Lege pentru scaune

Trebuie să se dea o lege, o lege rezolvabilă, în care să se stipuleze faptele: ești român, de sexul…, cu părinții…,născut la…trebuie să te simți scaun…și o să mori la…

Dintre care noi, fiecare dintre noi, trebuie să reținem faptul, singurul: suntem niște scaune.

Adică niște scaune, pe care alții stau, până când vor și cât vor…iar noi trebuie să vrem și mai puțin sau deloc.

Ba nu, nu e bine! Înseamnă că unii sunt scaune…și alții…altceva.

Ce pot fi acei alții, care nu sunt scaune?!

Cornel: Sunt funduri (spus la modul civilizat, că doar suntem în Uniunea Europeană)…Pentru că cu fundul se stă pe scaun, scaun care poate fi
de lemn, de fier, de piatră,
de piatră, de lemn, de fier,
de lemn, de fier, de piatră…și tot mai departe.

Și când fundul stă pe capul tău…poate să stea cât dorește el, că tu ești scaun, după care te părăsește…sau te uită…ca pe un ciorap, cu ochiurile trase, la coș…pentru că ți-ai trăit traiul și ți-ai mâncat mălaiul, dacă vreun mălai…a mâncat vreodată un scaun sau, pardon, dacă vreun scaun a tot mâncat mălai…la viața lui.

Trebuie să nu vrei nimic, să nu știi nimic, să nu ceri nimic.

Pentru că dacă știi și dacă ceri…atunci ești subversiv.

Pentru că nu îți trebuie bani, nu îți trebuie serviciu, nu îți trebuie mâncare, dacă ești scaun.

Taci ca scaunul, suporți tot felul de funduri bășinoase, suporți și înghiți ca scaunul, pentru că, prin lege, la un moment dat s-a stipulat faptul: ești român, de sexul…, cu părinții…,născut la…trebuie să te simți scaun…și o să mori la…

Îi fac puțin lobby…

Poate că Silviu Prigoană, după legea prostituției și legea mamelor care își pot alăpta copiii la serviciu, pe masa computerelor sau la supermarket, în timp ce dau restul, va înmâna comisiei de anchetă și această lege a scaunului sau a condiției de român sub vremi, pentru ca din pruncie, să se știe, că pân’ la bătrânețe, scaun ești…scaun îți zice.