Sfântul Niceta de Remesiana, Explicarea Crezului pentru viața celor care sunt competentes

Traduceri patristice

vol. 3

Traduceri și comentarii de:

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

†

Sfântul Niceta, Episcopul Remesianei[1]

Explicarea Crezului pentru viața celor care sunt competentes[2]

Trad. de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

*

1. Cine crede în Hristos, și ascultând de El duce o viață adevărată, se aseamănă poporului lui Israel, care l-a urmat pe Moise ca să intre în pământul făgăduinței, [pentru că] în loc sigur îl duce Hristos pe cel care se leapădă de vrăjmașul, și de îngerii lui, și de toate ispitele fermecătoare, care i se fac lui de către îngerii Satanei.

De aceea trebuie să renunțe la lucrurile sale cele rele, și la slujirea [păgână], la idoli, [la credința] în sorți[3] și în auguri[4], la procesiuni [religioase păgâne în viața publică] și la teatre, la desfrâuri, beții, petreceri și la minciuni.

Căci acestea [enumerate mai sus] și altele asemănătoare acestora, care mișcă inimile oamenilor,  sunt și cele care îi duc în închisoarea Iadului [inferni carcerem].

De aceea, dacă omul se dezleagă de răutatea lui, și lasă în spatele său lanțurile acestuia, atunci are în față pe dușmanii pe care i-a părăsit, [și de care], deja, s-a lepădat cu cuvânt curat/sincer [sincera voce].

*

2. Cred întru Dumnezeu Tatăl atotputernicul /atotțiitorul [omnipotentem]. [Și] bine începe o mărturisire a credinței [a credulitate confessio], pentru ca să urmez cuvântului Fericitului Pavel. Căci s-a spus: „cu inima se crede spre dreptate, pe când cu gura se face mărturisire spre mântuire” [Rom. 10, 10].

Așadar, cred întru Dumnezeu Tatăl atotputernicul/atotțiitorul; [Care este] Dumnezeu nenăscut, Care nu a fost făcut [de nimeni] și [Care] nu are un început. În Dumnezeul Cel nevăzut, pe care ochii trupești nu sunt în stare să-L vadă.

În Dumnezeul incomprehensibil, Care cuprinde toate. În Dumnezeul neschimbat, Care nu Se schimbă [de-a lungul] veacurilor,  nici nu îmbătrânește, ci întotdeauna este același. [În Cel] care nu a început să trăiască în timp, ci întotdeauna e viu, fără să aibă urmași. În Dumnezeul Cel bun și drept, Făcătorul cerului și al pământului.

Pe acest Dumnezeu L-ai mărturisit, și trebuie ca împreună cu El să Îl mărturisești și pe Fiul Tatălui, pentru că niciodată Tatăl nu este fără Fiul. Astfel, Tată este prin Fiul și Acesta are un Fiu, al Cărui Tată este.

Și aceasta este mărturisirea evlavioasă [pia confessio] în Dumnezeu. Căci El nu e cunoscut numai ca Dumnezeu, ci este cunoscut și ca Tată, Tată cu cuvânt viu, cu putere și înțelepciune proprie. Și [Care mai] înainte de toți vecii, înaintea oricărui principiu, mai presus de toți vecii a născut din Sine pe Fiul. [Adică] Duh din Duh, Dumnezeu din Dumnezeu.

Întru Care s-au făcut toate cele din ceruri și [cele] care sunt pe pământ; toate cele văzute și nevăzute, după cum spune Pavel [Colos. 1, 16]. Și [lucru despre care] mărturisește și Ioan, [căci]: „toate prin El s-au făcut, și fără Sine nimic nu s-a făcut [din ceea ce s-a făcut] [In. 1, 3].

*

3. Astfel, cel care crede în Dumnezeu Tatăl, deopotrivă cu [credința în] El a mărturisit că crede și în Fiul Lui Iisus Hristos. Și Acesta este Fiul lui Dumnezeu: Iisus Hristos!

[Iar numele] Iisus, care este preluat din limba evreilor, se tălmăcește Mântuitor [Salvator], [pe când] Hristos este, cu adevărat, o indicare a demnității împărătești [regiae dignitatis].

[Și] astfel, Mântuitor și Împărat este unul și același: Hristos Iisus.

[Iar] Acesta, pentru mântuirea noastră, S-a pogorât de la Tatăl din ceruri și a luat trup asemenea nouă. [Căci] S-a născut de la Duhul Sfânt [ex Spiritu Sancto] și din Fecioara Maria [Virgine Maria], fără vreo lucrare bărbătească.

[A luat] trup din trupul [Fecioarei Maria], născându-Se prin puterea Duhului Sfânt. [Și] a rămas Dumnezeu, făcându-Se om, pentru ca să poată să fie văzut de către oameni și [să îi învețe] învățătura mântuirii [doctrinae saluti]. Căci altfel dumnezeirea și umanitatea nu se puteau susține [reciproc], fără asumarea unui trup văzut [nisi corporis assumptione visibilis].

*

4. Astfel, S-a născut din Sfânta și Preacurata Fecioară [ex Sancta et Incontaminata Virgine], și prin sfânta Sa naștere a întrecut starea noastră de la început.

S-a născut, după cum mai înainte fusese spus prin Profetul: „Iată Fecioara a luat în pântece [in utero concipiet], și a născut Fiu, și se va chema numele lui Emmanuel, care se tălmăcește: Cu noi este Dumnezeu [Nobiscum Deus]” [Is. 7, 14 / Mt. 1, 23].

De aceea, crede în Acesta, Care S-a născut din Fecioară, [căci] cu noi este Dumnezeu! [Este] Dumnezeu, Cel mai înainte de veci [născut] din Tatăl. [Și deopotrivă] este om, asemenea oamenilor, [pentru că S-a născut] din Fecioară.

[Pentru că], cu adevărat S-a întrupat, fără [nicio] îndoială! Și, cu adevărat, taina lui Dumnezeu [mysterium Dei] face de rușine rătăcirile ereticilor, care spun că întruparea Domnului s-a făcut prin nălucire. [Adică, cum] că n-ar fi fost adevărat ceea ce au văzut [oamenii], ci [ceva] care ar fi înșelat ochii oamenilor.

Și prin aceasta[5] nu este, în întregime, un Dumnezeu adevărat. Căci dacă întruparea [Fiului] este nedevărată, neadevărată va fi și mântuirea oamenilor. Iar dacă mântuirea în Hristos este adevărată, atunci adevărată este și întruparea [Lui].

Întru Sine erau ambele [firi]. Era om, care era văzut [și] Dumnezeu, Care nu putea fi văzut. Mânca precum un om, dar mâncarea [celor] cinci mii de oameni [obținută din cele] cinci pâini, [a făcut-o] ca Dumnezeu.

A dormit ca un om în corabie, însă vântului și mării i-a poruncit ca Dumnezeu. Ca om, mâinile i-au fost străpunse pe cruce, dar a mărturisit, [fără] a se despărți [de umanitatea Sa], că va fi cu tâlharul în Paradis.

Ca om, mai apoi, mort a fost luat și trupul Său a fost pus [în mormânt] pentru scurt timp dar, ca Dumnezeu, a scos din mormânt un mort de patru zile[6].

De aceea, trebuie crezut că Hristos este în ambele [firi], [adică] Dumnezeu și om [Deus et homo]. Pentru că a  fost cunoscut ca om prin pătimirile [Sale], dar S-a arătat ca Dumnezeu prin lucrările dumnezeirii.

Astfel, ai ce să răspunzi învățătorilor mincinoși [magistros fallaciae].

[Iar] dacă cineva, ție, omule, încearcă să îți bombăne în urechi [faptul, că] fost numai Hristos, să îi spui că e un om a cărui naștere a fost profețită. Și Care a fost cunoscut prin puterile și învățăturile Sale, pentru că a spus despre Sine, către iudei, că este Mântuitorul: „Dacă nu credeți cuvintelor Mele, atunci credeți lucrărilor [Mele]. Și [astfel] să cunoașteți, că Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine” [In. 10, 38].

*

5. Și mai departe, să crezi Patimile Domnului. Și să mărturisești suferința lui Hristos, [Cel care] a fost răstignit de iudei, după cum au prezis Profeții. Și să nu vezi în patimile Domnului tău [vreun] lucru de rușine.

[Căci] dacă cineva, cu tărie, [atât] necredincioșia iudeilor, cât și nebunia neamurilor [față de] măreția Crucii Domnului va dori să le respingă, își va aminti întotdeauna cuvintele Domnului: „Cine Mă va mărturisi înaintea oamenilor și Eu am să îl mărturisesc pe el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” [Mt. 10, 32].

[Căci] nu este adevăr nici acolo unde se confundă [firile], dacă, [după cum] se înțelege, în această taină a pătimirii e Hristos. Pentru că patima nu este a dumnezeirii, ci a trupului. Pentru că Dumnezeu este întotdeauna nepătimitor [impassibilis semper est].

Dar trupul este pătimitor, după cum învăță Apostolul [I Petr. 4, 1] și rana Lui e mântuirea omului născut sub Lege, după cum spusese deja, mai înainte, Profetul Isaia. [Căci acesta] a spus: „Și El a pătimit pentru păcatele noastre și prin rana Lui toți ne-am vindecat” [Is. 53, 5].

Căci pentru păcatul nostru a pătimit Hristos, ca să ne dea nouă îndreptarea.

Și astfel, sub Ponțiu Pilat [Pontio Pilato] a pătimit [Hristos]. A fost indicat [aici] timpul, căci Ponțiu Pilat [Pontius Pilat] a fost guvernator/procurator [praeses] al Siriei și al Palestinei.

Și aceasta s-a stabilit pentru ca să nu existe cumva riscul, ca vreunii dintre ereticii înșelați de demoni să înșele [la rândul lor pe alții] cu pălăvrăgeala despre mai mulți hristoși.

Însă tu ai învățat [din această precizare] și timpul pătimirilor [Domnului]. Căci, cu adevărat, sub Ponțiu Pilat [Pontio Pilato] a pătimit Hristos pentru mântuirea lumii și nu mărturisim [,în niciun fel,] că a pătimit un altul [în afară de] Acesta.

Și Acesta a murit, dar a distrus legea morții.

*

6. A treia zi a înviat ca un viu dintre cei morți, după cum spune Profetul, între cei morți liber [inter mortuos liber] [Ps. 87, 4]. Pentru că nu putea să Îl țină moartea pe Hristos, [căci] Acesta și mort avea întreagă putere a vieții.

Căci s-a spus: „căci nimeni nu s-a suit în cer, în afară de Cel care S-a pogorât din cer, Fiul omului [Filius hominis], Care era în cer” [In. 3, 13].

Și a stat de-a dreapta Tatălui, după cum a spus despre Acela și David, despre Fiul, Care [Se naște] din persoana lui Dumnezeu Tatăl: „Șezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe dușmanii Tăi drept scaun [scabellum] al picioarelor Tale” [Ps. 109, 11].

[Și], mai departe [mărturisim], [că Acesta] va veni ca să judece viii și morții. Astfel crede că Însuși Hristos, Domnul nostru, va veni împreună cu Îngerii și Puterile Lui, și îi va aduna [pe toți], acest loc rămânând neatins.

Astfel, cuvintele mele vor rămâne, până când cei vii, care vor rămâne [până la învierea morților], vor fi judecați [împreună cu cei] morți [care vor învia]. Și va restaura [Dumnezeu lumea făcând] din cea dintâi o a doua creație. [Și] aceasta va fi formată din cei Drepți în viața veșnică. Pe când cei răi vor fi aruncați spre pedeapsă veșnică [aeternae poenae].

*

7. Crede și întru Duhul Sfânt. Acest Duh Sfânt este unul, [Care] sfințește toate, Care de la Tatăl purcede [qui de Patre procedit], [Care] singur cercetează tainele și adâncul lui Dumnezeu [și] Care în chipul porumbelului din ceruri [columbae de coelis] a venit în Hristos [venit in Christum].

Acest Duh Sfânt deși este unul, totuși are multe puteri și lucrări. El Însuși împarte darurile harurilor [gratiarum dona] singur după cum voiește [I Cor. 12, 11].

Însuși îi instituie pe Profeți [și] îi umple pe Apostoli. Și El este [Cel care], în timpul Botezului, dă credință sufletelor și sfințește trupurile. Fără de a Cărui lucrare nu pot creaturile să se îmbogățească de cele ale veșniciei și spre a Cărui slavă până și Îngerii doresc să privească [I Petr. 1, 12].

Căruia și Stăpâniile și Domniile și toate Puterile cerești Îi sfințesc slava Sa. Întru care Duh Sfânt, cei care Îl blasfemiază, nu vor avea iertare de păcate nici în acest veac și nici în veșnicie, după cum a spus Însuși Domnul [Mat. 12, 32].

*

8. Astfel, fraților, [să aveți] credința Treimii întru tăria inimilor voastre, crezând întru unul Dumnezeu, Tatăl atotputernicul/atotțiitorul, și întru Fiul Său, Iisus Hristos, Domnul nostru, și întru Duhul Sfânt, Lumina cea adevărată și Sfințitorul inimilor [noastre], Care este arvuna moștenirii noastre. [Și] Care pe noi, dacă întru El vom rămâne, ne va duce la tot adevărul și ne va uni cu cele cerești.

Pentru că aceasta este regula/canonul/fundamentul credinței [regulam fidei], pe care Apostolii l-au primit de la Domnul, ca să boteze toate neamurile credincioase în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh [Mt. 28, 19].

[Adică să le boteze în] această credință întru care voi stați. [Fapt pentru care], mult prea iubiților, păziți această comoară, ferindu-vă de vorbirile lumești/profane și de noutăți [novitates][7] și de împotrivirile științei mincinoase [fallacis scientiae][8] [I Tim. 6, 20].

*

9. Iar dacă neamurile îți cer ca să cinstești mulți părinți[9], tu păstrează fericita/binecuvântata ta credință [beatam professionem tuam], care mărturisește că unul este Dumnezeu Tatăl. Pentru că nici firea [umană] nu arată [acest lucru]: ca un om să aibă mai mulți tați.

Dacă evreul îți cere ca să nu crezi în Hristos, Fiul lui Dumnezeu, atunci împotrivește-te lui, conform mărimii cunoașterii pe care o ai despre Scripturi. Și, cu siguranță, că are să te evite [pe viitor], dacă te vede pregătit.

Dacă cel care este eretic, sub numele de creștin, îți predă ție pe Hristos ca pe o creatură[10] sau te convinge pe tine ca să Îl înstrăinezi pe Duhul Sfânt de slava Tatălui și a Fiului[11], atunci să îți fie ție ca un păgân și ca un vameș; căci te conduce pe tine spre indolatrie, vrând să te convingă să slujești creaturii.

Și astfel, [pentru] problemele întortocheate [quaestionibus tortuosis] în care ești implicat în timpul luptei/a polemicii, întoarce-te la zidul credinței tale [murum fidei tuae], și spune asemenea Apostolului:

„Eu sunt curățit, eu am fost sfințit, eu am fost îndreptat întru numele Domnului nostru Iisus Hristos și întru Duhul Dumnezeului meu” [I Cor. 6, 11][12].

Și astfel nu voi mărturisi decât această mărturisire a Treimii [Trinitatis professione], pentru ca să nu îmi pierd mântuirea și nici să nu aduc vreo vătămare/pagubă credinței.

*

10. [Iar] după mărturisirea Fericitei Treimi, continui prin a mărturisi că crezi în Sfânta Biserică catolică [catholicam]/universală.

Căci care alta e Biserica, decât comuniunea tuturor Sfinților [Sanctorum omnium congregatio]?

Pentru că de la începutul lumii [ab exordio saeculi], atât Patriarhii, cât și Avraam, Isaac și Iacov, cât și Profeții, cât și Apostolii, cât și Martirii/Mucenicii, cât și ceilalți Drepți care au fost [qui fuerunt], care sunt [qui sunt], și care vor fi [qui erunt], sunt Biserica una [una Ecclesia sunt].

Și aceasta[13] are o singură credință [una fide] și o singură cale sfințitoare/îndumnezeitoare [conversatione sanctificati], o singură pecetluire a Duhului [uno Spiritu signati], [pentru că] au fost desăvârșiți într-un Trup [unum Corpus]: „Trup al cărui cap este Hristos” [Colos. 1, 18], după cum și este [de fapt] și s-a scris [și în Scriptură].

Și spun încă și mai mult. Căci Îngerii, și Puterile și Stăpâniile cerești au fost unite în această Biserică una [in hac una confoederantur Ecclesia][14].

[Căci] Apostolul ne învață, că în Hristos s-au reîmpăcat [reconciliata sint] toate, nu numai cele care sunt pe pământ ci, cu adevărat, și cele care sunt în cer [Colos. 1, 10].

Astfel, în această Biserică una să crezi și în comuniunea, care va fi neîntreruptă, a Sfinților. Și cunoaște că această Biserica una este cea universală [catholicam], care s-a ridicat în toate părțile pământului și de a cărei comuniune trebuie să ținem cu tărie.

Căci sunt și unele false biserici [pseudo-ecclesiae] și tu nu trebuie să ai nimic în comun cu ele. Și ca să fii lămurit [în ceea ce le privește, acestea sunt bisericile] maniheilor[15], ale catafrigienilor[16], ale marcioniților[17]. La care se adaugă și alți eretici, cât și schismaticii.

Și aceștia deja au părăsit această Biserică, care este sfântă, pentru că au fost amăgiți de învățături demonice [daemoniacis doctrinis]. [Și ei, acum], cred altfel, se conduc altfel decât ne-a poruncit Hristos Domnul, decât ne-au transmis/predanisit Apostolii.

Crede însă [și] în iertarea păcatelor [remissionem peccatorum]. Pentru că acesta este harul.

Iar cei care cred și Îl mărturisesc [drept] Dumnezeu pe Hristos, urmează [să primească], prin Botez, iertarea tuturor păcatelor lor.

Lucru[18] care este numit și re-naștere/naștere din nou [regeneratio]. Și care, mai mult decât atât, [Botezul] îi redă omului nevinovăția și curăția, ca și cum ar fi născut [acum] din pântecele mamei sale.

La fel, crede și în învierea trupului tău și în viața veșnică. Și iarăși, dacă acest lucru nu îl credem, Îl respingem pe Dumnezeu în Care credem.

Pentru că cel care crede toate [cele ale credinței ortodoxe], crede ca și noi, care credem în înviere[a morților].

Căci dacă numai în această viață credem în Hristos, cu adevărat, după cum a spus Apostolul, suntem mai de plâns [miserabiliores] decât toți oamenii [I Cor. 15, 19].

Pentru că, de când Hristos a luat acest trup omenesc, ne-a dat comuniunea vieții veșnice prin firea noastră [asumată în persoana Sa].

*

11. Căci mulți dintre eretici, care au deformat/strâmbat credința în înviere, proclamă numai mântuirea sufletului, dar neagă învierea trupului.

Dar tu, cel care crezi în Hristos, mărturisește învierea trupului tău. „Căci pentru aceasta Hristos a și murit, și a înviat, pentru ca să stăpânească și peste vii și peste morți” [Rom. 14, 9].

Căci, cel sănătos la minte [sane] nu crede această [învățătură ca fiind] fără rost [supervacue].

Și astfel, [în această problemă], avem martori credibili/nimeriți.

Și îl iau [drept martor] pe Profetul Isaia, care spune în mod lămurit: „Morții Tăi se vor ridica și vor învia cei care sunt în morminte și se vor trezi cei care sunt în pământ” [Is. 26, 19].

[Dar] Îl iau și pe Însuși Domnul Profeților [drept martor], pentru că a făgăduit în Evanghelie: „Eu sunt învierea [resurrectio] și viața [vita]; cel care crede în Mine, deși va muri, va fi viu” [In. 11, 25].

Iar în alt loc: „Adevărat vă spun vouă, vine ceasul în care morții, care sunt în morminte, vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu; și vor învia, cei care au făcut cele bune, întru învierea vieții iar cei care au făcut cele rele, întru învierea osândei [In. 5, 28-29].

Dar îl ai și pe Apostolul Pavel, care mărturisește: „[Căci] trebuie ca acest [trup] stricăcios [corruptum] să se îmbrace în nestricăciune [incorruptelam] și acest [trup] muritor [mortale] să se îmbrace în nemurire [immortalitatem]”[I Cor. 15, 53 ].

[Și] vei cunoaște că îndoită/dublă este firea noastră, adică [e formată] din trup și suflet. Iar trupul este muritor, [pe când] sufletul, cu adevărat, este nemuritor.

Iar când omul pleacă din această viață, nu moare sufletul, ci el se reîntoarce [la Dumnezeu, Cel care l-a dat omului] și numai trupul moare.

Și trupul putrezește în pământ, [pe când] sufletul, după agoniseala/câștigul său, pe care și l-a pregătit, merge în loc luminat [in loco lucis] sau în loc întunecat [in loco caliginis].

Și în ziua venirii Domnului din ceruri, când va veni cu Sfinții Săi Îngeri, îi va învia pe toți, și sufletele se vor reîntoarce în trupuri și se vor despărți, după dreptate, cei buni de cei răi [Mt. 25, 32].

În acel moment, Drepții vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor, [pe când] cei nedrepți, cu adevărat, [vor fi] în întunericul Iadului, unde va fi plângerea ochilor [fletus oculorum] și scrâșnirea dinților [stridor dentium], după cum spune Scriptura.

*

12. Și că față de învierea trupului nu trebuie să  avem vreo îndoială, [putem] să luăm un exemplu din lucrurile omenești, după cum ne învață Apostolul [I Cor. 15, 36-38].

[Căci] iată bobul de grâu [granum tritici], [care e] mort, uscat, a fost semănat în pământ. Și roua cerului l-a udat, l-a făcut să putrezească, pentru ca apoi să îl facă să încolțească și să iasă [plantă din pământ].

[De aceea] crede, că așa cum bobul de grâu se trezește [la o nouă viață] la fel este și cu omul. Pentru că, ceea ce omul seamănă în pământ e în stare să încolțească, căci acest lucru e posibil și se face.

Iar după exemplul grăuntelui udat, tot la fel trupul va fi înviat de roua Duhului, după cum a spus Isaia despre Hristos. Adică roua, despre care a spus [el], care este și a ta, și care este sănătatea lor [, a celor înviați] [Is. 26, 19].

Adevărata sănătate, care învie trupurile Sfinților, fapt pentru care acum ei mor fără frică.

Și vor trăi cu Hristos în cer, pentru că au trăit după poruncile lui Hristos și [au făcut] cele drepte în această lume. Și acea [viața pe care o vor moșteni Sfinții] este veșnică și este viața fericită a acelora în care tu crezi.

Și aceasta[19] este fructul credinței depline și a căii celei bune. Aceasta e nădejdea, pentru care ne-am născut, am crezut și ne re-naștem [prin Botez].

Iar pentru aceasta și Profeții, și Apostolii, și Martirii/Mucenicii au fost munciți [de prigonitorii lor], însă nu au putut ca să îi desfacă de ea, fapt pentru care au primit moartea cu bucurie.

Iar pe această viață [veșnică fericită, dumnezeiască], nici păgânii nu o vor avea și nici iudeii cei necredincioși nu o vor moșteni. După cum nici păcătoșii și hulitorii nu slujesc ca niște creștini, căci aceea e numai a celor credincioși și a fost pregătită celor care trăiesc în curăție.

*

13. Și ajungând până aici, prea iubiților, [vă îndemn] să stați/să rămâneți în acestea pe care le-ați învățaț și care vi s-au predanisit vouă.

Păstrați întotdeauna legământul [pactum], pe care l-ați făcut Domnului prin acesta, adică prin acest simbol [symbolum]/mărturisire de credință, pe care îl mărturisiți înaintea Îngerilor și a oamenilor.

Căci sunt puține cuvintele [Crezului ortodox], dar conține toate tainele.

Fiindcă toate Scripturile sunt adunate pe scurt/concentrate în acesta,  aidoma unei pietre prețioase în compoziția unei coroane.

Fiindcă mulți credincioși nu cunosc literele, pe când alții le știu, dar ocupațiile lor sociale nu le dau posibilitatea să citească Scripturile.

[Dar în acesta, în Crez], au suficient cât să știe să se mântuiască.

*

14. De aceea, prea iubiților, fie că stați, fie că lucrați, fie că dormiți, fie că privegheați, aceste [învățături] mântuitoare să le mărturisiți cu bucurie în inimile voastre.

Să fie sufletul [vostru] întotdeauna în cer, credința în înviere, dorul în făgăduință[20].

Crucea lui Hristos și preaslăvita Sa Pătimire să le preferați în credința [voastră].

Și astfel vrăjmașului minții tale[21], adică celui care îți provoacă frică, lăcomie, mânie, să îi răspunzi și să îi zici așa celui care te amenință: „Cel care ai căzut și te-ai lepădat, dimpreună cu cei care lucrează cu tine și cu îngerii tăi, [să știți] că cei care au crezut în Dumnezeu [Tatăl] și în Hristosul Lui și au fost pecetluiți cu Duhul Lui sunt vii și au învățat să nu se mai teamă de moarte”.

Astfel, veți fi ținuți de mâna lui Dumnezeu, iar Duhul Sfânt al lui Hristos vă va păzi intrarea voastră în această [zi] de acum și în toate căile acestei lumi.

Fapt pentru care considerați, așa cum s-a spus, că suntem mereu împreună cu Hristos: Fraților, fie de priveghem, fie de dormim, ai Domnului suntem/întru El trăim! [Și] a Lui este slava în vecii vecilor. Amin!

---

[1] Am tradus: Sancti Nicetae Episcopi Aquileiensis, Explanatio Symboli. Habita ad competentes, în PL 52, col. 865D-874B.

Însă Sfântul Niceta de Remesiana a fost confundat cu Niceta de Aquileia (a doua jumătate a sec. al V-lea d. Hr.), cât și cu Niceta de Trier. De aceea găsim cateheza de față sub numele lui Niceta de Aquileia.

Sfântul Niceta de Remesiana (c. 335-c. 414 d. Hr.) a ajuns episcop în jurul anului 366, episcop de Remesiana/Romatiana, acum această localitate aparținând Serbiei.

[2] Candidați la Botez.

[3] În soartă, în destin.

[4] În divinație, în ghicire.

[5] Prin lipsa întrupării Sale reale, dacă ar fi așa cum ar spune ereticii, care vorbeau de o întrupare aparentă, înșelătoare.

[6] Pe Sfântul Lazăr, care a devenit episcop:

http://ro.orthodoxwiki.org/Laz%C4%83r.

[7] Nefiind vorba aici despre noutățile zilei, despre știri ci despre noutățile sau de invențiile în materie de credință, adică despre erezii.

[8] Din nou, nu e vorba despre știința exactă, experimentală ci despre experiența religioasă eretică, în baza căreia mulți vorbeau, împotrivindu-se astfel dreptei credințe a Bisericii.

[9] În sensul de mulți zei.

[10] Ceea ce făcea arianismul. A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Arianism.

[11] Erezia pnevmatomahă.

A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Macedonians_%28religious_group%29.

[12] Și aici, Sfântul Niceta a transformat vorbirea la plural a Apostolului în una la singular, fără să considere că acest lucru e o problemă.

[13] Biserica una, Biserica lui Hristos, Biserica dintru început.

[14] Și Puterile cerești, cu alte cuvinte, fac parte din Biserica lui Dumnezeu.

[15] De la numele lui Mani: http://en.wikipedia.org/wiki/Mani_%28prophet%29.

[16] Adepții lui Montanus: http://en.wikipedia.org/wiki/Montanism.

[17]Adepții lui Marcion din Sinope:

http://en.wikipedia.org/wiki/Marcion_of_Sinope.

[18] Se referă la Botez.

[19] Viața veșnică fericită.

[20] Dorul la făgăduințele Domnului pentru noi.

[21] Satanei.