Dorin Streinu, Despre mine însumi. Jurnal de scriitor [37]
Dorin Streinu
Opere alese
*
Despre mine însumi
(Jurnal de scriitor. Fragmente)
***
1998
*
5 august 1998. E aproape ora 3 dimineața. Am scris, am citit și am învățat. Și am nevoie, în mod urgent, de 150.000 de lei.
*
Am văzut cum izvorăște apa în fântână. Sper ca fântânarii noștri să nu dea de humă și să sape un metru și ceva, pentru ca acela să fie, în mod constant, plin cu apă.
Le-am dat 550.000 de lei, pentru ca să le arăt că sunt domn, adică cu 75.000 de lei în plus. De mâine dimineață încep să sape la modul serios.
*
Am revăzut picturile lui [Corneliu] Baba și le-am simțit efectul percutant. Planșele de carton sunt mai maleabile dar pe pânză e mai multă lumină.
Petele de lumină de pe chipul lui Sadoveanu sunt sublime. Există o pată de lumină deasupra nasului, care e supragenială.
*
Reflecțiile lui Goethe mă vitalizează. De fiecare dată ele mă fac să înțeleg că sunt dator…
*
Am început să scriu la cel de al 24-lea volum de poeme. Poemele sunt cu totul noi. Ideile sunt actuale și presante.
*
[Marin] Sorescu[1] și-a atins sufletul pentru că a privit în apropiere. Pentru că, dacă vrei să câștigi lumea trebuie să pleci de la ceea ce ai cel mai familiar. Și când a scris poemele despre satul său, Sorescu a devenit tot mai el.
*
Mă simt mai bine cu Gramatica. Substantivul are și concret, adjectival are terminații iar verbul tranzitivitate. Trebuie să fiu atent, concis și precis.
*
Îmi merge bine cu șpalturile făcute de mine.
*
Studiind plantele din laborator mi-am dat seama că noul iese din vechi. Suavele crenguțe ieșiseră pe un mormânt secular.
*
Îmi pare rău că Florica nu mai aude. E o femeie simpatică și naturală.
*
Nu pot să scriu prea bine acum pentru că năvălesc în mine prea multe idei. Voi căuta mai mult să desenez…și apoi să pictez.
*
Desenul nu are nevoie de elaborări finale.
*
Ora 12. 30. Am căutat, prin sat, ca să împrumut 100.000 de lei. M-am dus la rude, cunoscuți…Am fost la 10 familii și niciuna nu m-a ajutat…Cam așa arată: lumea mea!
*
Au săpat o jumătate de metru în fântână.
*
Paul [Neblea] uda varza, când am trecut pe acolo. Nu l-au luat în armată. Ionuț și-a cheltuit mărcile. Viorel [Dincă] și Sonia sunt la Costinești. Gabi își i-a permisul. Și nimeni nu m-au ajutat în niciun fel…
Mi-e silă de invidia și indiferența cu care mă tratează. Știu că o să vină un timp când ei o să aibă nevoie de mine…Însă, oricât de generos aș fi eu…prost crescuții rămân la fel. Păcat!
*
Prima schiță pentru Autoportret. Mi-au ieșit foarte bine alunițele, sprâncenele, perciunii, părul din cap. Îmi trebuie concentrare mai multă și scrupulozitate. Pictura e plină de atenția la detaliu.
*
Sunt deplorabil la ochi, nas, umbre și lumini, obraji, gene, barbă, raporturile normale dintre organe. Nu stăpânesc geometria obiectelor…pentru care îmi trebuie multe studii de caz.
*
Trebuie să învăț să fac cutele hainelor, să creez ambianța transparenței obiectelor într-un spațiu dat, să aproximez liniile.
*
Însă, deși nu îmi place să doresc un desen și să ajung, în cele din urmă, la altul, întotdeauna îmi place noutatea pe care n-o doresc.
*
Întotdeauna e mirabil ceea ce răsare din ceea ce noi semănăm.
*
7 iulie 1998. Vis erotic. Visele astea sunt create de draci în mine tocmai pentru ca să mă neliniștească și să alunge din mine harul lui Dumnezeu. Pentru că fericirea aduce cu ea și nefericirea.
*
Cred că, până la sfârșitul anului, voi strânge și voi acumula tot ceea ce am nevoie în materie de unelte și de știință picturală. Și poate că mă apuc să pictez pe pânză…
*
8 iulie 1998. Am făcut țuica și au ieșit 12 litri. Și vișinata e bună.
*
Purtarea de grijă a lui Dumnezeu…și schițe după picturi ale lui Gauguin[2], Cézanne[3], Géricault[4], Picasso și Pallady[5]. Îmi ies foarte bine.
*
Muzica lui Bach mă înveselește și, în același timp, mă face sobru. O ascult acum.
*
Trec la [Sfântul] Dosoftei [al Moldovei][6]. E ora 4 și e o zi de sâmbătă. O atmosferă liniștită.
*
Sunt la pagina a 71-a a ierbarului.
*
Vreau să văd viața ecranizată a lui Freud (joi seara). Uneori, ca în cazul său, e mai interesant omul decât opera lui.
*
Adevăratele desene, genialele desene sunt cele făcute cu multă febrilitate. Acesta e semnul adevăratei arte.
*
Uneori mă simt aproape de fericire tocmai când cred că moartea e tot mai prezentă.
*
Mâna mea intuiește, în grabă, desenul. Nu e minunat?! Poetul a devenit pictor și va deveni și sculptor și modelator, cât și muzician.
Îmi trebuie numai răbdare, autocontrol, autoconservare a intuițiilor, puțină tehnică și multă Providență.
Trebuie să risc. Până acum nu am folosit acest cuvânt…
*
E cald la mine în cameră. Patul e făcut și liniștea îmi sună în foarfece. Scriu și, uneori, destrămarea realului îmi sună a clinchet de lumină.
*
Îmi vine să plâng. Ochii mei, de când am început să pictez, au învățat o altă mobilitate. Văd mai mult și mai bine. Ochii mei devin clari și ficși. Îmi vine să plâng de atâta emoție. Când pictez văd viața în oameni și îmi vine să plâng.
*
12 iulie 1998. Uneori mi-e greu să scriu. Când mă lovește răul: tac și sufăr.
*
Mâine depun dosarul pentru încă un an de învățământ. Mă bucur că mamaia va merge cu mine atunci când îmi voi susține examenele la facultate. Îmi va ține moralul sus.
*
Azi se va termina lucrul la fântână. Am citit, între timp. din memoriile lui Goldoni. A creat din mare deznădejde, singurătate și orgoliu și asta: pentru că a avut geniu!
*
E interesant: când enervez pe unul…mai mulți se coalizează împotriva mea. Însă eu discut cu unul…și nu cu toți! Dar mulți au cuvinte rele (logic, nu?!) în inima lor și abia așteaptă momentul.
Însă ce le-am făcut eu lor…pentru ca să mă urască atât de acoperit?!
*
O, da, Dumnezeul meu, știu că niciodată oamenii aleși nu sunt primiți bine în patria lor! Sunt urât de oamenii mici la suflet și care își trăiesc viața ca pe o țigare, pentru că am virtuți, pentru că am caracter, pentru că am demnitate, pentru că îmi respect principiile…
Și toate acestea vor triumfa împotriva mojiciei lamentabile!
*
Am o depresie din cauza furiei. „Ce, crede că a ajuns ceva?!”, i-a spus bunicii mele, acum 10 minute, un boșorog, fost violator. Bineînțeles, despre mine…
Motivul: l-am deranjat cu o remarcă…adevărată…
*
15 august 1998. O zi de sâmbătă. Ziua adormirii Maicii Domnului. Iar părintele Cătălin și-a dat arama pe față…în ceea ce mă privește. Păcat!
*
Am primit o sticlă de vin pelin și m-am bucurat. Mai am puțin din pepenele de 10 kg pe care l-am cumpărat ieri.
*
Într-o mică pauză…am început să șlefuiesc Capul de mort. Prima mea sculptură. E fascinantă munca sculptorului, pentru că ai timp să te rogi în cadrul ei, să iubești și, în același timp, să creezi.
Acum înțeleg de ce sculptorii sunt liniștiți…și scriitorii se enervează repede.
*
Sculptorii sunt mai răbdători fără să fie în vreun fel pasivi.
*
1. Cel mai vechi stat e statul în fund.
*
2. Nebunii lui Dumnezeu sunt preoții. Aceștia se roagă atunci când toată lumea plânge.
*
Cele două pozne de mai sus, notate cu 1 și 2, mi-au fost spuse de către cineva la Biserică. Început de poetică…
*
Gloria e un lucru distrugător. De aceea nu îmi place să pierd timpul.
*
Despre Freud și pacienții lui. Un om fără liniște.
*
Ieri m-am spovedit. M-a spovedit părintele Ilie în altar. M-am simțit liber. A fost prea bun cu mine.
*
O carte a lui Balzac (ca să vedeți inechitatea!) costă 7500 de lei, pe când un manual de desen, pentru clasa a V-a, costă 19.000 de lei.
*
Tataie a luat împrumut de la bancă pentru banii mei de facultate iar ceea ce îmi rămâne din partea mea îi investesc în pensule și culori pentru pictură și în literatură.
Cinstind efortul și dragostea sa și a bunicii mele, voi fi foarte grijuliu și atent cu banii de aici încolo.
*
Am scris zeci de poeme într-o grabă uluitoare. Scriu mai ales când sunt foarte obosit sau foarte supărat. Fur câteva minute de la învățat și îmi vărs focul. Așa știu eu să fiu om.
*
Mă bucur că fântâna, acum, are multă apă. Mamaia a luat azi 2, 5 kg de lanț pentru ca să schimb lanțul de la fântână. Mai ne trebuie o găleată de aluminiu, care costă 20.000 de lei.
După ce a venit de la Roșiori a făcut roșii cu conservant. Azi am mâncat pui la grătar, ardei copt și vinete coapte.
*
Mesele frugale sunt cele mai odihnitoare pentru mine.
*
Bunicii mei vor să mă vadă căsătorit…Pe când eu vreau să fiu liniștit. Ambele cuvinte au aceeași terminație până la urmă.
*
Îmi trebuie: placaje, zăpadă artificială, rame pentru tablouri, pânză de in, aracet, vopsele, mine de creion, cuie, pioneze, pensule, dosare, cărți de istorie a artei.
*
Când văd un lucru îl înțeleg mai bine decât atunci când îmi este explicat. Iar pictura are nevoie de vedere…și de furarea/învățarea din mers a meseriei, a tehnicii de lucru.
*
16 august 1998. Azi-noapte, pe la ora două, am citit Vrăjitoarea lui Strindberg și această mică lucrarea a sa m-a bucurat enorm. Nu a avut o desfășurare extraordinară dar a avut o prospețime și o realitate impresionante.
M-am simțit bine când am citit acest text și mi-am dat seama, încă odată, cât îmi lipsește romanul. Mai ales tehnica, elaborarea narațiunii, care e foarte liniștitoare.
*
Am adormit cu greu, pe la ora 4 dimineața…deși eram în stare să scriu până în zori. M-am trezit bine, am băut o cafea și a trebuit să mă bat cu gânduri negre…
*
Eu îmi găsesc liniștea creând și nu cred să existe ceva mai frumos ca rugăciunea.
*
Imaginile din Vrăjitoarea îmi sunt atât de vii de azi-noapte până acum, de parcă aș fi fost acolo și aș fi văzut totul.
*
Liniștea e lipsa oricărui zgomot dar și un cer plin de stele. Totul e nou de vechi. Câți oameni au văzut până acum steaua polară?
*
Calul mănâncă și, din când în când, mai nechează… Și tot, din când în când, și cei doi câini ai mei latră…Apoi liniște…Totul parcă moare, deși intră într-o liniște atotcuprinzătoare, și nimeni nu mai vrea să spună niciun cuvânt…
*
Ceea ce mă enervează pe mine cel mai mult: oamenii care își fac păreri în fugă despre mine și munca mea, când eu sunt creația a multă muncă și a mult har în primul rând.
*
Confesiunile, când nu au conștiință, devin cele mai perfide dedublări ale vanității și ale prostiei.
*
Să te lauzi cu virtuțile amantului…în fața soțului?!
*
Cel mai devastator lucru pentru o căsnicie e o femeie care își trăiește viața după sentimente de moment.
*
Banalități exasperante. Impudicități vomitive.
*
Când o mamă își asociază tandrețea cu sexualitatea în creșterea copiilor nu trebuie să ne mirăm că aceia vor învăța perversitatea ca pe ceva natural.
*
Nimfomania e un materialism grosier. E un egoism al plăcerii căpătat prin intermediul unor parteneri față de care ești indiferentă. Sau: te iubești pe tine cu ajutorul altora.
*
O, nu, tandrețea față de o femeie nu are nimic mincinos în ea!
*
De ce femeile devin vrăjitoare? Pentru că curiozitatea lor, uneori, le întrece propria lor gândire.
*
17 august 1998. Aseară a venit Valeriu la noi și mi-a spus să stau liniștit, pentru că voi sta la el în gazdă, în garsoniera sa, când va trebui să dau examenele la facultate.
Anca m-a numit: „al doilea Nichita și teolog”.
Cred că merg la el. Prima dată dorisem să apelez la fiul lui Niță.
*
M-am certat pe seama cărbunilor…însă tataie tot a luat 2000 de kg.
*
Am fost la școală astăzi și am învățat despre Mănăstirile românești din sec. XIV-XV. După care am dormit două ore și jumătate.
*
Orice păcat pe care îl fac e o traumă pentru mine. Și pe fiecare îl spovedesc cu durere și rușine. De fiecare dată îmi pare rău, nespus de rău…
*
Izvoarele Revelației și probleme practice de gramatică.
*
Când spui „probleme teologice” spui un neadevăr. Adevărul nu e o problemă ci o realitate.
*
Arta e ceea ce vreau eu să fiu. Când am să mă opresc din șlefuirea de sine…înseamnă că am ajuns la opera de artă.
*
Când m-am trezit astăzi, m-am trezit cu o durere imensă pentru o nuvelă și un sfert de roman, pe care, nu mai știu când, le-am ars la nervi și suferință interioară.
*
O, mă bucur imens de un lucru: datorită acelora cărora le detest fariseismul…am scăpat de molima asta care tronează în mulți ca ceva elevat.
*
Au început să mă enerveze stereotipiile și fixismele lui Valeriu…însă știu că el, sărmanul, le-a căpătat în mod dramatic.
*
E o zi de luni. E soare. Inima mea vrea să îmi spună că e plictisită și vrea aventură.
*
M-am mutat de la secretariat, sus, la cabinetul de Română, pentru că au început să vină profesorii la școală și secretara.
*
Valentina Ciucă a rămas, prin picturile ei, în școală. Sper ca la liceu să își păstreze firea explozivă în artă. Ionela Nechitaru m-a frapat însă cu picturile ei pe pânză. Are o culoare vie.
*
Am recitit scrisori. Și am observat, deja, cuvinte cărora le-am uitat semnificația.
*
Câte idealuri pentru o istorie uitată?!
*
Nu știu (încă) dacă voi putea fi vreodată iubit fără să fiu interogat.
*
Ce s-ar întâmpla însă în istoria poeziei românești, dacă astăzi, aș găsi un sponsor, care să-mi publice, deodată, într-o zi, cele 25 de cărți de poeme pe care le am gata de publicat?!
Ca nimeni altul…Adică un debut epocal.
*
Cred că mi-ar trebui vreo 4 miliarde de lei pentru ca să public toate cărțile pe care le-am scris până acum, în tirajele pe care mi le-aș dori și la standardele pe care le visez.
Însă, pentru că oamenii nu gândesc în stil mare…probabil nu o să găsesc niciodată un om capabil să investească în artă atâția bani deodată.
*
20 august 1998. Ieri mi-am făcut înscrierea la facultate (120.000 de lei). Am trăit un vis demoniac.
*
E o zi de joi. Am să mă duc la școală. Ultima lecție la Dogmatică.
*
Comercianții de cărți ai Bucureștiului (cei stradali, cu cărțile în drum…) ori sunt nebuni ori sunt proști.
Pentru că un jurnal al unui muzician român era 60 de mii, pe când albumul lui Vermeer[7] era 10 mii. Am luat un Balzac cu 5000, dar n-am mai putut să iau un [Adrian] Păunescu[8], care era 80.000 de lei.
Discrepanțele astea la preț, care nu au nimic de-a face cu valoarea operelor sau a autorilor…mă fac să am dubii serioase asupra celor care le vând.
*
21 august 1998. Aseară a venit Valentin și m-am bucurat nespus. Mi-a făcut cadou Confesiunile Fericitului Augustin[9] și o vodcă terminabilă.
Am mâncat pui fript, mămăligă, cartofi prăjiți, pepene verde (unul la 5 kg) și am băut vișinată (din cea nouă), cafea și bere.
I-am arătat ce am scris și desenat și am vorbit mult.
A plecat dimineață cu rapidul de 7. 30.
*
La 8 și ceva am văzut tripletul prezentatorilor (TVR și Antena 1) și Teo[dora Trandafir][10] mi-a plăcut prin sinceritatea ei debordantă și pusă pe șotii.
*
Mai am trei lecții la IBOR și încep marea recapitulare.
*
Capul de mort nu trebuie finisat ci lovit cu izbituri crunte și dure în față. De aceea am trecut de la șlefuirea la rudimentarea lui.
*
Spre seară, ora 6, am desenat pe planșe mici. Apoi o baie generală…timp în care am cântat tot felul de ritmuri…
*
Când te întreb cât e ceasul mă apucă aglomerația.
*
[1] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Sorescu.
[2] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Gauguin.
[3] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_C%C3%A9zanne.
[4] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Th%C3%A9odore_G%C3%A9ricault.
[5] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Theodor_Pallady.
[6] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dosoftei.
[7] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Johannes_Vermeer.
[8] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_P%C4%83unescu.
