Dorin Streinu

Opere alese

*

Despre mine însumi

(Jurnal de scriitor. Fragmente)

***

1998

*

20. 40 minute. Nu am astâmpăr. Așteptarea însă e cea mai bună momeală.

*

Sunt bandajat la ambele picioare, acolo unde am rănile de la cizme.

*

Bizantinul[1] însă mă favorizează. Vrea să intre în vorbă cu mine.

*

Predica însă despre „cunoaștere” a fost slabissimă. Nu m-a făcut deloc să transpir și nici să mă emoționez. Dimpotrivă…

*

Mă oftică diletanții, cei care dau mereu din mâini și explică de mama focului orice banalitate stupidoidă.

*

Am fost dat afară din corul facultății. O, ce eliberare! Bineînțeles că am falsat

Și am trăit un sentiment de mare consternare, când Franco[2] s-a manifestat aidoma dumnezeului meu, care mă pune la punct.

*

A început să se creeze în jurul meu o mitologie stranie. Mă spionează mai mulți…iar eu mă fac, că nu văd nimic.

*

8 decembrie 1998. 20. 35. Muzeul de istorie și de artă[3]. Icoane pe lemn impozante, sabia Sfântului Constantin Brâncoveanu[4], Biblia de la București[5], acte ale lui Țepeș[6], îmbrăcămintea jupânițelor etc.

*

Am scris 4 poeme în bibliotecă. Și, deja, mă bântuie rutina.

*

În metrou, copiii cerșesc spunând Tatăl nostru. În genunchi, se roagă pentru câțiva lei.

*

Am văzut o cățea cum îți încălzea bărbatul.

O, dacă ar ști și multe dintre femei acest lucru! Bărbații au nevoie de căldură și de atenție. Fără astea nu se poate.

*

Oboseala începe să îmi joace mari feste. Pentru că se apropie examenele iar eu încep să uit, să uit masiv lucruri arhiștiute.

*

9 decembrie 1998. E 15. 20 minute. O singură nuvelă.

*

Moldovenii din an mă enervează prin modul lor de a face clică. Aici nu toți suntem români, ci unii sunt moldoveni. De parcă regiunea Moldova a României ar fi în Tanzania[7].

*

Și un alt lucru enervant la ei: că vor, cu o obstinație nebună, să vorbească dialectic (deși sună aiurea cuvintele în gura lor, aici, la București) și nu limba română standard.

*

Nu am avut niciodată tendința să vorbesc precum țăranii mei din Teleorman și nici nu mă pot mândri cu asta, pentru că limba vorbită e o chestiune de înaintare în cultură și nu un știr care crește la marginea drumului.

Ei, sărmanii țărani, vorbesc un grai anume, graiul din regiunea lor, pentru că nu sunt duși la școală și cred că aia e limba română: cea pe care ei o vorbesc la nivel regional.

Eu ce ar trebui să fac acum: să vorbesc ca un semidoct, deși am un vocabular extins și elevat?

*

De aceea nu le permit moldovenilor și nici celor din Transilvania și nici celor din Olt ca să vorbească dialectic cu mine. Ori vorbesc româna cultă, ori nu mai vorbesc.

*

Gică a stat de vorbă cu mine. O ciocolată frugală.

*

10 decembrie 1998. Primul vis al sfințeniei. După 12 noaptea: apocrife. Ceaiul Dorei abia s-a făcut.

*

Citesc Catehezele Sfântului Simeon [Noul Teolog] de la Deisis[8]. Va mai edita și alte lucrări importante.

*

Trebuie să cumpărăm Geniul creștinismului a lui Chateaubriand[9]. Zi cu soare. Cursurile sunt pe negru.

*

O cafea dulce, care m-a scârbit…dar a trebuit să o beau, pentru că nu băusem alta.

*

Nu pot să suport zahărul în cafea. E o insultă adusă tăriei cafelei.

*

Sunt și lucruri despre care trebuie să tăcem.

*

Milostenia e bucurie și bucuria e harul lui Dumnezeu.

*

Trebuie să Îl vrei pe Dumnezeu și nimic altceva.

*

Sinceritatea inimii vine din faptul de a sta de vorbă, mult, continuu, zilnic, cu Hristos Dumnezeu, rugându-L, în taina inimii, să te miluiască.

*

Noi cărți de la bibliotecă. Apocrifele [biblice] și Sfântul Ioan de Kronstadt[10]. [Salvador] Dali stă pe patul meu.

*

Adevăratele rânduri sunt cele pe care tu le simți ca neapărate.

*

A gândi despre Dumnezeu înseamnă să-ți dai seama că Tu ai absolută nevoie de El și prin El cunoști tot ceea ce îți trebuie.

*

Mila Ta, care ne umple de dorul de Tine, Dumnezeul meu, e mai mare decât orice efort al vieții noastre!

*

Fără El nici nu am fi în stare să ne mișcăm gândul spre lucruri înalte, dumnezeiești.

Vreau să citesc Viețile Sfinților noștri, însă multe dintre ele au un limbaj inactual, care mă face să nu am tragere de inimă pentru a le citi.

E nevoie de o diortosire a lor, de o aducere a lor la zi. Dar făcută de oameni Sfinți și nu de scribi ai teologiei, care doar calchiază.

*

Noua manieră de redactare a Vieților Sfinților în română trebuie să fie una genială, care să nu te jeneze, să nu ți se pară aiurea pentru tine, cel de azi, ci să îți intre de-a dreptul în inimă.

*

Fără o aducere la zi a limbii liturgice a cărților noastre de cult și a Vieților Sfinților, acestea rămân distante și reci, ele, tocmai ele, cele mai sfinte lucruri ale lumii.

*

16. 08 minute. Și, surpriză nenorocită, tocmai mie: mi s-a sistat, în mod indirect, intrarea la bibliotecă!

Cu cine să te cerți, cu pereții?! De unde să înțeleagă bibliotecarele astea de la facultate, că eu am nevoie de cărți ca de aer?!!

Motivul: orice carte cer, ea lipsește cu desăvârșire, e împrumutată sau fișa nu coincide cu realitatea de la raft.

Asta înseamnă că s-a instaurat un embargou în ceea ce mă privește, pentru că nu cred că toate cărțile care mă interesează pe mine, așa, chiar toate, au început să zboare de la Facultatea de Teologie din București?

Cine însă mi-a făcut această „binecuvântare”?!…

*

Al doilea parc era gol. Au secat lacul. Am discutat îndelung cu Dora. Îmi spală câteva rufe. Sunt plin însă de indignare. Continui Bizanțul.

*

11 decembrie 1998. Ora 8. 52 minute. Vis: degetele de la mâinile ei arătau ciudat. A fost primul meu somn lung în ultimele două luni.

*

E foarte cald în apartament la Dora, pentru că administratorul blocului (o femeie) dă căldură la maximum și când e mai cald și când e mai rece. La ea căldura e la același nivel, indiferent de temperatura de afară. Adică merge ca trenul fără oprire.

*

Dora s-a dus să cumpere pâine. Eu citesc.

*

Cartea despre Preoție a Sfântului Ioan Gură de Aur[11], urcușul pe munte al Sfântului Grigorie de Nyssa[12], poemele Sfântului Grigorie de Nazianz[13] și multe ca ele, îți dau aripi, te fac să zbori.

Sunt scrise dintr-o suflare, fără elaborări, fără supoziții. Ele se apropie de sufletul meu și de ceea ce simt eu că e natural în scriitură, indiferent dacă e religioasă sau nu.

*

Te poți sminti citind și cele mai sfinte și smerite cărți sau poți găsi răul și poți cădea în erezii cu Sfintele Daruri în mână.

*

Sfințenia nu e o himeră! Ea e bucuria întâlnirii omului cu Dumnezeu și conștientizarea continuă a acestei întâlniri.

*

Ceea ce contează e să înțeleg adevărul și nu să-i categorisesc pe oameni în buni și răi.

*

Mă umplu de orice gând pe care nu l-am gândit niciodată și care îmi suscită interesul profund.

*

12 decembrie 1998. Ora 1. 20 minute dimineața. Lângă el nu am putut să fiu rob. Luciditatea e alături de ceilalți. M-au urmărit două femei până la librărie. Voi adormi cu gândul la libertate.

*

11. 5. O zi puturoasă, pentru că m-am trezit la ora 10. Dovada: puține dureri de cap.

*

Ebraica devine tot mai interesantă pe măsură ce înțeleg tot mai multe lucruri.

*

Sunt obsedat de solfegiile și partiturile pe care le-am văzut în anticariat. Cui or fi aparținut mai înainte?!

*

Deși iubesc misterul cuvintelor, descifrabilitatea ca pasiune nu mă pasionează.

*

Am citit prea mult și n-am desenat nimic. Afară e frig mare, chiar dacă bate soarele afară. E primul sfârșit de săptămână în care rămân la București. Travaliul ăsta cu căratul mâncării de acasă mă omoară.

*

Miercuri sau joi luăm vacanță și plec acasă. Am primit 50.000 de lei de la Dora.

*

Au început să mi se schimbe visele. Sunt mult mai populate și, de multe ori, mă surprind, pentru că nu mă gândesc mai deloc la lucrurile pe care le visez.

*

Numai suferința te minunează.

*

A vrea fără a face nu vă aduce liniște. Liniștea vine muncind și suportând chinurile și supărările de tot felul.

*

13. 03 minute. Aud cum un om se îneacă… De fapt e sunetul picăturilor de apă, care se scurg în cadă.

*

Imaginația mea se prinde de orice. Tocmai de aici și verosimilul scriiturii.

*

În A. am văzut durerea, degradarea, nebunia, mila, dezgustul.

În L. am cunoscut liniștea, ocrotirea, înțelegerea, inteligența, eliberarea, posacul.

În M. am înțeles frica, demonismul, rușinea, oribilul, paranoicul, magicul.

*

Ieri, Dora, m-a sunat la telefon și m-a întâmpinat cu apelativul de Maestre. Numai că la ea nu sună fals ca la D., unde invidia e plină de dezgust.

*

14. 03 minute. Gândirea e nevăzutul în care ne afundăm. E ca o plasă de pești, care prinde pești de toate mărimile. Depinde ce păstrezi pentru tine și ce livrezi celorlalți.

*

Însă de la un moment dat înveți să nu mai arunci peste bord nicio idee, niciun sentiment, nicio durere, nicio informație…pentru că orice amănunt ne poate salva la un moment dat.

*

Fiecare piatră rațională e bună pentru Biserica lui Dumnezeu și fiecare idee își are sfințenia ei.

*

19. 13 minute. Chipul lui Nichita [Stănescu] parcă dorea să îmi spună ceva. Numai Mihail [Eminescu] avea lumânări aprinse pe mormânt și lângă cruce.

*

Cel care vede în ascuns știe rugăciunile noastre. Nimic nu este uitat de către El.

*

Sfântul Afraat Persanul[14] mi-a vorbit despre zilele lui Iona[15]: de la Cina cea de Taină până în ziua Învierii.

*

Și Dumnezeu îi descoperă fiecăruia altceva, pentru ca să se vadă nesfârșita Lui bogăție.

*

Ceea ce nu faci atunci când vrei, nu vei mai face niciodată. Am înțeles acest mare adevăr cu vârf și îndesat.

*

Uneori și pe mine mă oftică pudicitatea mea, dar ea mă salvează de multe păcate.

*

Despre Sfintele care au fost mai înainte desfrânate. Despre Optina[16]. Convorbiri la Athos[17].

*

Banii chinezului. Unde stă V. Mâine am să mă duc la A.

*

Vroiam să mă duc cu colindul dar cred că e o idee proastă. Obositoare…și riscantă. Cine știe peste cine mai dau și cu ce nebuni mă mai pot întâlni, noaptea, pe străzile Bucureștiului?!

*

Zarathustra[18] îmi vorbește de două zile.

*

Mănânc numai pâine, pentru că mi-e greu să îmi încălzesc mâncarea. Nu am liniște, loc. Singurul lucru pe care aș vrea să îl am acum e acela de a fi liber să creez și…să alerg. Să alerg prin gândurile altora și prin cuvinte.

*

Copilașii din metrou mâncau napolitane cu lămâie și se uitau la mine.

*

13 decembrie 1998. Ora 9. 25 minute. Mă duc la Patriarhie la slujbă. E o zi de duminică cu mult soare. La mine însă e frig.

*

Greșeli de exprimare la predică. Un preot și un diacon.

*

O exegeză a Sfântului Chiril [al Alexandriei][19] la Matei[20] (26.000 de lei).

*

Am făcut pe bucătarul astăzi.

*

Astăzi am sărutat cu multă bucurie Sfintele Moaște ale Sfântului Dimitrie Basarabov[21] (s-a dus ispita cu sila, cu dezgustul) și mi-am adus aminte de Sfânta Maria Egipteanca[22], care a pățit și ea, la un moment dat, acest lucru.

Pe buze simt și acum lumina sfințeniei lui. M-am cutremurat!

*

Prin cele umile Dumnezeu face minuni negrăite.

*

Cel de aseară m-a salutat din nou. Rămăsese supărat crezând că nu l-am observat.

*

Spre sfințenia Domnului trebuie să merg cu și mai mult dor decât am mers spre genialitate. Voi cere crucea ca jugul cel bun.

*

Întotdeauna se poate și mai mult și mai bine. Iar Tu, Doamne, mă vei învăța (știu asta) cele de folos, cele de sfințire și de iertare.

*

Cine fuge de durere, fuge de măreția pe care Domnul vrea să ne-o dea.

*

A treia zi cu Zarathustra. Despre Nietzsche trebuie și tăcere.

*

Nichita [Stănescu] îi spunea lui Mihail [Eminescu]: Mișu iar el spunea la toți: Bătrâne.

*

Am vorbit despre Mihai [Eminescu] aseară. Kamadeva[23]. Două sticle de vin. Civilizație. Însă am plecat, pentru că prezentatoarea avea nevoie de altceva și nu de prezentare.

*

Soarele mă face să îmi arunc mantoul de pe mine. Însă e tot frig…

*

Maica lui Dumnezeu și toți Sfinții, rugați-vă pentru mine ca să îmi dau seama de calea cea strâmtă!

*

14 decembrie 1998. A. mi-a făcut cadouri de Sfântul Nicolae. Am mâncat struguri cu N.

*

La degetul inelar simt locul unei verighete…pe care n-am purtat-o însă niciodată.

*

Extremele ne învață ce trebuie să facem în liniște.

*

Orice rău e o binecuvântare mai devreme sau mai târziu.

*

Mă las cu totul Ție, Dumnezeul meu! Du-mă unde Tu vrei.

*

Fericirea nu mă lasă să dorm.

*

Ora 11. Am un șampon care îmi mărește volumul părului și îi dă o culoare aparte. Însă asta mi-l face rebel și nu îmi place.

*

Mă îngrozește faptul că oricând îmi poate fi furat jurnalul.

*

Nu am găsit Arheologie biblică. Vreau exegeze de un firesc îmbietor. E soare. Din nou soare.

*

17. 15. M-a exasperat Vespucio[24]. Am lăsat-o la librărie și am plecat. Deasupra cântă corul.

*

E un timp lejer, pentru că toată lumea e la cor. Iar cum eu am fost exclus, am parte de timp berechet.

*

Inamicul mi-a spus: „Ești un Shakespeare pus în umbră!”. Numai că el nu a știut că umbra mea e plină de lumină.

*

Simt din nou Nașterea Domnului. Simt cum se apropie praznicul și cum mă umple.

Numai că la București praznicele sunt festiviste și nu naturale.

*

La sala 11 se va ține Concertul de Crăciun.

*

Cum mai pot fi fericiți oamenii, cu atâta nefericire și suferință în jur?!

*

15 decembrie 1998. Ora 12. 46. Nu am fost la Liturghie, pentru că m-am pregătit pentru testul de la Greacă. M-am luat cu învățatul și m-a prins studiul. Apoi mi-am dat seama că trebuia să fiu la Sfânta Liturghie.

*

Dimineață apăruse soarele. Acum e înnorat. Din nou Zarathustra. E singura carte pe care, în ultimul timp, am citit-o cu atâta atenție.

*

23. 10. Testul a fost teribilist. Fluierul din metrou. Primul colind de la ușă: doi țigănuși.

*

Individul meu însă vrea chiria cu trei săptămâni înainte + vin de la țară. Până nu vezi avariția bucureșteană în materie de stat cu chirie, nu înțelegi nimic din realitatea lui Hagi Tudose[25]. Avari până la cutremurare.

*

Nu cere, părinte profesor, ceea ce nu poți da! M-am lecuit și cu spațiul academic. Am pierdut timp angro, mi-am îndurerat inima cu unul și altul și am aflat lucruri rudimentare despre mărețiile la care eu aspir. E ca și când aș învăța tabla înmulțirii la facultate. Așa mă simt!

*

I-am cerut Marietei 20.000 de lei. Mă întâlnesc cu ea la ora 12, la chioșcul din parc. În Cișmigiu[26].

*

Muzicanta e prietena Bețivanului cum e șoarecele cu avionul. Însă stau la taclale de te minunezi. Însă cred că Bețivanul se culcă cu Grăsana, adică cu sora soției lui. Acum moartă…

*

Păianjenul avar. Când voi pleca de aici, nu mă voi mai uita nicio clipă înapoi.

*

16 decembrie 1998. 14. 30 minute. O fază de prost gust din partea Patrologului. După care a trebuit să fug să mă omor până în Cișmigiu. Greață mare. Oboseală multă.

*

A trebuit să lipsesc de la VT pentru ca să nu mai aibă ce să îmi mai zică. Mâine plec acasă. Bineînțeles că nu mă duc la concert. Intru în vacanță, că am înnebunit de atâta pierderea a timpului.

*

Trebuia să cumpăr opera Sfântului Dionisie Areopagitul (5000 de lei) și, pentru că nu am mai găsit niciun volum de la Paideia[27], am cumpărat jurnalul lui Stendhal[28].

*

Trebuie să iau și jurnalul lui Dostoievski. Habar am de ce nu l-am cumpărat până acum.

*

Nu îmi plac opiniile mioape ale majorității.

*

Orice mare scriere e o parafrază la opera lui Dumnezeu.

*

Extremele frumoase în sfințenie și artă au fost, sunt și vor fi pentru cei foarte puțini. Sunt puțini Sfinți nebuni pentru Hristos, după cum sunt puțini oamenii de geniu, care au avut o deschidere creativă enormă.

*

Eu nu mă tem de truisme, pentru că, în definitiv, suntem o sumă a lor.

*

17 decembrie 1998. E ora 5. 6 minute dimineața. M-am trezit la ora 3, pentru că m-au năpădit visele. Ciorba bunicii mele a ieșit în evidență.

*

Am discutat și cu G. de curând, adică cu poetul homosexual, care a fost impresionat de mine la un cenaclu și care tocmai mi-a spus ce orientări are.

Puțin mă interesează ce face și cu cine. Eu mă raportez la el ca și până acum: ca la un poet. S-a mirat de faptul că nu m-am îngrozit la auzul că e homosexual. De ce m-aș fi îngrozit?!

Însă, bineînțeles, că nu mă voi împăca niciodată cu această patimă, căruia el îi slujește.

*

În tramvaiul 12 (pentru că am uitat ieri să îmi iau bilet și casa nu era deschisă), am fost prins acum câteva minute fără bilet de către doi controlori și mi-au dat amendă: 75.000 de lei.

Din acest motiv, mâine trebuie să mă întorc la București, ca să plătesc amenda.

*

Citesc din jurnalul lui Stendhal, care e plin de gust. Sunt în tren.

*

Sper să am bani acasă pentru amendă. Însă, mai degrabă, cred că n-am.

*

18 decembrie 1998. Ora 8. 46 minute. Zi de pomină. Tăiem porcul și febra e în mare febră.

*

Ieri însă m-am plimbat de nu mi-am văzut capul. M-am întors la București, am plătit amenda și i-am dat lui Caracudă al meu 6 litri de vin. La ora 17 plăteam amenda…oră la care a început și concertul la facultate.

*

M-am întors în gară la Basarab, frica de hoți, singurătate cumplită…și am venit pe jos, peste câmp, de la Roșiori, cu Picu, pe care l-am găsit în gară.

Și mi-a povestit ăsta de cele două surori curve, cu cine se culcă și de ce, ce le-a făcut el, ce va face el, ce nu va face…de m-a înnebunit de cap.

Un limbaj plin de trivialități și mojicii…dar a trebuit să îl înghit și să merg!

*

A fost frig mare. În tren: o sticlă de suc, o pâine și 3 rahate. Tot ce am mâncat după ce m-am întors, a doua oară într-o zi, de la București. Când am ajuns acasă nu am mai putut să mănânc…pentru că eram sigur că vomit tot.

*

Îmi pare rău că nu îmi pot cumpăra și eu brăduț. Mi-ar trebui unul mic, ca să îmi încălzească inima.

*

Nu, nu sunt nostalgic după copilărie (pentru că fiecare vârstă își are bucuriile ei, ca și neîmplinirile ei), ci am o duioșie care nu trebuie să îi lipsească niciunei vârste!

*

A reînceput războiul în Irak[29]. Mă neliniștește acest lucru.

*

Am visat că m-am îndrăgostit de o profesoară a mea și ea de mine. Un vis foarte complex.

*

Timp de două ore am învățat pentru examene.

*

Auzită aseară: Să ai poftă la somn!

*

Azi dimineață, la televizor: „o bucată de Retezat pentru fiecare”. Se referea, desigur, la Munții Retezat[30].

*

Cadourile și Crăciunul în familia K.[afka]. Era atent până la dunga hainei și la forma nasului.

Kafka îmi place tocmai pentru răbdarea lui fenomenală de a vorbi despre tot felul de evenimente halucinante, insolite și banale în același timp.

*

Stendhal, în schimb, are grijă tot timpul să se îndrăgostească.

*

Întrebări și răspunsuri indiscrete. Sculptez în frig.

*

Satul ăsta al meu nu e interesant dar te șochează întotdeauna.

*

Oamenii se nasc foarte bine acolo unde se nasc.

*

Port în mine relieful de aici. Și gustul apei, mirosul aerului, al ierbii, al strugurilor, al merelor, al pământului reavăn după ploaie, al pământului după dezgheț…

*

15.00. Mi-a scăpat din mână sare mai multă și am sărat prea mult anumite bucăți de carne. Apoi m-am dus la doctorul veterinar ca să controleze carnea, dacă poate produce sau nu trichineloză[31].

*

Tataie stă în pat și sughite. A băut prea multă țuică, cât și vin, și de aceea cred că o să-i vină din nou rău.

*

Mai avem 746.000 de lei. Iau eu, prin amenda mea, am pierdut deja 74 de mii de lei.

*

Nu mă pot concentra prea bine, pentru că de la învățat îmi zboară mintea în o mie de părți.

*

Mai cald. Mult mai cald. O poemă și două desene.

*

Am 25 de cărți începute, la care scriu…și pe care trebuie să le termin.

*

În 1998 am creat doar 4 luni în mod masiv. 7 luni a fost pentru chinul învățării, prin care am intrat la facultate.

*

Cea mai mare bucurie e aceea, că după 16 ani am început să pictez la modul dedicat.

*

Și, după pictură, m-am bucurat că anul ăsta am sculptat în lemn și piatră (cele în piatră au fost marea încercare), dar am și creat obiecte esențialiste din tot felul de lucruri comerciale.

*

Curajul pe care îl am e dragostea, o infinită dragoste și un dor nespus de Dumnezeu.

*

La mulți ani! Cele mai frumoase lucruri rămân încă nespuse


[1] E vorba de Părintele Marin Cojoc, asistentul de la Istoria Bizanțului. A se vedea:

http://www.ziarullumina.ro/articole;639;1;13110;0;Parohia-Sapientei-din-Capitala-se-implica-in-ajutorarea-persoanelor-aflate-in-suferinta.html.

[2] E vorba despre Pr. Lect. Dr. Victor Frangulea, pe atunci asistentul de la Muzică Psaltică.

[3] A se vedea: http://museum.ici.ro/mbucur/romanian/muzeu.htm.

[4] O puteți vedea în această fotografie:

http://museum.ici.ro/mbucur/images/sabia_brincoveanu.jpg.

[5] A se vedea:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biblia_de_la_Bucure%C8%99ti.

[6] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vlad_%C8%9Aepe%C8%99.

[7] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tanzania.

[8] Idem: http://www.edituradeisis.ro/opencart/.

[9] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Fran%C3%A7ois-Ren%C3%A9_de_Chateaubriand.

[10] Idem: http://ioandekronstadt.wordpress.com/.

[11] Idem: http://www.ioanguradeaur.com/.

[12] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_de_Nyssa.

[13] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_Teologul.

[14] Un podcast audio:

http://www.teologiepentruazi.ro/2009/09/25/eshatologia-sfantului-afraat-persanul-audio/.

[15] Despre cum trebuie să numărăm cele trei 3 zile ale morții Domnului după Evanghelii.

[16] A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/M%C4%83n%C4%83stirea_Optina.

[17] Idem:

http://www.muntele-athos.ro/poze-informatii-pelerinaje/Pelerinaje.

[18] Aluzie la cartea lui Friedrich Nietzsche: Also sprach Zarathustra [1885]/ Așa grăit-a Zarathustra.

[19] A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Chiril_al_Alexandriei.

[20] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Apostolul_Matei.

[21] Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/10/26/predica-la-pomenirea-sfantului-dimitrie-basarabov-27-octombrie-2010/.

[22] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Maria_Egipteanca.

[23] Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Kamadeva.

[24] Idem: http://es.wikipedia.org/wiki/Am%C3%A9rico_Vespucio.

[25] Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Hagi-Tudose.

[26] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Ci%C8%99migiu.

[27] Idem: http://www.paideia.ro/.

[28] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Stendhal.

[29] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_din_Golf.

[30] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mun%C8%9Bii_Retezat.

[31] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Trichineloz%C4%83.

Did you like this? Share it: