Monumente liturgice

românești

*

vol. I

*

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

1. 20. Și acum…al Născătoarei de la Ceasul al 9-lea[1]

Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară, și Răstignire ai răbdat Bunule, Carele cu moartea pre moarte ai prădat, și înviearea ai arătat ca un Dumnezeu, nu treace cu vedearea pre cei ce i-ai zidit cu mâna Ta; arată iubirea Ta de oameni Milostive, priimeaște pre Născătoarea de Dumnezeu ceaea ce Te-au născut pre Tine, carea să roagă pentru noi, și mântuiaște Mântuitoriul nostru, pre nodorul cel deznădăjduit.

*

Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară, și răstignire ai răbdat, Bunule, Care cu moartea pe moarte ai prădat, și învierea [Ta] ai arătat[-o] ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta.

Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primește pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi și mântuiește, Mântuitorul nostru, pe norodul cel deznădăjduit.

***

1. 21. Văzând tâlharul…de la Ceasul al 9-lea[2]

Văzând tâlhariul pre Începătoriul vieții, pre Cruce spânzurând, au zis: De n-ar fi fost Dumnezeu Cel ce S-au întrupat, Carele cu noi S-au răstignit, nu s-ar fi ascuns soarele razele sale, nici s-ar fi clătit pământul cutremurându-se.

Ci Cela ce toate le-ai suferit, pomeneaște-mă, Doamne, întru Împărăția Ta.

*

Văzând tâlharul pe Începătorul vieții pe Cruce spânzurând a zis: De n-ar fi fost Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat [pentru noi], [Cel] care cu noi S-a răstignit, soarele nu și-ar fi ascuns razele sale, nici [nu] s-ar fi clătinat/mișcat pământul cutremurându-se.

Ci, [Tu], Doamne, Cel ce toate le-ai suferit [pentru noi], pomenește-mă întru Împărăția Ta!

***

1. 22. Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare de la sfârșitul Ceasului al 9-lea[3]

Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce îndelung ai răbdat pentru greșalele noastre, și până la acest ceas de acum ne-ai adus pre noi;

întru carele pre lemnul cel de vieață făcătoriu fiind răstignit, Tâlhariului celui bine cunoscătoriu întrare în Raiu i-ai făcut, și cu moartea pre moarte ai sfărâmat, curățeaște-ne pre noi păcătoșii și ne vreadnicii robii Tăi, că am greșit și fără de leage am făcut, și nu sântem vreadnici să râdicăm ochii noștri și să privim la înălțimea Ceriului; pentru că am lăsat calea dreptății Tale, și am umblat în voile inimilor noastre.

Ci ne rugăm ne asemănatei bunătății Tale, iartă-ne pre noi, Doamne, după mulțimea milii Tale, și ne mântuiaște pre noi pentru numele Tău cel sfânt; că s-au stins întru deșărtăciune zilele noastre.

Scoate-ne pre noi din mâna protivnicului, și ne iartă noao păcatele, și omoară gândul nostru cel trupesc;

ca lepădând pre omul cel vechiu, întru cel nou să ne îmbrăcăm, și Ție să viețuim Stăpânului nostru și Făcătoriului de bine.

Și așa urmând poruncilor Tale, la odihna cea veacinică să ajungem, unde easte lăcașul tuturor celor ce să veselesc.

Că Tu ești după adevăr veselia cea adevărată, și bucuria celor ce Te iubesc, Hristoase Dumnezeul nostru;

și Ție mărire înălțăm înpreună cu Părintele Tău Cel fără început, și cu Prea Sfântul și bunul, și de vieață făcătoriul Duhul Tău, Acum și pururea, și în veacii veacilor, Amin.

*

Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce îndelung ai răbdat pentru greșelile noastre și până la acest ceas, de acum, ne-ai adus pe noi;

întru care, pe lemnul cel de viață făcător fiind răstignit, tâlharului celui bine cunoscător intrare în Rai i-ai făcut, și cu moartea [Ta] pe moarte ai sfărâmat[-o], curățește-ne pe noi, păcătoșii și nevrednicii robii Tăi, că am greșit și fărădelege am făcut, și nu suntem vrednici să ridicăm ochii noștri și să privim la înălțimea cerului; pentru că am lăsat calea dreptății Tale și am umblat în voile inimilor noastre.

Ci ne rugăm neasemănatei bunătății Tale, iartă-ne pe noi, Doamne, după mulțimea milei Tale și ne mântuiește pe noi pentru numele Tău cel sfânt; că s-au stins întru deșărtăciune zilele noastre.

Scoate-ne pe noi din mâna potrivnicului și ne iartă nouă păcatele și omoară gândul nostru cel trupesc;

ca lepădând pe omul cel vechi, întru cel nou să ne îmbrăcăm, și Ție să viețuim, Stăpânului nostru și Făcătorului de bine.

Și așa urmând poruncilor Tale, la odihna cea veșnică să ajungem, unde este locașul tuturor celor ce se veselesc.

Că Tu ești, după adevăr, veselia cea adevărată și bucuria celor ce Te iubesc, Hristoase Dumnezeul nostru;

și Ție mărire înălțăm, împreună cu Părintele Tău Cel fără [de] început, și cu Preasfântul și bunul și de viață făcătorul Duhul Tău, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!


[1] Cf. *** Ceaslov, Râmnic, 1781 [BAR, CRV 446], p. 127-128.

[2] Idem, p. 129.

[3] Idem, p. 131-134.

Did you like this? Share it: