

Cât de neînțelegător aș fi eu…când eu le-am deschis ochii și i-am făcut bărbați?

Problema e, că după ce vor vedea cum stă treaba cu femeile care te duc la bine…o să rămână singuri cuc…și s-au lins pe bot de mine.

*

O liniște titanică se stabilește de multe ori în inima mea. E ca un munte care s-a coborât în trupul unei gâze.

*

La înmormântarea mea vor lătra câinii a nou și va ploua cu soare. Vor fi prea puțini după coșciugul meu ca să nu fie mulți. Atât de puțini încât n-or să încapă în cuvinte!

*

21 iunie 1998. Trăiește clipa și uit-o: aici e secretul!

*

Cele mai groaznice iubiri sunt cele în care ajungem să ne plictisim reciproc.

*

Mă deprimă faptul de a da explicații. Pentru ce mai trebuie explicații, dacă tu, cel din fața mea, te dai de știutor al inimii mele?!

*

Mamaia e lângă mine în clipele astea și mă ajută enorm. Învăț pentru facultate. Încerc să uit tot și să merg, să merg înainte.

*

Întotdeauna îmi pare rău când îmi fac iluzii, prea mari iluzii și nemeritate, pentru oameni care nu se cred nici ei buni de ceva.

*

Doamne, Tu știi ce e mai bine pentru mine, pentru noi toți și de la Tine am înțeles acestea toate, pe care le scriu, pe care le știu, pe care le înțeleg pe fiecare zi…

Tu știi unde trebuie să merg și ce să fac. Ajută-mă să râd și să scap de acest marasm nenorocit, de această deprimare.

Ajută-mă să îmi găsesc cuvintele în fața inimii mele și a Ta și să spun adevărul.

*

22 iunie 1998. Sunt la Alexandria, la mătușa Mariana. Complicații cu un al 4-lea.

Anca e gravidă în luna a treia…dar tot frumoasă. S-a schimbat mult. Sper ca în bine.

*

Am primit decizia de salarizare și PS Galaction mi-a dat binecuvântarea pentru facultate.

*

M-a uimit faptul că am fost privit bine de către toți aceia cu care m-am întâlnit astăzi. Iradiez prea mult?

*

Mă duc să mănânc. E ora 21.00. Mai scriu după.

*

La televizor: România – Anglia. Nu am prea mare încredere în ai noștri.

*

Anca visează pisici negre. Mi-a povestit despre vrăji și dureri insuportabile.

*

23 iunie 1998. Din nou pus la încercare.

*

Temele din autobiografia mea, la care am scris…și mai trebuie să scriu:

1. cutremur mare;

2. naștere grea;

3. Botez…fără dorința unora;

4. „nu avem biberon”;

5. pierdut în vie;

6. era să fiu mâncat de câini la secția de tractoare, la tataie;

7. plimbat cu căruciorul…cu tandrețe, de mamaia și de o vecină;

8. îndrăgostit la 4 ani de bucureșteanca de la nunta lui Tile;

9. curios să văd;

10. plâng pentru că nu-mi place;

11. percep cântecul;

12. cânt pe lada patului;

13. poet la grădiniță;

14. bătăuș la drumul mare;

15. pictor pentru pace…în tempera;

16. vorbitor de limbă rusă…pentru că învăț alfabetul chirilic, înaintea celui românesc, după manualele lui Octavian;

17. învăț alfabetul în limba română…după tabelul magnific pe care i l-a făcut Bondarici lui tataie…special pentru mine;

18. scriitorul de vocabule (am rupt tot ce nu era perfect);

19. fără sânul mamei;

20. solitudinea împreună cu mine;

21. să înțeleg inefabilul;

22. cum e ca mine însumi;

23. purtător de demnitate;

24. cuvântul de onoare;

25. viteaz explorator;

26. conducător de țară;

27. râsul de bucurie și de ură;

28. școala: o invenție fără scop bine determinat;

29. cunosc…nu îmi este frică;

30. nu-mi place sportul decât după rigori personale;

31. înțeleg…nu cunosc;

32. femeia: obiect de studiu interesant;

33. nu vreau să mă pierd pe mine însumi;

34. cântăreț pentru inimă;

35. colecționar de frumos;

36. cititor care citește mult…și visează aidoma;

37. explorator al necunoscutului;

38. vorbesc pentru ca să mă exprim;

39. îmi place filmul, teatrul, desenul animat;

40. iubesc natura și o apăr;

41. mă obsedează tatăl.

42. problemă cu mama = educatoare suverană;

43. îmi plac dulciurile;

44. vânez rândunele (învățat de finul Mihai)

45. prind cărăbuși de mai și nazicorni, rădăști și alte insecte de noapte;

46. prind pești cu plasă proprie;

47. cerul începe să mă emoționeze;

48. luna mă fascinează, soarele mă orbește;

49. construiesc enorm, îi îndrum pe alții, iarăși construiesc;

50. educ pe alții, fac teatru, visez;

51. colind plantația de pomi fructiferi și pădurea..cât și plantația de la calea ferată;

52. iubesc melcii, ciupercile după ploaie (mă duc pe câmp numai pentru ele, imediat ce s-a terminat ploaia), iepurii de câmp, păsările, murele (de lângă calea ferată) și acrișoarele (cele mai bine sunt toamna, după o brumă, două, direct din copac);

53. culeg plante medicinale: mușețel, coada șoricelului, tei, ghiorghine, măceșe…culeg frunză de dud pentru viermii de mătase ai școlii; primim și acasă viermi ca să îi creștem…dar mulți mor mâncați de furnici;

54. secvențe estetice;

55. cum arată pupăza prinsă în copac (a murit lângă sobă, de frică);

55. despre Lola, Sache, Țirică și alți câini;

56. mă entuziasmează războiul…și încep lupta pentru a avea mușchi;

57. joc handbal (cel mai adesea…pentru că fotbalul era cu accidentări și handbal jucam cu fetele…dând gol de la jumătatea terenului), fotbal (la margine, la terenul de fotbal dar și pe sub coasta dealului), fac karate, joc tenis de masă (la școală) și de câmp (la Lina), volei (peste gard), trag cu arcul…dar mi se rup toate;

58. nu învăț să cânt nici la chitara de la Reghin și nici la acordeonul rusesc…pentru că asta e treabă de lăutar…iar eu nu sunt lăutar (i-am enervat pe bunicii mei…care mi le-au cumpărat);

59. finul Mihai: cel mai luminos din trecutul meu, diverse imagini întipărite în minte;

60. revoluția română din decembrie 1989 și viața mea se schimbă radical (deșteptat la viața cu Dumnezeu de…oamenii cu flori în mâini în fața gloanțelor);

61. cititul ultraintensiv, copiatul de cărți cu mâna, ca în vechime, mersul la Biserică, căutări și bucurii enorme;

62. începe literatura, arta, știința și teologia.

63. iubirile mele…

O, m-a obosit propria mea viață!

*

24 iunie 1998. L-am cumpărat pe Baba cu 170.000 de lei. Regele nebun, Spaima și Enescu ale lui mă înfioară. Îmi pare rău că nu l-am cunoscut pe acest geniu ultim al picturii române…

*

Sunt rece lângă Baba și cuvintele mele sunt prea puține.

*

Credem în suferință numai când ea trece peste margini. De ce n-o vedem…cu o secundă mai înainte de a o produce…sau de a ne lovi în mod fatal?!

---

[1] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Corneliu_Baba.