Dorin Streinu, Despre mine însumi. Jurnal de scriitor [42]

Dorin Streinu

Opere alese

*

Despre mine însumi

(Jurnal de scriitor. Fragmente)

***

1998

*

20. 40 minute. Nu am astâmpăr. Așteptarea însă e cea mai bună momeală.

*

Sunt bandajat la ambele picioare, acolo unde am rănile de la cizme.

*

Bizantinul[1] însă mă favorizează. Vrea să intre în vorbă cu mine.

*

Predica însă despre „cunoaștere” a fost slabissimă. Nu m-a făcut deloc să transpir și nici să mă emoționez. Dimpotrivă…

*

Mă oftică diletanții, cei care dau mereu din mâini și explică de mama focului orice banalitate stupidoidă.

*

Am fost dat afară din corul facultății. O, ce eliberare! Bineînțeles că am falsat

Și am trăit un sentiment de mare consternare, când Franco[2] s-a manifestat aidoma dumnezeului meu, care mă pune la punct.

*

A început să se creeze în jurul meu o mitologie stranie. Mă spionează mai mulți…iar eu mă fac, că nu văd nimic.

*

8 decembrie 1998. 20. 35. Muzeul de istorie și de artă[3]. Icoane pe lemn impozante, sabia Sfântului Constantin Brâncoveanu[4], Biblia de la București[5], acte ale lui Țepeș[6], îmbrăcămintea jupânițelor etc.

*

Am scris 4 poeme în bibliotecă. Și, deja, mă bântuie rutina.

*

În metrou, copiii cerșesc spunând Tatăl nostru. În genunchi, se roagă pentru câțiva lei.

*

Am văzut o cățea cum îți încălzea bărbatul.

O, dacă ar ști și multe dintre femei acest lucru! Bărbații au nevoie de căldură și de atenție. Fără astea nu se poate.

*

Oboseala începe să îmi joace mari feste. Pentru că se apropie examenele iar eu încep să uit, să uit masiv lucruri arhiștiute.

*

9 decembrie 1998. E 15. 20 minute. O singură nuvelă.

*

Moldovenii din an mă enervează prin modul lor de a face clică. Aici nu toți suntem români, ci unii sunt moldoveni. De parcă regiunea Moldova a României ar fi în Tanzania[7].

*

Și un alt lucru enervant la ei: că vor, cu o obstinație nebună, să vorbească dialectic (deși sună aiurea cuvintele în gura lor, aici, la București) și nu limba română standard.

*

Nu am avut niciodată tendința să vorbesc precum țăranii mei din Teleorman și nici nu mă pot mândri cu asta, pentru că limba vorbită e o chestiune de înaintare în cultură și nu un știr care crește la marginea drumului.

Ei, sărmanii țărani, vorbesc un grai anume, graiul din regiunea lor, pentru că nu sunt duși la școală și cred că aia e limba română: cea pe care ei o vorbesc la nivel regional.

Eu ce ar trebui să fac acum: să vorbesc ca un semidoct, deși am un vocabular extins și elevat?

*

De aceea nu le permit moldovenilor și nici celor din Transilvania și nici celor din Olt ca să vorbească dialectic cu mine. Ori vorbesc româna cultă, ori nu mai vorbesc.

*

Gică a stat de vorbă cu mine. O ciocolată frugală.

*

10 decembrie 1998. Primul vis al sfințeniei. După 12 noaptea: apocrife. Ceaiul Dorei abia s-a făcut.

*

Citesc Catehezele Sfântului Simeon [Noul Teolog] de la Deisis[8]. Va mai edita și alte lucrări importante.

*

Trebuie să cumpărăm Geniul creștinismului a lui Chateaubriand[9]. Zi cu soare. Cursurile sunt pe negru.

*

O cafea dulce, care m-a scârbit…dar a trebuit să o beau, pentru că nu băusem alta.

*

Nu pot să suport zahărul în cafea. E o insultă adusă tăriei cafelei.

*

Sunt și lucruri despre care trebuie să tăcem.

*

Milostenia e bucurie și bucuria e harul lui Dumnezeu.

*

Trebuie să Îl vrei pe Dumnezeu și nimic altceva.

*

Sinceritatea inimii vine din faptul de a sta de vorbă, mult, continuu, zilnic, cu Hristos Dumnezeu, rugându-L, în taina inimii, să te miluiască.

*

Noi cărți de la bibliotecă. Apocrifele [biblice] și Sfântul Ioan de Kronstadt[10]. [Salvador] Dali stă pe patul meu.

*

Adevăratele rânduri sunt cele pe care tu le simți ca neapărate.

*

A gândi despre Dumnezeu înseamnă să-ți dai seama că Tu ai absolută nevoie de El și prin El cunoști tot ceea ce îți trebuie.

*

Mila Ta, care ne umple de dorul de Tine, Dumnezeul meu, e mai mare decât orice efort al vieții noastre!

*

Fără El nici nu am fi în stare să ne mișcăm gândul spre lucruri înalte, dumnezeiești.

Vreau să citesc Viețile Sfinților noștri, însă multe dintre ele au un limbaj inactual, care mă face să nu am tragere de inimă pentru a le citi.

E nevoie de o diortosire a lor, de o aducere a lor la zi. Dar făcută de oameni Sfinți și nu de scribi ai teologiei, care doar calchiază.

*

Noua manieră de redactare a Vieților Sfinților în română trebuie să fie una genială, care să nu te jeneze, să nu ți se pară aiurea pentru tine, cel de azi, ci să îți intre de-a dreptul în inimă.

*

Fără o aducere la zi a limbii liturgice a cărților noastre de cult și a Vieților Sfinților, acestea rămân distante și reci, ele, tocmai ele, cele mai sfinte lucruri ale lumii.

*

16. 08 minute. Și, surpriză nenorocită, tocmai mie: mi s-a sistat, în mod indirect, intrarea la bibliotecă!

Cu cine să te cerți, cu pereții?! De unde să înțeleagă bibliotecarele astea de la facultate, că eu am nevoie de cărți ca de aer?!!

Motivul: orice carte cer, ea lipsește cu desăvârșire, e împrumutată sau fișa nu coincide cu realitatea de la raft.

Asta înseamnă că s-a instaurat un embargou în ceea ce mă privește, pentru că nu cred că toate cărțile care mă interesează pe mine, așa, chiar toate, au început să zboare de la Facultatea de Teologie din București?

Cine însă mi-a făcut această „binecuvântare”?!…

*

Al doilea parc era gol. Au secat lacul. Am discutat îndelung cu Dora. Îmi spală câteva rufe. Sunt plin însă de indignare. Continui Bizanțul.

*

11 decembrie 1998. Ora 8. 52 minute. Vis: degetele de la mâinile ei arătau ciudat. A fost primul meu somn lung în ultimele două luni.

*

E foarte cald în apartament la Dora, pentru că administratorul blocului (o femeie) dă căldură la maximum și când e mai cald și când e mai rece. La ea căldura e la același nivel, indiferent de temperatura de afară. Adică merge ca trenul fără oprire.

*

Dora s-a dus să cumpere pâine. Eu citesc.

*

Cartea despre Preoție a Sfântului Ioan Gură de Aur[11], urcușul pe munte al Sfântului Grigorie de Nyssa[12], poemele Sfântului Grigorie de Nazianz[13] și multe ca ele, îți dau aripi, te fac să zbori.

Sunt scrise dintr-o suflare, fără elaborări, fără supoziții. Ele se apropie de sufletul meu și de ceea ce simt eu că e natural în scriitură, indiferent dacă e religioasă sau nu.

*

Te poți sminti citind și cele mai sfinte și smerite cărți sau poți găsi răul și poți cădea în erezii cu Sfintele Daruri în mână.

*

Sfințenia nu e o himeră! Ea e bucuria întâlnirii omului cu Dumnezeu și conștientizarea continuă a acestei întâlniri.

*

Ceea ce contează e să înțeleg adevărul și nu să-i categorisesc pe oameni în buni și răi.

*

Mă umplu de orice gând pe care nu l-am gândit niciodată și care îmi suscită interesul profund.

*

12 decembrie 1998. Ora 1. 20 minute dimineața. Lângă el nu am putut să fiu rob. Luciditatea e alături de ceilalți. M-au urmărit două femei până la librărie. Voi adormi cu gândul la libertate.

*

11. 5. O zi puturoasă, pentru că m-am trezit la ora 10. Dovada: puține dureri de cap.

*

Ebraica devine tot mai interesantă pe măsură ce înțeleg tot mai multe lucruri.

*

Sunt obsedat de solfegiile și partiturile pe care le-am văzut în anticariat. Cui or fi aparținut mai înainte?!

*

Deși iubesc misterul cuvintelor, descifrabilitatea ca pasiune nu mă pasionează.

*

Am citit prea mult și n-am desenat nimic. Afară e frig mare, chiar dacă bate soarele afară. E primul sfârșit de săptămână în care rămân la București. Travaliul ăsta cu căratul mâncării de acasă mă omoară.

*

Miercuri sau joi luăm vacanță și plec acasă. Am primit 50.000 de lei de la Dora.

*

Au început să mi se schimbe visele. Sunt mult mai populate și, de multe ori, mă surprind, pentru că nu mă gândesc mai deloc la lucrurile pe care le visez.

*

Numai suferința te minunează.

*

A vrea fără a face nu vă aduce liniște. Liniștea vine muncind și suportând chinurile și supărările de tot felul.

*

13. 03 minute. Aud cum un om se îneacă… De fapt e sunetul picăturilor de apă, care se scurg în cadă.

*

Imaginația mea se prinde de orice. Tocmai de aici și verosimilul scriiturii.

*

În A. am văzut durerea, degradarea, nebunia, mila, dezgustul.

În L. am cunoscut liniștea, ocrotirea, înțelegerea, inteligența, eliberarea, posacul.

În M. am înțeles frica, demonismul, rușinea, oribilul, paranoicul, magicul.

*

Ieri, Dora, m-a sunat la telefon și m-a întâmpinat cu apelativul de Maestre. Numai că la ea nu sună fals ca la D., unde invidia e plină de dezgust.

*

14. 03 minute. Gândirea e nevăzutul în care ne afundăm. E ca o plasă de pești, care prinde pești de toate mărimile. Depinde ce păstrezi pentru tine și ce livrezi celorlalți.

*

Însă de la un moment dat înveți să nu mai arunci peste bord nicio idee, niciun sentiment, nicio durere, nicio informație…pentru că orice amănunt ne poate salva la un moment dat.

*

Fiecare piatră rațională e bună pentru Biserica lui Dumnezeu și fiecare idee își are sfințenia ei.

*

19. 13 minute. Chipul lui Nichita [Stănescu] parcă dorea să îmi spună ceva. Numai Mihail [Eminescu] avea lumânări aprinse pe mormânt și lângă cruce.

*

Cel care vede în ascuns știe rugăciunile noastre. Nimic nu este uitat de către El.

*

Sfântul Afraat Persanul[14] mi-a vorbit despre zilele lui Iona[15]: de la Cina cea de Taină până în ziua Învierii.

*

Și Dumnezeu îi descoperă fiecăruia altceva, pentru ca să se vadă nesfârșita Lui bogăție.

*

Ceea ce nu faci atunci când vrei, nu vei mai face niciodată. Am înțeles acest mare adevăr cu vârf și îndesat.

*

Uneori și pe mine mă oftică pudicitatea mea, dar ea mă salvează de multe păcate.

*

Despre Sfintele care au fost mai înainte desfrânate. Despre Optina[16]. Convorbiri la Athos[17].

*

Banii chinezului. Unde stă V. Mâine am să mă duc la A.

*

Vroiam să mă duc cu colindul dar cred că e o idee proastă. Obositoare…și riscantă. Cine știe peste cine mai dau și cu ce nebuni mă mai pot întâlni, noaptea, pe străzile Bucureștiului?!

*

Zarathustra[18] îmi vorbește de două zile.

*

Mănânc numai pâine, pentru că mi-e greu să îmi încălzesc mâncarea. Nu am liniște, loc. Singurul lucru pe care aș vrea să îl am acum e acela de a fi liber să creez și…să alerg. Să alerg prin gândurile altora și prin cuvinte.

*

Copilașii din metrou mâncau napolitane cu lămâie și se uitau la mine.

*

13 decembrie 1998. Ora 9. 25 minute. Mă duc la Patriarhie la slujbă. E o zi de duminică cu mult soare. La mine însă e frig.

*

Greșeli de exprimare la predică. Un preot și un diacon.

*

O exegeză a Sfântului Chiril [al Alexandriei][19] la Matei[20] (26.000 de lei).

*

Am făcut pe bucătarul astăzi.

*

Astăzi am sărutat cu multă bucurie Sfintele Moaște ale Sfântului Dimitrie Basarabov[21] (s-a dus ispita cu sila, cu dezgustul) și mi-am adus aminte de Sfânta Maria Egipteanca[22], care a pățit și ea, la un moment dat, acest lucru.

Pe buze simt și acum lumina sfințeniei lui. M-am cutremurat!

*

Prin cele umile Dumnezeu face minuni negrăite.

*

Cel de aseară m-a salutat din nou. Rămăsese supărat crezând că nu l-am observat.

*

Spre sfințenia Domnului trebuie să merg cu și mai mult dor decât am mers spre genialitate. Voi cere crucea ca jugul cel bun.

*

Întotdeauna se poate și mai mult și mai bine. Iar Tu, Doamne, mă vei învăța (știu asta) cele de folos, cele de sfințire și de iertare.

*

Cine fuge de durere, fuge de măreția pe care Domnul vrea să ne-o dea.

*

A treia zi cu Zarathustra. Despre Nietzsche trebuie și tăcere.

*

Nichita [Stănescu] îi spunea lui Mihail [Eminescu]: Mișu iar el spunea la toți: Bătrâne.

*

Am vorbit despre Mihai [Eminescu] aseară. Kamadeva[23]. Două sticle de vin. Civilizație. Însă am plecat, pentru că prezentatoarea avea nevoie de altceva și nu de prezentare.

*

Soarele mă face să îmi arunc mantoul de pe mine. Însă e tot frig…

*

Maica lui Dumnezeu și toți Sfinții, rugați-vă pentru mine ca să îmi dau seama de calea cea strâmtă!

*

14 decembrie 1998. A. mi-a făcut cadouri de Sfântul Nicolae. Am mâncat struguri cu N.

*

La degetul inelar simt locul unei verighete…pe care n-am purtat-o însă niciodată.

*

Extremele ne învață ce trebuie să facem în liniște.

*

Orice rău e o binecuvântare mai devreme sau mai târziu.

*

Mă las cu totul Ție, Dumnezeul meu! Du-mă unde Tu vrei.

*

Fericirea nu mă lasă să dorm.

*

Ora 11. Am un șampon care îmi mărește volumul părului și îi dă o culoare aparte. Însă asta mi-l face rebel și nu îmi place.

*

Mă îngrozește faptul că oricând îmi poate fi furat jurnalul.

*

Nu am găsit Arheologie biblică. Vreau exegeze de un firesc îmbietor. E soare. Din nou soare.

*

17. 15. M-a exasperat Vespucio[24]. Am lăsat-o la librărie și am plecat. Deasupra cântă corul.

*

E un timp lejer, pentru că toată lumea e la cor. Iar cum eu am fost exclus, am parte de timp berechet.

*

Inamicul mi-a spus: „Ești un Shakespeare pus în umbră!”. Numai că el nu a știut că umbra mea e plină de lumină.

*

Simt din nou Nașterea Domnului. Simt cum se apropie praznicul și cum mă umple.

Numai că la București praznicele sunt festiviste și nu naturale.

*

La sala 11 se va ține Concertul de Crăciun.

*

Cum mai pot fi fericiți oamenii, cu atâta nefericire și suferință în jur?!

*

15 decembrie 1998. Ora 12. 46. Nu am fost la Liturghie, pentru că m-am pregătit pentru testul de la Greacă. M-am luat cu învățatul și m-a prins studiul. Apoi mi-am dat seama că trebuia să fiu la Sfânta Liturghie.

*

Dimineață apăruse soarele. Acum e înnorat. Din nou Zarathustra. E singura carte pe care, în ultimul timp, am citit-o cu atâta atenție.

*

23. 10. Testul a fost teribilist. Fluierul din metrou. Primul colind de la ușă: doi țigănuși.

*

Individul meu însă vrea chiria cu trei săptămâni înainte + vin de la țară. Până nu vezi avariția bucureșteană în materie de stat cu chirie, nu înțelegi nimic din realitatea lui Hagi Tudose[25]. Avari până la cutremurare.

*

Nu cere, părinte profesor, ceea ce nu poți da! M-am lecuit și cu spațiul academic. Am pierdut timp angro, mi-am îndurerat inima cu unul și altul și am aflat lucruri rudimentare despre mărețiile la care eu aspir. E ca și când aș învăța tabla înmulțirii la facultate. Așa mă simt!

*

I-am cerut Marietei 20.000 de lei. Mă întâlnesc cu ea la ora 12, la chioșcul din parc. În Cișmigiu[26].

*

Muzicanta e prietena Bețivanului cum e șoarecele cu avionul. Însă stau la taclale de te minunezi. Însă cred că Bețivanul se culcă cu Grăsana, adică cu sora soției lui. Acum moartă…

*

Păianjenul avar. Când voi pleca de aici, nu mă voi mai uita nicio clipă înapoi.

*

16 decembrie 1998. 14. 30 minute. O fază de prost gust din partea Patrologului. După care a trebuit să fug să mă omor până în Cișmigiu. Greață mare. Oboseală multă.

*

A trebuit să lipsesc de la VT pentru ca să nu mai aibă ce să îmi mai zică. Mâine plec acasă. Bineînțeles că nu mă duc la concert. Intru în vacanță, că am înnebunit de atâta pierderea a timpului.

*

Trebuia să cumpăr opera Sfântului Dionisie Areopagitul (5000 de lei) și, pentru că nu am mai găsit niciun volum de la Paideia[27], am cumpărat jurnalul lui Stendhal[28].

*

Trebuie să iau și jurnalul lui Dostoievski. Habar am de ce nu l-am cumpărat până acum.

*

Nu îmi plac opiniile mioape ale majorității.

*

Orice mare scriere e o parafrază la opera lui Dumnezeu.

*

Extremele frumoase în sfințenie și artă au fost, sunt și vor fi pentru cei foarte puțini. Sunt puțini Sfinți nebuni pentru Hristos, după cum sunt puțini oamenii de geniu, care au avut o deschidere creativă enormă.

*

Eu nu mă tem de truisme, pentru că, în definitiv, suntem o sumă a lor.

*

17 decembrie 1998. E ora 5. 6 minute dimineața. M-am trezit la ora 3, pentru că m-au năpădit visele. Ciorba bunicii mele a ieșit în evidență.

*

Am discutat și cu G. de curând, adică cu poetul homosexual, care a fost impresionat de mine la un cenaclu și care tocmai mi-a spus ce orientări are.

Puțin mă interesează ce face și cu cine. Eu mă raportez la el ca și până acum: ca la un poet. S-a mirat de faptul că nu m-am îngrozit la auzul că e homosexual. De ce m-aș fi îngrozit?!

Însă, bineînțeles, că nu mă voi împăca niciodată cu această patimă, căruia el îi slujește.

*

În tramvaiul 12 (pentru că am uitat ieri să îmi iau bilet și casa nu era deschisă), am fost prins acum câteva minute fără bilet de către doi controlori și mi-au dat amendă: 75.000 de lei.

Din acest motiv, mâine trebuie să mă întorc la București, ca să plătesc amenda.

*

Citesc din jurnalul lui Stendhal, care e plin de gust. Sunt în tren.

*

Sper să am bani acasă pentru amendă. Însă, mai degrabă, cred că n-am.

*

18 decembrie 1998. Ora 8. 46 minute. Zi de pomină. Tăiem porcul și febra e în mare febră.

*

Ieri însă m-am plimbat de nu mi-am văzut capul. M-am întors la București, am plătit amenda și i-am dat lui Caracudă al meu 6 litri de vin. La ora 17 plăteam amenda…oră la care a început și concertul la facultate.

*

M-am întors în gară la Basarab, frica de hoți, singurătate cumplită…și am venit pe jos, peste câmp, de la Roșiori, cu Picu, pe care l-am găsit în gară.

Și mi-a povestit ăsta de cele două surori curve, cu cine se culcă și de ce, ce le-a făcut el, ce va face el, ce nu va face…de m-a înnebunit de cap.

Un limbaj plin de trivialități și mojicii…dar a trebuit să îl înghit și să merg!

*

A fost frig mare. În tren: o sticlă de suc, o pâine și 3 rahate. Tot ce am mâncat după ce m-am întors, a doua oară într-o zi, de la București. Când am ajuns acasă nu am mai putut să mănânc…pentru că eram sigur că vomit tot.

*

Îmi pare rău că nu îmi pot cumpăra și eu brăduț. Mi-ar trebui unul mic, ca să îmi încălzească inima.

*

Nu, nu sunt nostalgic după copilărie (pentru că fiecare vârstă își are bucuriile ei, ca și neîmplinirile ei), ci am o duioșie care nu trebuie să îi lipsească niciunei vârste!

*

A reînceput războiul în Irak[29]. Mă neliniștește acest lucru.

*

Am visat că m-am îndrăgostit de o profesoară a mea și ea de mine. Un vis foarte complex.

*

Timp de două ore am învățat pentru examene.

*

Auzită aseară: Să ai poftă la somn!

*

Azi dimineață, la televizor: „o bucată de Retezat pentru fiecare”. Se referea, desigur, la Munții Retezat[30].

*

Cadourile și Crăciunul în familia K.[afka]. Era atent până la dunga hainei și la forma nasului.

Kafka îmi place tocmai pentru răbdarea lui fenomenală de a vorbi despre tot felul de evenimente halucinante, insolite și banale în același timp.

*

Stendhal, în schimb, are grijă tot timpul să se îndrăgostească.

*

Întrebări și răspunsuri indiscrete. Sculptez în frig.

*

Satul ăsta al meu nu e interesant dar te șochează întotdeauna.

*

Oamenii se nasc foarte bine acolo unde se nasc.

*

Port în mine relieful de aici. Și gustul apei, mirosul aerului, al ierbii, al strugurilor, al merelor, al pământului reavăn după ploaie, al pământului după dezgheț…

*

15.00. Mi-a scăpat din mână sare mai multă și am sărat prea mult anumite bucăți de carne. Apoi m-am dus la doctorul veterinar ca să controleze carnea, dacă poate produce sau nu trichineloză[31].

*

Tataie stă în pat și sughite. A băut prea multă țuică, cât și vin, și de aceea cred că o să-i vină din nou rău.

*

Mai avem 746.000 de lei. Iau eu, prin amenda mea, am pierdut deja 74 de mii de lei.

*

Nu mă pot concentra prea bine, pentru că de la învățat îmi zboară mintea în o mie de părți.

*

Mai cald. Mult mai cald. O poemă și două desene.

*

Am 25 de cărți începute, la care scriu…și pe care trebuie să le termin.

*

În 1998 am creat doar 4 luni în mod masiv. 7 luni a fost pentru chinul învățării, prin care am intrat la facultate.

*

Cea mai mare bucurie e aceea, că după 16 ani am început să pictez la modul dedicat.

*

Și, după pictură, m-am bucurat că anul ăsta am sculptat în lemn și piatră (cele în piatră au fost marea încercare), dar am și creat obiecte esențialiste din tot felul de lucruri comerciale.

*

Curajul pe care îl am e dragostea, o infinită dragoste și un dor nespus de Dumnezeu.

*

La mulți ani! Cele mai frumoase lucruri rămân încă nespuse


[1] E vorba de Părintele Marin Cojoc, asistentul de la Istoria Bizanțului. A se vedea:

http://www.ziarullumina.ro/articole;639;1;13110;0;Parohia-Sapientei-din-Capitala-se-implica-in-ajutorarea-persoanelor-aflate-in-suferinta.html.

[2] E vorba despre Pr. Lect. Dr. Victor Frangulea, pe atunci asistentul de la Muzică Psaltică.

[3] A se vedea: http://museum.ici.ro/mbucur/romanian/muzeu.htm.

[4] O puteți vedea în această fotografie:

http://museum.ici.ro/mbucur/images/sabia_brincoveanu.jpg.

[5] A se vedea:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biblia_de_la_Bucure%C8%99ti.

[6] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vlad_%C8%9Aepe%C8%99.

[7] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tanzania.

[8] Idem: http://www.edituradeisis.ro/opencart/.

[9] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Fran%C3%A7ois-Ren%C3%A9_de_Chateaubriand.

[10] Idem: http://ioandekronstadt.wordpress.com/.

[11] Idem: http://www.ioanguradeaur.com/.

[12] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_de_Nyssa.

[13] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_Teologul.

[14] Un podcast audio:

http://www.teologiepentruazi.ro/2009/09/25/eshatologia-sfantului-afraat-persanul-audio/.

[15] Despre cum trebuie să numărăm cele trei 3 zile ale morții Domnului după Evanghelii.

[16] A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/M%C4%83n%C4%83stirea_Optina.

[17] Idem:

http://www.muntele-athos.ro/poze-informatii-pelerinaje/Pelerinaje.

[18] Aluzie la cartea lui Friedrich Nietzsche: Also sprach Zarathustra [1885]/ Așa grăit-a Zarathustra.

[19] A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Chiril_al_Alexandriei.

[20] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Apostolul_Matei.

[21] Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/10/26/predica-la-pomenirea-sfantului-dimitrie-basarabov-27-octombrie-2010/.

[22] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Maria_Egipteanca.

[23] Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Kamadeva.

[24] Idem: http://es.wikipedia.org/wiki/Am%C3%A9rico_Vespucio.

[25] Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Hagi-Tudose.

[26] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Ci%C8%99migiu.

[27] Idem: http://www.paideia.ro/.

[28] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Stendhal.

[29] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_din_Golf.

[30] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mun%C8%9Bii_Retezat.

[31] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Trichineloz%C4%83.

Dorin Streinu, Despre mine însumi. Jurnal de scriitor [41]

Dorin Streinu

Opere alese

*

Despre mine însumi

(Jurnal de scriitor. Fragmente)

***

1998

*

24 noiembrie 1998. O zi de marți. Marieta mi-a dat milostenie, pentru sufletul lui Mitică, 40.000 de lei. Poveștile picante ale lui Balzac.

*

Lapoviță. Scriu din bibliotecă.

*

Oameni vii nu mai există?! Numai morți?!!!

*

Am cumpărat cursul de Ebraică (26.000 de lei) și m-am întâlnit cu colegul Achim (mai mic decât mine, acum crescut mare), cel care mi-a făcut cadou, la seminar, micul dicționar Englez-Român pe care îl păstrez cu bucurie. E la Craiova la facultate.

*

Părintele C. se distanțează de mine și eu slăbesc fizic tot mai mult.

*

20. 10 minute. Obosit, slăbit, dar continui cursul de Bizanț. E frig la mine. O singură zi fără foc mi-a geruit pereții. Am mâncat ușor și mă simt bine la stomac. Nu vreau să îmi rad mica barbă pe care o am.

*

A fost o aglomerație nebună în 232. Un liceean a leșinat.

*

S-a dat mare la mine unul, care a făcut Institutul de Arte Frumoase dar care nu părea deloc inițiat în viețile marilor pictori ai lumii. După ce m-am despărțit de el, am desenat un copac ca să îmi treacă nervii.

*

Doream să iau hârtie sau un carton albit, dar am păstrat banii. Mai am 90.000 de lei și vreau să fiu cât se poate de econom cu ei. Mă îngrozește chiria pentru lunile viitoare. De unde?!, mă întreb în fiecare zi.

*

23 fără 5. O viziune puternică m-a străfulgerat. Citeam Sfântul Isaac Sirul și am avut o vedere înspăimântătoare. Toată puterea sfințeniei mi s-a pus pe umerii mei. Am simțit muntele, muntele înalt al îndumnezeirii și am început să tremur.

Tremur și acum și nu știu de ce Dumnezeu mi-a dat să îl văd. Acum știu în ce întuneric sunt, Dumnezeul meu, și în ce rătăcire!

*

Bucuria acestei viziuni mă îndatorează veșnic. O, Doamne, Sfinții Tăi sunt atât de plini de lumină și eu atât de slab! Nu mai pot să mă văd decât în Iad, în cel mai adânc Iad.

*

Dumnezeu mi-a descoperit o taină adâncă. Îți mulțumesc, Doamne! Și mă înspăimânt și tremur în continuare.

*

25 noiembrie 1998. Ora 14. 35 minute. Pictura în ulei care mă interesa era foarte neglijent pictată pe pânză. Abia am mâncat două plăcinte super calde.

PS Teodosie a condus slujba la hramul de la Sfânta Ecaterina însă eu n-am fost. Când am ajuns, Biserica era arhiplină și n-am putut să mai intru.

*

Fanfara militară și trupele aliniate mi-au dat un sentiment măreț de patriotism. Parcă eram gata să plec pe front!

*

O domnișoară blondă, pe care am întâlnit-o în tren prima dată, mi-a tăiat calea a treia oară de atunci până acum. Era cu cineva de la noi de la facultate.

*

Ceormoleașca[1] de afară îmi intră în cizme. Oboseala mă împinge la fund. Uneori îmi vine să țip de atâta greutate interioară. Nu mai am răbdare. Mii de chipuri mă bântuie…încât nu aș mai vrea să văd oameni. Sebastian m-a provocat dar nu ține.

*

26 noiembrie 1998. Ora 7. 12 dimineața. Visul. Eram pe o mare corabie, care se transformă într-o mare casă. O nuntă și o mireasă care mânca mici. Mulți invitați. Casa se transformă în metrou.

Apoi metroul devine o gură de pădure…și noapte. Am vrut să trec un râu dar am văzut un lemn care plutea pe râu. Am vrut să îl scot din apă…dar apele râului s-au retras. Lemnul a ajuns la mal și, luându-l în brațe, mi-am dat seama că e mult mai ușor decât credeam.

Trei câini, pe care îi vedeam ca prin ceață, doreau să mă mănânce. Unuia i-am prins botul cu palmele pentru puțin timp.

Apoi am fost într-o Biserică. Din care am ieșit, fără ca cineva să mă bage în seamă.

*

Calea cea strâmtă și cu chinuri, Dumnezeul meu! Nimic nu e mai înțelept ca ea și Sfinții au iubit-o mult. Îndeamnă-mă la amintirea păcatelor mele și la post. Acestea două mă fac treaz și îmi pregătesc rugăciunea.

*

13. 15 minute. Din nou PS Calinic[2] m-a străfulgerat cu declarațiile lui. A făcut slujbă pentru alungarea răului și ne-a amintit că suntem temple ale Duhului Sfânt.

*

Tânărul înalt de la Galați[3] mi-a promis niște cărți pe care eu nu le am. Mentorul său spiritual are în jur de 40 de ani și pe el îl crede un adevărat părinte.

*

Timpul e mai călduț dar îmbulzeala din mașină e aceeași.

*

Merg încet și sprijinindu-mă de cuvintele Domnului. Dulceața sufletească pe care o simt în inimă iradiază în tot trupul meu. Pentru că bune și drepte sunt cuvintele Domnului și de am sta să cugetăm la ele nu am mai dormi deloc.

*

Am desenat vreo patru persoane astăzi.

*

27 noiembrie 1998. Ora 7 și 8 minute. Mă simt mai bine. E vineri și am doar două cursuri. Plec acasă. Trebuie să îmi păzesc inima. Ieri: elicopterele.

*

28 noiembrie 1998. E sâmbătă noaptea și mă simt liniștit. Am pictat și m-am rugat Domnului. Am făcut un tablou mare și două mititele și am terminat o carte a Sfântului Ignatie Briancianinov[4].

Voi citi din Cuvintele despre nevoință ale Sfântului Isaac Sirul și apoi mă voi pune în pat slăvind puterea lui Dumnezeu.

*

Amintirea Iadului alungă orice plictis. „Cu frică și cu cutremur” reprezintă mântuirea noastră, grija de mântuirea noastră. Mândria și părerea de sine mă bântuie. Liniștea Domnului e însă în inima mea.

*

Încep să îmi dau seama că nu mai sunt bun pentru artă. Amintirea păcatelor mele mă cuprinde și rugăciunea pentru ele. Nu știu ce voi face de aici încolo.

*

Doamne, Tu știi ce e mai bine să fac!

*

Valentin II mi-a promis și el cărți. Mâine mă duc la Biserică și luni voi face cerul. Pregătirile pentru ziua României sunt în toi. Frații Karamazov: filmul secolului.

*

Florin Piersic, în mod vizibil, se pierde alături de actorii mici.

*

Câinele doarme pe scară. I-a pus mamaia un sac. I s-a zburlit părul și pare mai gras decât este. S-a făcut și mai frig și mă simt slăbit. Mâine voi încerca să mănânc mai mult.

*

Uneori îmi simt viața fugindu-mi de sub picioare. E un sentiment depersonalizant.

*

Am venit aseară peste câmp. Se mai ia lumina la Scrioaștea din cauza vremii și trebuie să folosesc lumânări. Bate vântul. Cred că e aproape 24.

*

Doamne, miluiește-i pe cei goi, pe cei necăjiți, pe cei în ispite și în neliniști! Pe vii și pe morți îi miluiește. Pentru rugăciunile întregii lumi, miluiește, Dumnezeul meu, și sufletul meu cel necurat!

*

29 noiembrie 1998. E ora nouă dimineața…și a început să ningă lin și liniștitor. Am uitat ce am visat.

*

Lui tataie i s-au umflat mâinile și au început să-i supureze. Nu mai are circulația bună. Și, cu toate astea, se chinuie, pe scăunel, și curăță la porumbi cu mâna. Beau un ceai de lămâie.

*

Mi-am adus aminte visul: o gară. Am întâlnit oameni necunoscuți într-un tren.

*

Seara. Am început primul tablou de concepție și nu l-am putut termina. Am cântat la Biserică cu John și cu părintele Cătălin. Mă simt bine. Nu vreau însă să fiu comparat cu Picasso și Chagall.

*

30 noiembrie 1998. Am terminat tabloul: Visul unei nopți de iarnă. E primul meu tablou cu multe personaje.

*

Liniște. Fără ninsoare. Aud păsările afară și oameni trecând pe la poartă…

*

Să nu intri la nuntă cu haina murdară! Doamne, miluiește sufletul meu! Sfântul Simeon [Noul Teolog] a avut prima vedere a luminii la 20 de ani.

*

Citesc din Sfântul Isaac Sirul. Pagina 151. Am să mai rescriu.

*

2 decembrie 1998. Cap. 15. Herma. Sunt așteptat să vorbesc despre cer la Sfântul Vasile.

*

Jurnalele intelectualiste îmi produc greață. Pentru că nu mai mă pot minții farsorii cu dureri imaginare.

*

După ce am citit articolul despre cer la seminar, am fost făcut, din senin și fără explicații: ereziarh.  Asistentul și-a notat „lucruri umoristice” din perorația mea. Habar am unde a învățat ăsta că așa se face teologie.

*

Am fost cu Dora la biblioteca de la [Facultatea de] Litere. Trakl[5] (3 cărți), Gorki[6], Cehov, Esenin. Mi-a dăruit pentru a doua oară poemele Sfântului Efrem Sirul[7]. Primul volum primit i l-am dat Fericitului Ilie.

*

Pe El Greco[8], Vermeer și Gauguin + 47.000 de lei. Un adevărat cadou de Crăciun.

*

Au apărut pe piață Catehezele Sfântului Simeon [Noul Teolog] traduse de părintele Ică jr. și sunt 38.000 de lei.

*

Și trebuie să dau anunț în ziar pentru ca să anulez legimitația de student pierdută, pentru că altfel nu îmi face alta.

*

Beau un ceai de mușețel și mă simt bine. Biletul de mașină și zâmbetul secretarei.

*

3 decembrie 1998. O, mă plictisește și mă dezgustă puținătatea inimii! S-a chinuit 4 ore ca să îi dea un telefon de 3 minute prietenei lui…pe care, de fapt, nici n-o iubește.

*

Anunțul la ziar a costat 3500 de lei. Sper ca mâine să ridic noua legitimație.

*

A murit Părintele Cleopa[9] [Ilie]. S-a arborat la facultate steagul negru. Era duhovnicul Prea Fericitului Teoctist[10]. Cred că pelerinajul o să fie uluitor.

*

Dora și Ioana se duc duminică la Biserica Luterană pentru un concert de orgă.

*

E 21. 15. Joi. M-a fascinat sinceritatea unei fetițe, care mi-a cerut bani.

*

4 decembrie 1998. 15. 30. Sfântul Niceta de Remesiana. [Cătălin] Păunescu a citit prima lucrare.

*

17. 45. Urăsc competiția. Nu îmi place să mă întrec cu nimeni decât cu mine însumi.

*

Când cânt aici la Biserică, îmi obosește parcă sufletul. Nu mă simt în largul meu, pentru că știu că nimeni nu se gândește la din ce inimă cânți ci la cum cânți, la execuția melodică.

*

Poleiul, artificialitatea în gesturi și cuvinte sunt minciuni, lucruri bolnave.

*

Îmi place cel de IBU[11] pentru că o spune pe aia dreaptă. După spusele lui, Catedrala neamului va fi un colos.

*

Examenele s-au fixat deja.

*

20. 37 minute. M-am liniștit. Vítězslav Nezval[12]: un geniu cehoslovac.

*

Marele polei de afară, pe care am luat deja o căzătură.

*

M-a fixat o excentrică în metrou (la nebuni le plac unicitățile) și a coborât după mine la Eroii Revoluției. Avea buze roșii, mâini lungi și bărbătești și un mers de barză.

*

Îmi fac bagajul. Mâine plec acasă la ora 7. Mi-am luat noua legitimație. Odată cu ea am scăpat de biletele integrale de la tren.

*

5 decembrie 1998. Obosit. În trenul de dimineață. Am visat, pentru prima dată, o femeie care nu mă dorea.

*

Poezia merită să fie mare și unică.

*

Am început să apropii cărțile de ochi când sunt obosit. Poleiul continuă. Mă interesează ce crede un orb despre ceea ce nu vede.

*

Mi se ușurează povara tinereții.

*

Uitându-mă în urmă nu mă mai pot regăsi. Parcă nu am existat niciodată. Am uitat cum gândeam, ce făceam, ce mâncam, ce credeam.

*

Nu mă mai sperie graba vieții, ci mă las dus de ea.

*

De la geamul trenului văd câmpuri pline de zăpadă. Îmi dau sentimentul liniștii și niciodată al curăției.

*

Mi-au înghețat gambele și îmi degeră. În curând voi fi acasă și voi mulțumi Domnului.

*

Seară. Hristosul din icoana mea are o altă privire. E una plină de milă, care mă înspăimântă. De fapt e ceea ce îmi trebuie: mila Lui preafrumoasă.

*

Am sculptat în ciuda nervilor și a uneltelor mele proaste, care nu mă ajută prea mult…dar îmi fac treaba cu ele.

*

Înălțimea Sfântului Simeon [Noul Teolog] m-a făcut să văd și mai sus. Suferințele și neînțelegerea lui de către oameni îmi măresc drama.

*

Am transcris o nuvelă jumate și n-am mai putut. Mă voi odihni, pentru că sunt foarte obosit.

*

6 decembrie 1998. De Sfântul Nicolae a început să ningă. Un ceai cald. Am primit două perechi de ciorapi de la mamaia, pe care i-am încălțat imediat. E tare frig la mine. Mă duc la slujbă.

*

Profesoara Ileana [Cojocaru] m-a pupat și mi-a urat tot binele din lume. M-a bucurat gestul ei.

*

Florina mi-a dat salată gata pregătită.

*

A încetat fulguiala și ghețușul a început să piară. Cățelul meu m-a primit bine. E mai cald în comparație cu de dimineață. Un cer închis.

*

7 decembrie 1998. Mamaia a căzut, când m-a dus la gară cu gențile, și i s-a umflat mâna. Tocmai la scări, la urcatul spre liniile ferate.

I-am cerut lui Dumnezeu ca să mă pedepsească pe mine în locul ei și El a făcut-o. Am două răni la picioare, pentru că mi-am uitat banii acasă și am venit pe jos de la facultate.

Doamne, iartă-mă că Ți-am cerut acest lucru! Sunt prea mic pentru ca să car legăturile și sarcinile altora.

*

Beau cafeaua…și mi-am făcut mai multă, pentru ca să nu mai fac cu țârâita. Am zece examene în prima sesiune: 4 scrise și 6 orale.

*

În vechime, românii pășteau oi, capre, vaci etc. Acum, în parc, urmașii lor, domni și doamne, ies la păscut…cu câinii.

*

Orașele românești sunt niște sate deformate, cu gust puturos și cu suspansuri.

*

Cel mai enervant la examenele de la facultate e că ți se cere în trei minute ceea ce ei ți-au predat în câteva luni. Mi se pare ridicol.

*

Observ că mulți dintre noi au pierdut sensul adânc al vieții, modul de a fi capabili de fapte mari și minunate. Iar cei care îl regăsesc sunt fericiți.

*

Am să scriu muzică! După pictură și sculptură, încep și muzica. Vreau să fac și colaje și voi face. Vreau să citesc, să memorez, să încerc să simt viețile Sfinților. Voi căuta mereu, mereu, mereu…


[1] Zăpada murdară, spre topire, de pe străzi și trotuare.

[2] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Calinic_Argatu.

[3] E vorba de Protos. Maxim Vlad, pe atunci Marian Vlad, colegul meu de an la facultate. A se vedea: http://www.youtube.com/watch?v=3pZ6LO-pvPs.

[4] A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Ignatie_Briancianinov.

[5] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Georg_Trakl.

[6] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Maxim_Gorki.

[7] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Efrem_Sirul.

[8] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/El_Greco.

[9] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cleopa_Ilie.

[10] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoctist_Ar%C4%83pa%C8%99u.

[11] Părintele Profesor Adrian Gabor:

http://www.ftoub.ro/index.php?view=article&id=25:pr-prof-dr-adrian-gabor&option=com_content&Itemid=273.

[12] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/V%C3%ADt%C4%9Bzslav_Nezval.