Aștept să se nască
…două categorii economice în România postrevoluționară: producătorul român și comerciantul român.
Producătorul român de orice (cămăși, sucuri, pâine, mobilă, computere, murături, cărți, case etc.), care să știe să facă un lucru și să ți-l pună în raft cu drag sau să ți-l pună sub ochi în mod respectabil…pentru ca să îl cumperi cu inimă largă și să te folosești de el cu mândria că, da, domnule, e făcut de români pentru români și e și bun, e și de calitate și e și ieftin, mai ieftin decât altele.
De aceea, când văd produsul românesc făcut cu profesionalism, cu dăruire, îl prefer întotdeauna.
Îl prefer și pledez pentru el cu căldură.
Indiferent de cine îl produce.
Facem murături, gemuri, conserve de legume, pantofi, ciorapi, mobilă (dau câteva exemple…din cele pe care le cunosc direct) de mare calitate.
Însă noii producători români sau cei care și-au îmbunătățit calitatea și aspectul produselor după revoluție sunt puțini și dosiți.
În București, în mai multe locații, se fac, periodic, târguri de haine și încălțăminte, alături de produse românești (mezeluri, dulciuri, obiecte de artizanat etc.)…și sunt foarte căutate…și la prețuri de producător.
Ei le fac, ei și le vând.
Și prefer să îmi cumpăr pantofi sau mezeluri sau ciorapi de bumbac de la ei, de la producătorii români, pentru că sunt pe gustul nostru și înscriindu-se în modul nostru de a vedea lucrurile.
La fel, aștept să se nască comerciantul român, care să nu aibă prețuri bătute în cuie ci întotdeauna negociabile.
Îl aștept pe comerciantul român ca să mă roage să intru la el în prăvălie, magazin sau supermarket, să mă atragă cu tot felul de scadențe și de promisiuni tentante, care să coincidă cu realitatea.
Pentru că vânzătorul de acum nu e vânzător adevărat…ci i se pare că e stăpân, că poate funcționa și fără clienți, pentru că el nu se teme, în mod real, de faliment.
Însă comerciantul real e cel care se gândește cu groază la faliment și, pentru asta, își ia în foarte serios munca de prezentator și de gazdă amiabilă.
Nu să mă ia cu ce mai vreau…sau cu ce doriți…ci, de când mă vede, să înceapă să îmi prezinte cărțile, izmenele, lustrele, mezelurile pe care le vinde.
Vreau să îmi vorbească cu bucurie despre ceea ce vinde și să mă seducă.
Să stau cu gura căscată spunându-mi cum a făcut el pizza sau caltaboșul, de cum a făcut vinul sau brânza…și eu să cumpăr de drag.
Să cumpăr de drag, cu plăcere, cu bucurie…și nu doar pentru că îmi trebuie.
Și prețul, o, da, prețul, să fie după obrazul clientului.
Să știe să urce sau să lase prețul după inima omului, pentru ca să revii…
De aceea aștept, mai degrabă, nașterea producătorului român, care să își vândă marfa de unul singur.
Pentru că acesta știe să te convingă asupra calității și a prețului, pentru că el știe cât costă produsul din fața ta.
Aștept…și așteptăm cu toții.
Până atunci, măcar să ochim pe acei puțini producători și comercianți români și să cumpărăm de la ei, de la cei care au înțeles că lucrurile nu vor mai fi niciodată…după cum au fost.
O sa tot asteptati, Parinte,
mult si bine,
si-o s-o luati iar de la capat!
Cam de mult astept si eu sa se nasca un pui de spiridus comercializant si pe-aici, care sa-mi spuna de preturile adevarate ale produselor americane, care sa mizeze pe calitate, unicitate, originalitate, saminta izbavitoare, rationalitate a creatiei care sa ma imbratiseze prin arta umana prin care trece desavirsitul, dar tot nimic.
Ce-i cu duh american dispare ca prin inima din noapte, produsele se fac (ieftin) pe la chinezi, chinezii accepta mina de lucru ieftina, guvernul de-acolo ii tine inchistati in saracie, tot guvernul se sprijina pe numarul populatiei care numai ca suflet, trup si duh nu-i socotita, si tot asa. Un popor american indatorat(de-ar sti Washington, -si nu se poate sa nu stie, doar si Rahila stie de copilasii ucisi de Irod-, s-ar intoarce pe partea ailalta in mormint…).
De mai mult de douazeci de ani de zile visez la reintregirea natiunii asa cum a fost ea gindita pe pinza Constitutiei, si doar salbaticia capitalismului neobrazat ma palmuieste. Populatia mintita fara de curmare, copilasii indobitociti cu vrere incomensurabila, inversunindu-ne (capcaunii!) cu „American dream’ de care-aproape nici ca mai stim ce-o fi, cu ce se mai maninca… Si nu ca-i de vina materialismul, ca doar Marx nu a mizat pe asta mai ales, ci tot in suflet ne-a sadit psihismul dorului egalitar.
De-aceea, Parinte, cind m-oi mai abate prin Romania, poate ca s-o si nascut „producatorul roman” de care vorbiti mai sus. O sa-mi muiati din inima.
„Si unde este sa se nasca?”
Deocamdata stau cu bucuria-ntrematoare a ceea ce nasteti sfintia voastra si d-na preoteasa pe pinzele Platformei. Lumi si lumi. De-aceea totul nu se poate naste-n noi si-n jurul nostru decit prin mijlocirea Fiului ce ne trimite pe Duhul.
Ce Chip luminos in Sfinta Treime!