Se uită la cu ce vii în mână. Se uită la tine cu ochi avizi de lăcomie turbulantă. Avizi de cai verzi pe pereți, de indiscreție, de falocrație, de mârlănie sadea…de acupunctura sadică a licențiosului.

Prost ca înfrigurarea.

Cu dinți scâlciați de ambiții.

Folosește anagrame.

Fiecare gest al său e o măsură de răutate apriorică.

El nu există!

El e un personaj colectiv…adică repetitiv…pentru că societatea românească decade văzând cu ochii, cu cearcănele ochilor, cu ziua, cu noaptea, cu neînchipuibilul.

El nu are morală. Inventează întotdeauna o antimorală bună la toate, cu care se fofilează pe sub ochii tăi, în timp ce te înjură birjărește.

E o turpitudine crasă, o malarie să îl clasezi la inspecție, totuși…sau la ideea că ar putea să fie inspectat de vreun gând liniștit, antidiuretic.

Cum e fariseu ca bună-ziua…tot ce înseamnă etichetă, etajeră, somniferă, ridicol nu poate accesa de niciun fel.

Numai mâinile, buzunarele, ideile să le ții departe de el, pentru că mânjește totul.

Dacă ai bani…devine lingău: vrea tot ce ai!

Dacă nu ai bani…devine dictator.

Să te ferească Dumnezeu să fii prieten cu el, cu cameleonul, pentru că rade tot.

Nota -10 la morală, adică minus sub zero.

Putem face tot ce vrem…numai resemantizare nu putem face cu el.

El e…afon la bunul simț.

Did you like this? Share it: