Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Dorin Streinu, Despre mine însumi. Jurnal de scriitor [39]

Dorin Streinu

Opere alese

*

Despre mine însumi

(Jurnal de scriitor. Fragmente)

***

1998

*

31 octombrie 1998. Ora 9.00. Am visat stiletul de lemn.

*

Consider scrisoarea o parte din sufletul meu. Pentru mine confesiunea ei e ceva sacru.

*

O zi înnorată dar calmă. Cât de așteptat sunt acasă?

*

Ora 13.00. Fredonez tot felul de arii când sunt singur. Mă eliberez de presiunea interioară prin cântec. Cântece neduse niciodată până la capăt…

*

Îl citesc pe Balzac și credința lui în puritate mă umple și pe mine. Ne facem un bine reciproc.

*

E seară. Sunt lângă Patriarhie. Nu am putut săruta trupul Sfântului Dimitrie Basarabov. Ceva m-a oprit. Mi s-a făcut silă deodată, fără să vreau…ca atunci când i-am văzut picioarele părintelui Nicolae. O să rămân totuși la Vecernie

*

Anunțurile erotice sunt nelipsite din ziare și din programele TV de după miezul nopții. Inflație de desfrânare…care aduce bani mulți.

*

Slăbiciunea feminină: din prea multă melancolie și încântare.

*

O tăcere exasperantă…și cei câțiva, care, crezând că sunt interesanți dacă sunt proști…îmi spun: Maestre! La modul ironic…

*

Am învățat trei cursuri. Eram singurul călător prin parc astăzi dimineață. Câinii și mizeria de aici, paradoxal, mă fac să mă simt bine.

*

Țipetele înalte ale femeilor sunt exasperante pentru timpanul meu foarte fin.

*

Ce ne-ar spune câinii…dacă ar putea să vorbească?!

*

Nu îmi plac jumătățile de măsură. Mă enervează repetițiile sterile. La fel: refuzurile.

*

Cine se roagă pentru mine în fiecare zi?

*

Grija banilor îmi ia libertatea și liniștea.

*

Picioarele împachetate în ciorapi transparenți…

*

Cum să tai cu foarfeca un măr.

*

23 fără 25. Până acum am vorbit cu Balzac. Am trecut pe lângă templul evreiesc…și portarul mi-a stat împotrivă.

*

1 noiembrie 1998. E ziua mea și o bucurie îngerească mă copleșește. Din senin mă simt împăcat și fericit deși, de multe ori în această zi m-am simțit cel mai singur.

*

Și astăzi am visat-o pe mamaia, care mi-a spus în vis: „Cu prima femeie pe care o iubești trebuie să te căsătorești!”.

*

Astăzi a căzut prima brumă a toamnei. Cârduri de ciori se aud pe cerul meu…și mă liniștește croncănitul lor. Va apărea soarele și va fi o zi frumoasă.

*

Mă schimb de la o zi la alta. Când mă privesc în oglindă, de fiecare dată, văd un alt bărbat. Așa că trebuie să învăț zilnic cine sunt.

*

Doamne, Dumnezeul meu, Îți mulțumesc pentru că am văzut minuni și lucruri unice! Îți mulțumesc pentru că pot spera, pot iubi, pot ierta și pot înțelege lumea. Mi-ai dat o inimă mare și dorul de Tine e mai prezent în mine ca oricare alt lucru. În tăcere mă rog Ție și Îți mulțumesc pentru toate!

*

11. 30. Nu s-a făcut prezența. O bere și o pâine intermediară. I-am smintit pe cuvioșiile lor și am ascultat o predică fariseică. Plec acasă și acest lucru mă bucură.

*

12. 05. Privesc gunoaiele din parc…din punct de vedere estetic. Adică ce aș putea să fac din ele? Cum le-aș transforma într-o creație artistică?

*

13. 57. Am mers fără bilet compostat în autobuz…și mi-a fost teamă. Un câine șchiop…de care mi-e milă…

*

Sunt în gară. Stau pe un pietroi. Și aceste pietroaie pot deveni…purtătoare de sens.

*

Cred că voi visa întotdeauna trenuri, aceste trenuri care mi-au mâncat adolescența prin mizerabilul lor.

*

14. 40. Un câine tăiat estetic lângă peron. Scârbă și milă. Un alt câine nu se mai despărțea de o domnișoară, pentru că îl învățase la biscuiți.

Am mâncat o pungă de semințe, de 500 de lei, în așteptarea plecării trenului.

*

Cineva ne-a spart geamul cu pietroiul. A trebuit să mă mut. Era să lovească persoana de la geam.

*

2 noiembrie 1998. Am ajuns cu trenul muncii într-un stres binefăcător și plin de transpirație.

*

În stație la [autobuzul] 232, plin de frig, îți scriu ție. Viața mea e o continuă improvizație. Și nu mai știu să vorbesc limba română de obosit ce sunt.

*

3 noiembrie 1998. Mă duc la Sfânta Liturghie. Părintele Claudiu are de câteva zile un băiețel.

*

2 fără ceva. Am ascultat exorcismele la el, apoi am fost împreună la un internet cafe.

*

Am găsit un nou geniu, un geniu ungur și…jurnalul lui Strindberg.

*

Mă dor ochii de atâtea cărți proaste pe care le-am văzut la târgul de carte.

*

4 noiembrie 1998. La Gianina. Un vin bun și discuții interminabile. Am dormit la ea. Însă doar 3 ore și jumătate.

*

[Adrian] Păunescu[1], [Grigore] Vieru[2], Tudor Gheorghe[3] și Gheorghe Zamfir[4] au dat un regal de zile mari.

*

Aseară am făcut o baie bună și mă simt excelent. Am terminat Ezra Pound[5] și scrisorile lui Van Gogh. Încă 50.000. Comentarii la Hexaimeron cu Dora și, probabil, vor continua și la cursuri.

*

Ora 9. 00. Aș fi vrut să mă înscriu în liga studenților dar nu cred că am timp pentru așa ceva.

*

19. 12. Cu încă 50.000 am cumpărat scrisorile lui Ingres[6] și Rodin[7]. Plus visele lui Swedenborg.

*

Dacă lipești afișe publicitare prin oraș primești 200.000 de lei.

*

5 noiembrie 1998. Ora 7. 13 minute. Am visat un autobuz…și același lac…

*

Am mâncat un aperitiv și 3 sarmale și am băut două pahare de vin și o cafea. Trebuie să rescriu câteva poeme. Doamne, ajută-mă să nu mă opresc din drumul meu!

*

Am văzut fotografiile de la nuntă și de la hirotonia lui Valentin. Nu pot pizmui fericirea altuia însă dincolo de bucuria pe care o afișează, văd dezamăgirea din el și nu pot să mă bucur.

*

Astăzi dimineață am citit admirația cât și obrăznicia crescândă a lui Rilke față de Rodin.

*

Creațiile mele sunt niște rugăciuni indirecte către Dumnezeu. Eu le arăt oamenilor pentru ca oamenii, în inimile lor, să I le arate lui Dumnezeu.

*

18.00. În mijlocul drumului: un bărbat îmbrăcat în plapumă. Singura imagine originală a zilei…numai că e dramatică.

O oră colectivă de limba engleză. Am cumpărat 4 cărți geniale și mai am 12.000 de lei.

Mă plimb puțin, apoi mă duc să citesc și să creez.

*

20. 45. Rilke, Rodin și Vincent Van Gogh m-au liniștit prin cuvintele lor. Afară a plouat puțin și eu am trecut la o altă vârstă a artei mele.

*

Mâine ar trebui să mi se găsească la bibliotecă Iulian Apostatul. Am găsit trei referințe despre el, trei cărți…dar nu e de găsit niciuna în bibliotecă. Chiar așa?! Birocrație sau stupoare

*

Întotdeauna ești mai puțin decât vrei să fii.

*

22. 30. Trebuie să îmi împlinesc făgăduințele făcute lui Dumnezeu. Neîmplinirea lor îmi dă lacrimi de amărăciune.

*

6 noiembrie 1998. 13. 04 minute. Am luat Veniamin Costache[8] la IBOR. Însă „domnișoara” bibliotecară nu mi-a găsit nici acum pe Iulian.

*

Îl citesc pe József Attila[9], pe noul geniu ungur pe care l-am descoperit recent. E un amestec de pucioasă și nervi, adică: un om suferind.

*

Peste o oră plec la tren. E o zi de vineri și e cald, foarte cald pentru luna noiembrie. Transpir în geacă și mă enervez.

*

22 fără 10. Am mâncat bine, am băut vin și un ibric de cafea. Rescriu câteva poeme și cred că am un șoarece în sobă, care mă enervează.

*

Whitman[10]agasează ca și Maiakovski, dar stilurile lor poetice mă ajută. Prévert[11]îmbunează dar e simplist.

*

7 noiembrie 1998. Ora 13. 50. De trei ore și jumătate am lucrat la un tablou pe fond albastru și tocmai acum l-am terminat. L-am pictat cu lumina aprinsă, pentru că afară e înnorat. O adevărată liniște și rugăciune. Aranjamentul floral e al bunicii mele.

*

Am mai multe idei picturale decât aș putea să pictez în nouă vieți.

Chagall mă incită în continuare și e un lucru minunat. Culorile lui mă acomodează. Dumnezeu trebuie sfințit întru noi.

*

Am mâncat puțin pentru ca să gândesc mult. În sâmbăta aceasta mor caprele care nu au coadă.

*

20. 04 minute. Am lucrat toată ziua la întregirea cărților mele și mă simt mulțumit. Afară burnițează și câinele e slobod. Casetofonul îmi cântă un cântec de of și dor.

*

Te îmbrățișez, umanitate, și mă rog Dreptului Judecător pentru tine ca să fii iertată!

*

Trebuie să îmi pun scrisorile într-o carte. Inclusiv pe cele pe care…nu am mai dorit să le trimit.

*

8 noiembrie 1998. Pentru că m-am culcat la ora 3 azi dimineață, m-am trezit la 10 fără 10. Un bărbat s-a luptat cu mine în vis. Din nou: ultimul etaj al unui bloc înalt.

*

E ziua lui finu Mihai. Doamne, așează-l pe el în casa Ta! Și, la fel, pe iubitul meu Mihail Eminescu!

*

Trebuie să îmi tai unghiile și să mă spăl pe cap astăzi. E duminică și afară nor. Câinele vrea mâncare. Mă duc totuși la Biserică.

*

E 1 fără 25. În pictură, acum, trăiesc starea pe care o aveam în fața primelor mele cărți de poeme: în fața a ceva virgin, fecioresc. Bucurii dar și traume și insatisfacții față de ceea ce creez.

*

Trebuie să mă lupt cu faptul de a intra în imagini, de a creea în interiorul a ceea ce simt să pictez.

*

Am să îmi aleg și am să-mi cumpăr materiale cu foarte multă grijă. Însă o să fac și niște culori proprii.

*

Pietrele mi le aleg singur și am să cumpăr ghips.

*

Trebuie să fiu responsabil și ascet.

*

Am mâncat anafură, m-am miruit și am gustat puțină colivă. Acum mă odihnesc pe pătura caldă și pufoasă de sub mine. Sunt liniștit și, mai ales, destins.

*

9 noiembrie 1998. Obosit și plictisit. Am dormit doar trei ore în această noapte și am venit cu trenul de dimineață, suportând un frig aprig. Am o mică nevralgie. După cursuri…

*

Scriu în camera Dorei. Am vorbit îndelung. Tâmplele și obrajii îmi iau foc, semn că sunt și răcit. Trebuie să mă duc și la Vecernie, apoi mă voi duce să mă odihnesc.

*

20. 25 minute. Viața, acest cuvânt pe care nu îl înțelegem deși îl trăim! Sunt singur acasă și vreau să-mi forțez trupul și mintea să fie treze. Simt că trebuie să mă rog, să citesc și să creez.

*

10-11 noiembrie 1998. 7. 02 minute. Cred că am visat ceva frumos, pentru că m-am trezit liniștit. Brumă, frig și câini care latră. Trebuie să fiu la Sfânta Liturghie peste o oră.

*

Îi voi da fotografiile…și Dora trebuie să plece la Turnu din cauza grevei.

*

Omul: această ființă atât de rară!

*

Ora 5. 10. Am fost la Cina cu G. (70.000) și am cumpărat un poet român care m-a fascinat. Acum mănânc înghețată de căpșuni cu frișcă. Mai am 30.000 până duminică.

*

Părintele B. mă primește sâmbătă. Trebuia să fiu la o înmormântare dar cu părintele C. am intrat în sfera confesiunilor.

*

21. 50. Am vorbit cu G. 7 ore și am sporovăit multe și de toate.

*

Singurele realizări ale zilei: un crochiu și 3 aforisme. Dar m-am relaxat mental în oraș.

*

Mai citesc vreo două ore. E un cald trăsnet în mica mea chilie.

*

Sâmbătă, părintele Claudiu, își botează copilul.

*

11 noiembrie 1998. Aștept 232. Un soare cu dinți. Frunze uscate. Am terminat de citit pe Fericitul Ioan de la Valaam.

*

10. 40. Pe mine mă epuizează adevărul.

*

Greva studenților continuă. După ce îmi iau legitimația mă întorc în chilia mea. Fericitul Ioan de la Valaam spunea, că rugăciunea te învață să te rogi.

*

Sunt obositori pentru mine oamenii pisălogi și cei obsedați să te prindă în cuvânt. Adică obsedați în a-ți da replica și nu în a discuta cu tine, în a afla ceva esențial despre tine.

*

Tristețea unor oameni nu vine din rău, ci din prea mult bine. Dintr-un bine care îi face neoameni.

*

Iubiți-L pe Dumnezeu cu cutremur, cu iubire cutremurătoare! Numai așa aflați cât de imens este El în fiecare lucru pe care Îl face.

*

Mă doare inima când gândesc cât de mult se poate iubi.

*

17. 54. Pentru că Dumitrescu nu a fost acasă a trebuit să îl aștept 3 ore, timp suficient pentru violonista de la parter ca să mă descoase.

*

Am fost din nou la cimitir la Mihail și Nichita și m-am rugat. Apoi am fost și în cimitirul protestanților, unde, printre crucile lor negre, simțeam că mă astup. Pentru că dracii lor nu m-au lăsat deloc în pace…

*

Trebuia să mă duc la cenaclu. Însă am considerat că e mai bine cu cafeaua în față și în șezlongul meu, pentru ca să citesc și să mă rog.

*

A burnițat. I-am dat pachețelul meu de mâncare câinelui din fața porții. L-am mângâiat și mi-a devenit prieten.

*

N-am făcut niciun curs astăzi. Poate că nici mâine.

*

Nu îmi mai pot scoate din minte chipurile anumitor oameni.


[1] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_P%C4%83unescu.

[2] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Vieru.

[3] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Gheorghe.

[4] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Zamfir.

[5] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Ezra_Pound.

[6] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Auguste_Dominique_Ingres.

[7] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Auguste_Rodin.

[8] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Veniamin_Costache.

[9] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Attila_J%C3%B3zsef.

[10] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Walt_Whitman.

[11] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Jacques_Pr%C3%A9vert.

Did you like this? Share it:

Previous

Trendul „nu-știu”

Next

Dorin Streinu, Despre mine însumi. Jurnal de scriitor [40]

2 Comments

  1. Viata se urla uluit si lasa urme de negindit sub cojocul Jurnalului.

    Trebuia sa-mi spuneti de Dorin inca de la-nceputul fiirii basmelor; nu mai aveam noi, romanii, ce dibui ca vitejie si nard de dus la capat…

    Freneticul din cautarea tineretii fara batrinete si-a vietii fara de moarte isi afla tilc in clipele de-nfrigurata singuratate; si tocmai acolo Jurnalul atinge singular: pe cind cintariti iubirea, vi se arata fintina ce iar zvicneste-n izvoriri.

    Ca si cum ai incerca sa zagazuiesti rasuflarea neoprita.

    Multumim de suflet, trup, si duh!

    Multumim cu lacrimi nestiute revarsindu-se-n bucuria comuniunii!

    Multumim, Parinte Dorin!

  2. Mulțumim foarte, foarte, foarte mult și noi, doamnă Otilia, pentru maternitatea dumneavoastră atât de iubitoare și de consolantă într-o lume…prea puțin dispusă să se bucure de oameni!

    Și noi am învățat foarte multe de la dumneavoastră…chiar dacă dumneavoastră nu vreți să admiteți asta.

    Și dacă ar fi timp și ore și zile…aș vorbi ore întregi, pentru că am de aflat multe din experiența dumneavoastră.

    Poate vom face un interviu, o carte cu experiența dumneavoastră…de ce nu?!

    Dacă ne ține onlineul, de ce să nu facem?!!!

    Vă dorim o Americă frumoasă, o postmodernitate aiuritoare cu stropi de frumusețe ortodoxă…atât pentru dumneavoastră, cât și pentru familia dumneavoastră!

    Și nu uitați: am vrea să vorbim mult! Atât de mult încât cuvintele să se transforme într-o dragoste și mai mare…

    Vă purtăm în rugăciunile noastre!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén