Cel mai ușor e
să nu uiți nicio iubire,
nicio înțelegere,
nicio iarnă
în care ți-a nins inima.
Cel mai ușor e
să te lași sedus de orice durere
pe care nu o înțelegi
tocmai pentru că e prea evidentă.
Cel mai ușor e să
treci de neplecat,
să vii de neregăsit
și să nu mori de atâta
viață care te înconjoară și
irumpe în tine.
E ușor, foarte ușor
să ai cuvinte când alții au tăceri,
să ai vorbe când alții au hule,
să ai tăceri când alții au cuvinte
expirate.
Pentru că trebuie să îți spun,
prietene,
că și cuvintele se dezleagă de profunzime
când se spun prea târziu!