Dorin Streinu, Despre mine însumi. Jurnal de scriitor [38]
Dorin Streinu
Opere alese
*
Despre mine însumi
(Jurnal de scriitor. Fragmente)
***
1998
*
22 octombrie 1998. Un vis cu un bloc înalt și cu 4 scriitori care mă cunoșteau. Deși cei 4 știau că eu nu sunt încă publicat, știau unele dintre lucrările mele.
*
Dacă aș putea să cumpăr câțiva litri de bun simț, cu siguranță că aș da la mai mulți inși de prin zonă.
*
După cursuri îmi place să hălăduiesc pe tot felul de străzi, prin tot felul de cotloane ale orașului, fără să mă intereseze numele străzilor. Merg așa, aiurea…și văd, aud, înregistrez tot felul de amănunte.
*
Ora 10. Într-o oră și ceva am făcut imposibilul și mi-am cumpărat 4 culori: A, G, V, O.
*
Privind la gura unui călător mi-am dat seama că există o senzualitate grasă la unii și una uscată la alții.
*
De la 12 mă duc la o pictură. Mă enervează muzica pe care o aud acum…
*
Ora 11. Multe picturi și sculpturi. Văzute azi. M-a obosit multul. Sunt la anticariatul de la Teatrul Național, în care arta ronțăie semințe. Am ajuns mai devreme…
*
Ora 18. Ca să fii unic trebuie să înveți să iubești cu conștiință, să fii bun și cu cei care nu sunt bun cu tine și să te dărui necondiționat.
*
În acest oraș încă nu pot crea. Nu mă simt bine și nu pot să gândesc la ceea ce mă interesează. Când îmi voi găsi liniștea?!
*
M-am închinat Sfintelor Moaște ale Sfântului Constantin Brâncoveanu și celor ale Sfântului Nicolae al Mirelor Lichiei. Am simțit harul lor și am fost copleșit.
*
Prima și a doua omilie din Hexaemeronul Sfântului Vasile [cel Mare]. Mănânc mere, că doar din astea îmi permit. N-am găsit pictorul cu afișe, dar cei 5 balerini mi-au dat o nouă lecție.
*
Nu știu de unde să cumpăr lemn pentru șevalet.
*
Ora 22. Spre seară m-am umplut de poezie și am scris patru foi și jumătate. Mă neliniștește însă faptul că Dora nu a ajuns nici acum acasă.
*
Am mers în autobuz cu un bărbat cu care m-am întâlnit și ieri. În cartierul acesta lumea pare mai omenoasă, cu toate că e mai puțin cultivată.
*
Nenea Dumitrescu (gazda mea, care s-a mai domesticit) mi-a făcut cadou o blană mai tare ca șevaletul pe care îl căutam, mi-a legat-o cu sfori…și o să o car la Scrioaștea. O să pictez pe ea și e fix cât un tablou, dacă pun pânza pe ea gata preparată.
*
Încep să mă simt mai bine. Văd casele din jur și lumini de la mica mea fereastră, care dă spre apusul soarelui. Nu latră niciun câine iar eu mănânc mere.
*
Mă împlinește studiul biblic și cel patristic. Și dusul la bibliotecă. Acum îmi dau seama cât de apt sunt pentru acest tip de viață academică, pentru că eu sunt numai gând, numai dorință de creație, de nou.
*
Am tendința să scriu mult, să scriu până mă epuizez cu totul. Caut mereu liniștea în scris.
*
Încep să îmi cunosc profesorii, colegii, oamenii din jurul facultății, oamenii de pe strada mea, oamenii din mașini…Și încep să îi revăd tot mai mult…
*
Acum îmi dau seama, că în București sufăr de aceleași dureri ca în primii doi ani la Turnu Măgurele: de lipsă de naturalețe și de prieteni autentici. Mă obișnuiesc greu…dar definitiv.
*
N-am găsit încă ghips.
*
Mi-e dor de rugăciunile interminabile.
*
Când te rogi pentru toți, când stai de vorbă cu Dumnezeu, atunci te simți cu adevărat om.
Rugăciunea scoate la suprafață omul, adâncimile și scăpările lui.
Dacă Îl iubești pe Dumnezeu nu trebuie să-ți fie teamă de nimic. Nimic nu e atât de rău pe cât se vrea.
*
23 octombrie 1998. După atâtea dureri, în sfârșit, mi-am simțit sufletul îndulcindu-se la cursul de IBU[1], pe când mă rugam.
*
N-am găsit-o însă acasă pe Dora, am mâncat 6 covrigi (covrigul săracului costă 500 de lei) și acum sunt în gară.
Stau pe un pietroi, în singurătatea unui soare care alterează vântul. Părul îmi cade pe pleoape și sănătatea faptului de a mă întoarce acasă mă fortifică.
*
Realitatea nu se luptă, ci se completează. Pe orice cale ai fi trebuie să mergi spre unicul adevăr.
*
Am văzut aici în gară o domnișoară, care își nota ceva, la fel ca mine, într-un carnețel alb.
*
Voi continua să mă duc la bibliotecă, cu toate că pe acolo sunt un unicat. Bibliotecarele însă sunt experte în a-mi băga nod în papură, lăsându-mă să aștept minute în șir pentru o carte…sau, în cele din urmă, să îmi spună că nu mai au cartea.
*
Rugăciunea e minunea care te face să vezi dincolo de timp. Mă simt minunat…deși, în tren, stau lângă veceu…și miroase…iar pe jos sunt coji de semințe… Nu din cauza veceului sau a semințelor însă mă simt bine!
*
24 octombrie 1998. Un somn reconfortant până la ora 12 și apoi 7 ore de rescris la manuscrise. Am terminat un volum de poezie, două note la o carte și am pregătit o pânză, la care sper să lucrez mâine.
*
Mă apuc acum de un obiect din lemn și de tot ce mai pot să fac după acest maraton al muncii.
*
Trăiesc o oboseală regală dar mă simt împlinit ca în zilele mele bune.
*
A început să fie frig în casă, dar nu îmi mai pasă. Voi pleca luni la București. Până atunci mă bucur de idei cu tâlc.
*
După masa de seară:
O frumusețe feminină fără un glas și un zâmbet plăcute e o eleganță căreia îi lipsește cel mai scump lucru: rafinamentul.
*
Simplitatea e o recunoaștere a eternului din noi.
*
Orice zâmbet de îndrăgostită e un sadism pentru singuratici.
*
Ora 21. Până și pe mine mă enervează sensibilitatea mea mereu iritată. Însă ea vine dintr-o intensă luciditate.
*
Am să mă duc din ce în ce mai mult la Moaștele Sfinților. Harul lor mă întărește mult. Am să mă rog și mai mult pentru mine, pentru fiecare și pentru liniștea întregii lumi.
*
Doamne, deschide-mi larg ochii, ca să văd tot ceea ce trebuie să văd!
*
Roagă-te pentru mine, cititorule drag! Îmi simt sufletul rănit de amăgire și amărăciune. Cu rugăciunile tale mă pot vindeca.
*
Doamne, dă-mi harul de a-mi îndrepta viața și voi lăuda numele Tău în toți vecii!
*
25 octombrie 1998. Duminică. Voi picta. Voi picta după natură. Voi ieși afară. Acesta va fi primul tablou în care voi folosi numai culori pure.
*
Ora 19. Am muncit toată ziua. Am făcut 6 tablouri și am preparat două pânze. Îmi vine să țip de bucurie…și chiar am țipat! Ce bucurie sfântă, Doamne, să creezi!
*
Soarele mi-a răsărit pe pânză la primul tablou și mi-a apus pe pânză la ultimul. Ora de iarnă…și trebuie să fac baie.
*
Am rescris puțin, spre seară, și am făcut două obiecte esențialiste.
*
Cine va putea înțelege viața mea fără ca să se înșele în vreo privință? Cred că nimeni!
*
Alegeri pentru primarul Bucureștiului. Voi pleca mâine cu trenul de patru după amiază. Mâine dimineață mă duc la Roșiori ca să mă tund, să iau becuri, detergent și un dosar.
*
Povestea pianistului și a fotografului religios.
*
Să nu vă speriați decât de voi înșivă!
*
Vă cunoașteți toată sălbăticia, toată ura, toată răzbunarea, toată iubirea care stă în voi? Căutați-vă mai întâi pe voi înșivă, mai înainte de a vedea pe celălalt!
*
Veți scăpa de propriile voastre obsesii numai trecând prin ele, nu evitându-le!
*
Shakespeare e mare în comparație cu el însuși și nu cu adevăratul om.
*
Ce simțeau Sfinții nebuni pentru Hristos când erau goniți de către toți? Cum e să nu ai pernă sub cap?
*
Cine știe să își pună întrebări, știe să reziste.
*
Iubesc curăția, liniștea și tandrețea.
*
26 octombrie 1998. M-am trezit la 7, mănânc gogoși și ascult Mozart. Zi înnorată. Însă sonoritățile lui Mozart nu mai sunt actuale…
*
Lucid până la insomnie…
*
Nu-mi vine să cred că mai e doar puțin și intrăm în al 3-lea mileniu creștin.
*
Ce a simțit Sfântul Dimitrie [Izvorâtorul de mir], când a fost străpuns cu sulițe? Cum se ruga el pentru lume?
Numai Tu, Tată, poți să-mi spui, să mă înveți acestea! Omul e mut la astfel de întrebări și eu doar spre ele tind.
*
12. 45. Am citit Apostolul la slujbă. Gelozie din partea celorlalți…
*
După o mâncare bună și un vin bun, mai rescriu câteva pagini. Plec cu trenul de 4 și 10, care va fi trenul vieții mele în următoarele luni.
*
Natura a fost ucisă de toamnă. Mă simt bine…
*
Sunt în tren. Cel mai frumos mod de a cere un ajutor: oferă două iconițe și un text tras la xerox pentru 10.000 de lei. I-am dat ce a dorit…numai pentru originalitate.
*
Lui Hristos Îi plac darurile cu gust.
*
Văd natura altfel după ce am pictat o zi întreagă.
*
10. 45 seara. S-au scos Sfintele Moaște ale Sfântului Dimitrie Basarabov. Beau o cafea, sunt obosit dar îmi țin de urât Beaumarchais[2] și Balzac.
*
Poate mâine, după amiază, mă duc la umor negru și la o piesă de teatru.
*
27 octombrie 1998. După slujbă, părintele David[3] ne-a vorbit despre Sfântul Dimitrie Basarabov.
*
O coadă imensă de credincioși. PS Teodosie[4] a fost în veșminte roșii.
*
Am sărutat Sfintele Moaște însă prin efracție. Adică nestând la rând.
*
După care o țigancă dorea să îmi ghicească. Schilozii și vânzătorii de cărți sunt și ei prezenți. Televiziunea, vorbe…și multă ipocrizie.
*
Acum stau pe o bancă albastră, în parcul de la Unirii. Afluență. Mă duc să mănânc ceva.
*
17.00. Cum e să pierzi totul într-o secundă?!
*
Voi lupta împotriva patimilor mele și am să le înving, cu ajutorul lui Dumnezeu.
*
Îmi pare rău că nu am luat jurnalul lui Strindberg. Era 20.000 de lei. Am renunțat și la umorul negru. Prețurile tablourilor sunt exorbitante. Am mers peste 10 kilometri pe jos și nu îmi mai simt picioarele. O aștept pe Gianina…
*
Becuri roșii. Campania electorală continuă.
*
„Poezii pentru copii” a lui [Marin] Sorescu costă 1500 de lei.
*
O galerie cu sculptură mică. Vizavi de Dominus.
*
Mai am doar 30.000 de lei pentru 5 zile.
*
Vreau să fiu, să fiu din ce în ce mai mult. Mai mare așteptare nu văd și nici nu cred că există.
*
28 octombrie 1998. Am primit 85.000 de lei.
*
Am luat parte la un cenaclu scârbos, infect, la Facultatea de Litere, sub conducerea lui [Mircea] Cărtărescu[5].
A venit o poetă, care, pe lângă alte scârboșenii verbale, a spus într-un poem, că îi intră în vagin…tramvaiul 13.
Se vedea de la o poștă că avea doar sexualitate lingvistică, pentru că de bărbați avea parte doar în vis.
Oricât de bărbat sunt eu, n-am auzit atâtea scârbe poetice din gura unei femei de când mama m-a făcut.
Așa că, de aici încolo, mă voi feri ca de dracu de poetese care gândesc cu sexul.
*
Am fost cu Dora la cenaclul ăsta mizerabil și acolo m-am întâlnit și cu Ioana [Băețica]. Dora mi-a dăruit tablourile lui Chagall[6]. Am dormit la ea, pentru că ne-am reîntors târziu din oraș.
*
Baudelaire: „Cine se plictisește în mijlocul mulțimii e un prost, un prost și îl disprețuiesc”.
*
Renoir: „Există în pictură ceva în plus, care nu poate fi explicat și care este esențialul”.
*
Folosirea calcului[7].
*
29 octombrie 1998. Ora 12. 15. Harul și rugăciunile acestor doi Sfinți [Sfântul Mucenic Constantin Brâncoveanu și Sfântul Arhiepiscop Nicolae al Mirei Lichiei] mă invadează și mă întăresc.
Lângă Sfintele lor Moaște prind viață și mă încred în ziua de mâine.
*
Aseară m-am simțit rău în cercul literaților. Sunt încă invadat și obosit de gândurile lor negre.
*
Sexualitatea e plaga zilei de azi, ca și banii. Pentru acestea două ne omorâm și ne bârfim și, mai ales, ne pierdem lumina și sufletul.
*
Dora m-a ajutat mult și mă ajută necontenit. Mi-am luat culori și pensule foarte fine. Au costat 65.000 de lei.
*
Extremele mă omoară: multa muncă…și multa oboseală. De multe ori mă simt fad, șters, fără viață.
*
4 fără 10. Sunt la mormântul lui [Mihail] Eminescu și al lui Nichita [Stănescu]. Flori și lumânări stau pe mormântul lor. Le simt parcă sufletul aici…
Cine nu știe să vină aici, la mormintele lor, nu știe să-i citească și nici să-i înțeleagă. La mormântul lor doarme inima României.
*
6 fără 20. Englezul mi-a spus că m-ar costa 2 milioane 300 de exemplare de tiraj. Dar și: „poezia nu se vinde”…în România. Și dacă nu se vinde poezia, se vinde țuica, curul și sufletul…
*
Simplitatea și culorile vii ale lui Chagall mă înspăimântă.
*
Mi-am pus manuscrisele în dosarele de la Dora. Cred că e mai bine așa…
*
Nu mă pot concentra…dar sunt insomniac. Beau vin și scriu sau scriu și beau vin. Și somnul tot nu vine…
*
Eu m-aș simți asocial…dacă aș știi, cu adevărat, că îi încurc pe oameni. Însă încurcarea altora e o ocupație pentru unii.
*
În mine se schimbă ceva. Se naște un om nou. Văd ieșind la lumină o nouă parte a vieții mele. Fapt pentru care mă bucur cu aceeași putere cu care mă înspăimânt de ceea ce văd că se petrece cu mine.
*
Librăria romano-catolică în care am intrat avea și exponate ortodoxe. Prețuri mici. Aerul greu mă înăbușea.
*
Ce ar fi făcut Hristos astăzi? Ar fi mers cu mașina, ar fi intrat în baruri după cei pierduți, ar fi mers cu avionul și metroul?
*
Cea mai mare febră și agitație o trăiesc cei care trăiesc lângă Sfinți.
*
Balzac: „Cu toată viața lină pe care o ducea, suferea în tăcere”.
*
De ce se exagerează atâta în cadrul unei discuții la București?! Se ascunde adevărata față…
*
Voi picta mult și convingător. Pentru că sentimente vii dorm încă în mine.
*
Nu am găsit despre Iulian Apostatul[8] nicio carte, deși am cerut mai multe la două biblioteci. O să mă adresez profesorului.
*
La Sfântul Simeon [Noul Teolog][9] îmi trebuie mult har și multă epuizare.
*
Mormintele lor m-au înghețat. Ce tainică reculegere!
*
De ce le găsim femeilor defecte prea mari?
*
Mă simt urmărit. E un sentiment care mă obsedează și mă sperie. De aceea dorm puțin în ultimul timp.
*
Ideea perfecțiunii la mine salvează, pe când la Balzac ea ucide. El o pune în materie, pe când eu în spirit și de aici și câștigul meu.
*
Întotdeauna vreau să văd scrise paginile albe.
Deja trăiesc marginalizarea mea de către colegi și profesori. Toți au sentimentul îngrozitor că mă cunosc…când habar au cine sunt. Și nici n-am chef să spun cine sunt…dacă nimeni nu înțelege de la sine.
*
Urăsc poemul lui Macedonski[10] în care a spus că îl adoră pe Satana. Poeme de acest fel sunt doar teribilisme și nimic mai mult.
*
Trebuie să îmi creez pensule și mai fine. Poate din păr de cal, de porc, din peria de pantofi, din păr de om…pentru că am nevoie de ele în unele spații foarte înguste pe care le pictez.
*
Televiziunea a venit ca să îi filmeze pe săracii care mănâncă la cantina facultății de Teologie. Erau printre ei și figuranți dar și actori.
*
Mi-e poftă de struguri din senin. Mă enervează statul la trecerea de pietoni. Îmi trebuie o rachetă ca să călătoresc mai repede.
*
30 octombrie 1998. O cafea tare (în fața mea), e 8 fără 20 și am visat că pictam. Tabloul era în negru și alb și fețele erau șterse într-un mod curios.
*
Am un singur curs astăzi. Vinerea e cea mai relaxantă zi a studentului. Aici a locuit fiica lui…
*
Nu am cărți de citit și nici prea multă mâncare. Sunt obosit. Mâine vreau să învăț câteva cursuri…
*
Descoperirea zilei: am nevoie de o nouă stilistică pentru scrierile mele, în ton cu cel care sunt acum.
*
Ora 13. M-au dus de două ori la Sfântul Mina[11] pentru că m-am umplut de har. E ca o răcoare ce îmi dă aripi.
Aș vrea să o revăd pe femeia care mi-a dat bani, pentru că vreau să îi mulțumesc din nou pentru gestul ei neașteptat. Liniștea de aici îmi răcorește inima.
*
E o mare afluență aici și toți se închină icoanei sale îmbrăcată în metal.
*
Am cumpărat scrisorile lui Degas[12] (20.000 de lei) și pe ale lui Van Gogh[13] (25.000 de lei).
*
Baudelaire a scris și poeme în proză (13.000 de lei).
*
Sfârșit de săptămână în București. Mai am puțini bani și vreau să citesc dar nu am ce.
*
15. 25. Îmi plac desenele lui Degas. Plin de teamă și de mizantropie. În jurnalele noastre devenim goi pentru că suntem goi.
*
Voi scrie o carte în care îmi voi înșira toate proiectele pe care le gândesc neîncetat (literatură, pictură, sculptură, grafică, muzică, dans, compoziție).
Ele vor arăta nu numai ceea ce am făcut ci și ceea ce puteam să fac și nu am mai apucat…
*
Tind spre nemărginire și îmi plânge inima.
*
Voi putea să pictez cu ouă?!
*
Vreau să sculptez în diverse materiale industriale.
*
Am făcut un obiect esențialist din sârmă de cupru.
*
22. 15. Am desenat compoziția din parcul Carol sub ochii curioși ai unei polițiste.
*
Apoi am fost la Vecernia de la Sfântul Gheorghe Vechi. Ideea predicii: cei care păcătuiesc împotriva Sfântului Duh sunt cei care L-au cunoscut pe Dumnezeu și apoi s-au lepădat de El.
*
Am văzut tablourile lui Dali (200.000 de lei). Finețea cu care el a ajuns să picteze mă fascinează la culme. Nu cred că am nervi și răbdare pentru o asemenea subtilitate.
*
Încep să mă aplec de spate și să fac chelie.
*
Poezia din inimă se face în sărăcie și umilință.
*
Reclamele ne învăluie, ne amețesc. Predica suna prost. Ascultătorii păreau absenți. La poartă mă așteaptă, de fiecare dată, o cățea neagră și puiul ei.
*
Am învățat să ajung pe jos de la facultate. Economisesc bani de mașină…și văd destule. Asta numai când am energie să fac acest drum pe jos și când nu mă grăbesc.
[1] Istoria Bisericii Universale.
[2] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Pierre_Beaumarchais.
[3] Idem:
http://www.archive.org/details/ComemorareaArhidiac.Prof.Dr.PetruI.David27Mai2010.
[4] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Teodosie_Petrescu.
[5] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_C%C4%83rt%C4%83rescu.
[6] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Marc_Chagall.
[7] Mă refer la copia pe hârtia de calc a unui desen.
[8]A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Iulian_Apostatul.
[9] Ca să scriu un articol.
[10] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Macedonski.
[11] Idem: http://www.sfminavergu.ro/.