Dorin Streinu

Opere alese

*

Despre mine însumi

(Jurnal de scriitor. Fragmente)

***

1998

*

12 noiembrie 1998. Ora 1. 15 dimineața. Jurnalul lui Strindberg mi-a atins sufletul. Am să adorm rugându-mă.

*

7. 20. Am visat ceva rău, dar nu mai țin minte ce. E frig. Zi de joi. Și aștept să mi se încălzească ciorba pe aragaz. De ce nu pot să zbor până acolo unde vreau?

*

11. 20. Am făcut numai Practică liturgică. Și a plouat din nou…Însă am să pictez pâinea de 1300 de lei pe care abia am cumpărat-o.

*

Mâine am un curs de la 10 și restul pauză. Greva a paralizat totul. Diseară mă duc la A.

*

11. 45. Amănuntul în desen. Orice desen e o povară a atenției.

*

Seriozitatea constantă e succesul genialității.

*

14. 40. Am terminat cu jurnalul lui Strindberg și acum sunt la a doua parte a scrisorilor lui Vincent [van Gogh]. Și lectura și ceaiul băut m-au moleșit.

*

Deși soba e caldă, mie mi-e frig. Sentimentele îmi sunt înfrigurate.

*

Mănânc puțin. Nu mai am nici 10.000  de lei de mâncare și transport. Trebuie să împrumut. Și bătăile ceasului mă exasperează…

*

Desenele de azi sunt foarte diferite de tot ceea ce am făcut până acum. Am început să intuiesc adevărul desenului și să îmi găsesc răbdare și să mă concentrez.

*

Amănuntele desenului mă duc la întreg. Până acum credeam invers: că întregul mă duce la amănunte.

*

Îți mulțumesc, Doamne, pentru toate darurile Tale, pe care le reverși în mine!

*

16.00. De o jumătate de oră m-au apucat frigurile și mai rău și mintea îmi e foarte obosită și am tendința să aiurez. Citesc însă, cu mari eforturi, Sfântul Simeon [Noul Teolog] și în fața sa îmi vine să intru în pământ. El e prea minunat, pe când eu nu sunt vrednic de numele de ortodox.

*

Visele lui Swedenborg mi-au făcut rău cu aerul lor protestant. Protestanții au distrus aerul, frumusețea, cuvioșia universului nostru, după exemplul  catolicilor.

*

16. 20. Harul dumnezeiesc a coborât în mine și mi-a făcut mintea unitară. Însă eu nu știu să păstrez această mare taină și bucurie și frumusețe.

*

O, Doamne, eliberează-mă de patimile mele și mă iartă!

*

20. 55. D. și A. m-au primit bine și mi-au dat de toate. Nu îi credeam în stare de atâta bunăvoință.

*

Sunt două grade afară și burnițează. Liniștea harului mă umple. O, Doamne, condu viața mea acolo unde Tu vrei!

*

Am înțeles de ce se smeresc Sfinții lui Dumnezeu și de ce nu mai vor să dea sfaturi sau să spună lucruri prea multe despre experiențele lor dumnezeiești. Harul lui Dumnezeu m-a învățat această taină.

*

Văd în mine multe păcate și niciun lucru bun. O adâncă luare aminte. Când cred însă că am ajuns undeva, pierd totul. Cel nevinovat nu caută nimic și se supune Lui.

*

O, Doamne, lasă-mă să îmi văd păcatele și să mi le plâng cu lacrimi multe și prin ele să îmi spăl sufletul! Nu mă mai suport în halul în care sunt. Lasă-mă să mă pocăiesc cu totul, pe deplin, pentru ca să mă pot smeri după marea Ta milostivire!

*

Încep să mă integrez și să îmi formez un sistem de repere. Va fi bine până la urmă.

*

Ard tămâie într-o lingură…și mă bucur de mirosul ei. Pentru că gazele din sobă, cu care încălzesc soba, au ceva în ele, câteodată, care mă face să amețesc.

*

Mă culc la 10. Mâine trebuie să fiu la Botez.

*

În scaunul Spovedaniei se pune la cale viitorul și veșnicia.

*

Mă îmbolnăvește suferința pe care o trăiește acum Fericitul Ilie [văzătorul de Dumnezeu].

*

Momentele mari mă prind întotdeauna nepregătit.

*

Al 15-lea caiet manuscriptic are un motou care îmi aparține: „Cei care au răbdare vor ști să minuneze prin forța lor”.

*

13 noiembrie 1998. Ora 8.00. M-am trezit obosit, pentru că visele m-au alergat toată noaptea.

*

Aici, în chilia mea de la etajul 1, mă simt departe de lume, însingurat. Aici e multă liniște și fac multă muncă, iar când ies afară dau numai peste dezordine, peste neorânduială. Aici cerul coboară la mine, în inima mea.

*

Mă simt bine pentru că Dumnezeul meu mă cercetează. În fiecare cuvânt al lui Hristos văd umilința și dăruirea supremă.

*

Cel mai mare dar e să trăiești în harul lui Dumnezeu.

*

Mă duc la facultate numai pentru IBU. Apoi mă întorc.

*

13. 58. Nu am făcut cursul. La întoarcere am desenat în parc, deși îmi era frig și foame. Sunt răcit cobză. Frunze moarte. Și pâinea miroase foarte bine.

*

Am găsit jurnalul lui Kafka (42.000 de lei).

*

Deși mi-e frig, îmi vine să desenez tot ce văd. Am nevoie de detalii, de detalii surprinse la fața locului.

*

Nici nu îmi dau seama câte progrese face Dumnezeu cu mine în tot ceea ce fac.

*

Când o să ajung la luciditatea și la măreția culorii lui Dali, care este amețitoare?

*

Dali picta pe pânză foarte mare. Eu nu am încercat niciodată asta.

*

O soră înaltă a promis că mă va duce la Plumbuita la atelierul lor de pictură bisericească. Ei fac icoane. Și au nevoie de modele. M-am oferit spre a-i fi model.

*

Am început partea a doua din Confesiuni lirice.

*

Yeats[1] spunea că mori bătrân ca o nălucă dacă ești poet.

*

Trebuie să-i pictăm și pe muncitorii de la salubrizare. Trebuie să stăm în frig și ploaie și să ne urmăm arta. Altfel vom fi vechi și nefolositori pentru cei care vin după noi.

*

22. 45 minute. Am vizitat galeriile de la Dominus și Apollo. Ca vânzător de arta mi-au plăcut prețurile nu și ca cel care aș fi pus în situația să cumpăr artă. Am venit cu o minte stimulată de exponatele pe care le-am privit.

*

I-am pictat de două ori mâinile și odată inelul G.

*

De ce o femeie vrea să se sinucidă, dacă se urăște pe sine? E un motiv destul de temeinic pentru o asemenea nerozie?

*

M-am închinat la Sfântul Antim la Sfintele Moaște. Liniștea era desăvârșită în Biserică.

*

Câinii care se iau după noi prin oraș…

*

Mă duc la Botezul micuțului Adrian.

*

M-am privit în oglindă: cu ochiul stâng râd și cu cel drept plâng.

*

Cel mai mult cred că astăzi, din România, lipsește măreția. Măreția gândurilor și a vieții.

*

14 noiembrie 1998. 9. 33. Sâmbătă…și am măseaua umflată. Am visat că eram un câine alb și…alergam. Am fost introdus într-o încăpere de sticlă, împreună cu alții.

*

Peste două ore mă duc la Sfântul Gheorghe Vechi. Iau 4 cărți manuscrise la mine ca să i le arăt părintelui Ion Buga. Nu mă aștept însă ca să înțeleagă mare lucru din arta mea.

*

7 și ceva. Botezul…și părintele Claudiu mi-a dat 10.000 și m-a invitat acasă, la masă. Părintele Ion Buga a fost în centrul atenției, invitatul de onoare…și acum îmi pare rău că i-am dat manuscrisele, pentru că presimt că o să ne contrăm pe marginea recenziei la ele. Mă doare stomacul pentru că am mâncat prea mult.

*

22. 15. Mă doare inima, pentru că efluvii de sentimente coboară în mine. Îmi citește manuscrisele?

Acum mi s-a făcut iarăși foame, dar nu mai vreau să mănânc. Mă voi trezi la ora 5 dimineață, pentru ca să plec la gară.

*

15 noiembrie 1998. 7. 25. Sunt în personalul de 6. 35. Deși am pus ceasul să sune la 5, m-am trezit la 4. 25. Somn cu obsesii. O nuntă cu invitați excentrici.

*

Sunt obosit dar o bucurie mare mă împinge înainte. Sper să fie cald acasă.

*

12. 00. Discuții pe seama banilor. Iau de acasă 750.000 de lei (gazdă + încălțăminte de iarnă + bani   de buzunar). Marieta vrea să mă ajute.

*

16 noiembrie 1998. 20. 20 minute. Zi obositoare. M-am trezit la ora două azi de dimineață și nu m-am culcat nici până acum.

*

Mâine trebuie să iau manuscrisele. A fost și este frig. Bate vântul. Am primit 30.000 de la Dora. Vinul alb de la părintele Claudiu a fost foarte bun. Mamaia m-a adus cu gențile până la gară, înfruntând, cu stoicism, toate noroaiele din cale.

*

Am sentimentul neputinței acum: nu pot schimba nimic în mine și nici în alții. Însă nu îmi place deloc acest sentiment enervant.

*

17 noiembrie 1998. Un vis șocant și interesant în același timp. Anca se roagă pentru sufletul ei și e urmărită. Mai mulți profesori vin și se îmbată la mine acasă. Niște oameni necunoscuți mă vizitează și vor să afle mai multe lucruri despre mine.

Văd cum se lățește propria-mi casă, fără ca nimic să se fărâme. Se rotește și casa și pământul. Bunicii mei sunt înspăimântați. Gazele de la aragaz amenință cu o explozie.

Eram uluit că se mișcă casa cu mine.

O femeie a venit și mi-a vorbit frumos.

*

18 noiembrie 1998. 9. 05 minute. Sunt la Sfânta Ecaterina și stau jos, în fața unei icoane și soarele mi se proiectează în față din geamul facultății.

*

Slujbă arhierească. Însă unde sunt cei care plâng de prea multă sfințenie?!

*

Cei care merg după Dumnezeu nu pot concepe nimic în afară de dragostea Lui. Cei care pot împăca pământul cu cerul nu vor să învețe pe nimeni nimic. Ei nu mai știu nimic…

*

Am nevoie de lumină, de mărirea lui Dumnezeu și de golătate de patimi. Suntem la sfințirea Cinstitelor Daruri.

*

20. 50 minute. Am chiulit pentru prima dată în viața mea de student: de la Latină și Greacă. Ultimele două cursuri. Nu mai puteam să fac față foamei…și trebuia să stau până la ora 20 la școală.

*

Însă, în timp ce mâncam, a venit cineva și m-a dus în căminul Pallady, într-o cameră, unde, pentru vreo două-trei ore am făcut un cenaclu literar.

Prezenți: un profesor de Latină, un pictor, un viitorul model și eu. Am citit din scrierile mele, am fost lăudat pentru asta, s-au discutat citirile.

*

Părintele Ion Buga mi-a returnat manuscrisele și m-a lăudat pentru scrisul meu și m-a îndemnat spre mai bine.

*

Însă, la ieșire, portărița căminului mi-a spus că mi-a pierdut legimitația de student. Și abia o primisem! Trebuie să mă ploconesc și să mă scuz acum pe la secretariat pentru alta.

*

Observ cu stupoare: oamenilor le place să fie mințiți! De unde atâta îndobitocire recentă în nația română?

*

18 noiembrie 1998. 17. 40 minute. O zi care a trecut repede. În modul în care ne-a predat, fără să se uite la public, n-am prea înțeles mare lucru din cursul de Ebraică.

*

La Vechiul Testament, la seminar, am avut iarăși discuții brutale (fără voia mea) pe marginea textului Sfântului Vasile [cel Mare]. L-am redus la tăcere…

Fapt pentru care, crezând că e o răzbunare la adresa mea, asistentul mi-a dat un articol despre cer în viziunea Sfântului Vasile.

*

I-am plătit găzdoiului meu pe luna decembrie.

*

Până pe 20 decembrie scriu și citesc ce îmi place. După aceea voi învăța petru prima sesiune.

*

Ordinea în care voi face articolele pentru seminarii: Patrologie, Bizanț și IBOR.

*

Scrisorile lui Vincent și ce se mai poate. Noapte liniștită!

*

19 noiembrie 1998. Ora 7. 06 minute. Am visat două femei de o frumusețe desăvârșită ambele îmbrăcate în veșminte de diacon.

*

Am barba mare, mi-e foame, afară e brumă și frig. În cameră e frig și febrilitate.

*

Voi mânca în fugă și voi pleca la cursuri. Am Engleză și IBOR.

*

13. 29 minute. Bucătăreasa mea e în cură de slăbire. Am făcut trei desene în stilou și nu mai am avut foaie pentru un câine aproape putrezit, pe care l-am găsit în parc. Cum însă acum e frig…nu mirosea deloc a cadavru…și puteam să îl desenez și pe el…dacă mai aveam foaie.

*

Răbdare, muncă, rugăciune, încredere în viitor: astea îmi vor aduce evidența.

*

Până diseară, citesc. Vreau să rămân viu și să simt nemurirea cu cea mai lucidă minte.

*

16. 10 minute. Picturile mele redau adevăratele forme, cele care nu se văd. Sfântul Simeon [Noul Teolog] e iubirea mea. Îl citesc pe Ingres[2].

*

20 noiembrie 1998. Ora 11. 30. Viața Sfântului Constantin cel Mare, afară ninge și un manuscris al meu e citit de V.

*

12. 55 minute. Trebuie să mă îmbrac în mantou de aici încolo. O, dacă aș avea și eu la îndemână cărțile profesorilor mei!…

*

Am desenat câinele mort din parc, chiar dacă mi-au înghețat mâinile rău de tot. L-am desenat…acasă la el.

*

Am de citit Sfântul Isaac Sirul, Sfântul Paisie Velicikovski (două) și Balzac.

*

Mă duc la gară. Voi plăti prețul integral pentru că nu mai am legitimație de student…chiar dacă sunt student.

*

21 noiembrie 1998. Ora 9. 45 minute. A nins toată noaptea și îmi intră tot bocancul în zăpadă. Aseară n-am avut lumină (din cauza zăpezii care a rupt firele), dar acum am și lumină și căldură. Nu pot să merg la Vecernie.

*

Întotdeauna m-a liniștit zăpada…deși nu suport prea bine frigul iernii. Natura e cea care mă impresionează și mă calmează.

*

Scrisoarea părintelui Valentin m-a lăsat rece. Nu știu de ce dorește să mă mintă cu obstinație.

*

Mi-am luat pulovăr și mânuși (170.000 de lei).

*

Durerea care îți zâmbește este durerea care-ți face bine.

*

Trebuie să scriu despre cer și să aranjez unele cărți. Plec cu 16.

*

15.00. În mantoul meu în care pot să respir, cizme, blugi, căciulă și fular. Nu mă prea reprezintă toate…dar nu am altele. Sunt în sala de așteptare.

*

Pe 23 tăiem porcul. Voi face revelionul acasă. Ninge în continuare…

*

Mamaia a comparat niște păsărele mici și zglobii, care zburau pe afară, cu dumicații. O comparație extrem de poetică.

*

22 noiembrie 1998. Ora 7. 10 minute. În chilia mea e frig. Mănânc gogoși reci. Trebuie să merg la Biserică. Mă simt însă toropit de oboseală, slăbit.

*

Singura mea portiță de scăpare: Hristos! Doar El mă alină în singurătatea mea.

*

Am visat două incendii. Am stat de vorbă cu un bărbat și lui i-am vorbit despre un adevăr dogmatic. De ce foc, când zăpada mă bântuie în aceste zile?!

*

14. 10. M-am simțit bine cu Otomega la strană. Episcopul în roșu a fost din nou prezent. Father B. m-a ajutat cu „sfaturi duhovnicești”, adică cu ceva de care el are nevoie.

*

Lupta cu Dali. Frig și multă zăpadă. 30 de pagini la Bizanț. Un curs la Engleză. Lucru la cer și la câteva cărți.

*

16. 50 minute. M-a impresionat cortegiul mortuar al Sfântului Constantin cel Mare, după cum m-a impresionat și martirajul celui care dorea să fie mâncat de lei, pentru ca să primească Cerul[3].

*

Sfinții mor pentru ca să cutremure lumea. Sfârșitul lor e înspăimântăror, plin de lumină și de cutremurare sfântă.

*

Trecerea Sfinților la viața veșnică e o nouă palmă adusă necurăției.

*

Simt cum îmi bate inima și mă cutremur. E ca și cum aș fi acolo…

*

Să gust din zaț pentru Tine! Numai Tu mă poți înțelege. Numai Tu poți înțelege ceea ce nimeni nu poate înțelege. Alături de Tine va fi inima mea și Tu vei auzi mereu inima mea răstignită pentru Tine.

*

22. 15 minute. Știu, Doamne, fac încă lucruri pe jumătate! Nu mă dau cu totul Ție. Și asta pentru că nu Te iubesc după cum mă iubești Tu.

*

A lupta cu tine înseamnă a te învinge cu toate armele pe care le ai la dispoziție.

*

Voi adormi, mulțumind și rugându-mă Domnului. Noapte bună, iubiților! Rugați-vă pentru sufletul meu cel neîngrijit!

*

23 noiembrie 1998. 7. 26 minute. Am mâncat mâncare de cartofi și am băut două pahare de vin.

*

Postul e cel mai bun mijloc de a-mi înfrunta patima desfrânării și mânia.

*

Nu mai ninge dar e frig. O zi de luni. Și nu îmi mai vine să mai plec nicăieri din cauza oboselii. N-am încotro însă. Doamne, al Tău sunt și Ție m-am dăruit. Facă-se voia Ta cu mine și mă iartă!

*

10. 15 minute. V. s-a îndrăgostit de mine numai din aceea că mi-a citit o carte. E ceva…

*

13. 05 minute. Cel mai mult mă enervează faptul, că anul meu, colegii mei, par o masă compactă, care nu scoate pe gură nimic special.

Și tot la fel de enervant este predatul profesorilor în masă și în fugă, fără atenție la detalii.

Uneori mă plictisește la culme ritmul dormitant al cursurilor și de aceea foile mele sunt tapetate cu desenuțe.

Dar pentru examene volumul de învățare e imens.

*

Aici nimeni nu te uită…deși toți par să facă abstracție de tine.

*


[1] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/William_Butler_Yeats.

[2] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Auguste_Dominique_Ingres.

[3] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Ignatie_Teoforul.

Did you like this? Share it: