M-am uitat la perspectiva mai mult, la imbinarea viului din culori, primitivism al atitudinii in roata diurnului/nocturn, simbolism al satului si sarbatorii ca incadrare in ritm fecund al vietii, si cred ca Ioan Maric a surprins in mod realist taranismul.
Ma atinge la modul impresionant tot ce tine de pastorism, Abel si Pastorul Cel Bun, caci exista o bulversare imensa intre „viata la tara” si urbanism (Cain, mestesug, etc).
M-am gindit zilele astea la asa ceva, si tot nu gasesc raspuns, dar trebuie sa fie unul in privinta intrebarii de ce animale la Betleem, de ce saracie si simplitate, El Care Isi alege foisorul cel mai scump din Ierusalim la Cina cea de taina, de ce Adam nu se simtea implinit atunci cind numea animalele, si a simtit nevoia dezlegarii de androginul din el (a dormit, si Eva i se dezlipeste din coasta), etc.
Craciun ca la tara, Parinte!
Mi-amintesc si eu cum scoteam apa de la fintina, ce bucurie aveam sorbind aerul de la tara!
M-am uitat la perspectiva mai mult, la imbinarea viului din culori, primitivism al atitudinii in roata diurnului/nocturn, simbolism al satului si sarbatorii ca incadrare in ritm fecund al vietii, si cred ca Ioan Maric a surprins in mod realist taranismul.
Ma atinge la modul impresionant tot ce tine de pastorism, Abel si Pastorul Cel Bun, caci exista o bulversare imensa intre „viata la tara” si urbanism (Cain, mestesug, etc).
M-am gindit zilele astea la asa ceva, si tot nu gasesc raspuns, dar trebuie sa fie unul in privinta intrebarii de ce animale la Betleem, de ce saracie si simplitate, El Care Isi alege foisorul cel mai scump din Ierusalim la Cina cea de taina, de ce Adam nu se simtea implinit atunci cind numea animalele, si a simtit nevoia dezlegarii de androginul din el (a dormit, si Eva i se dezlipeste din coasta), etc.
Craciun ca la tara, Parinte!
Mi-amintesc si eu cum scoteam apa de la fintina, ce bucurie aveam sorbind aerul de la tara!
Otilia Kloos