Colecționez zâmbete

Uneori le provoc, alteori îmi sunt oferite, pe când alteori mi se aruncă în ochi…cu zâmbete…

Când vrei să provoci zâmbete…trebuie să dărui suflet. Și sufletul se dăruie într-o carte, într-o pâine, într-un salut, într-o mângâiere, într-o scrisoare, într-o tăcere frumoasă…Și culmea, un cățel mângâiat…ca și un om alintat…dau din coadă…sau scot la suprafață…un zâmbet…

O, iubesc zâmbetele din toată inima!

Zâmbetele viguroase sunt numai din toată inima…sau mari cât toată inima ta!

Sunt zâmbete fericite și zâmbete palide ca tristețea.

Sunt zâmbete umede ca lacrimile și zâmbete scârțâite, de început, de după o dezghețare de suflet…

Însă da, rar, am parte de zâmbete inteligente și profunde ca insondabilul. Mor după ele…ca după oamenii magnifici. De fapt nu poți să fii mare dacă nu zâmbești teologic de mare, de copleșitor.

Zâmbetele comestibile sunt cele care te trec pârleazul. Ești la hop…ai parte de un zâmbet ca un corn cu gem…și sari hopul!

Zâmbetele care te țin în viață sunt ca bătăile inimii: ele se gândesc și la faptul că ai suflet dar și la faptul că ai trup.Și au grijă (mare grijă!) de ambele schele ale persoanei tale: și de sufletul cât și de trupul tău.

La noi, la ortodocși, din impostură sau din nevedere profundă a inimii, ori ți se dau predici când tu mori de foame, ori ți se dă de mâncare și bani când tu ai nevoie de inimă și de sfințenie.

De aceea trebuie să dai cu tunul ca să afli un om, care să te ospăteze și cu iubire și cu d-ale gurii, că nu suntem aburi, ci suflete întrupate.

Și eu iubesc și prețuiesc și sunt recunoscător până în pânzele albe pentru acele zâmbete care m-au văzut total și au avut grijă de mine la modul total și nu impostoric de iubitor sau agasant de fariseic. Probabil și dumneavoastră…

O glumă poate stârni un zâmbet

Sau un zâmbet se poate…înmulți la tine pe suflet.

Dar o glumă de conștiință poate transforma o glumă…într-o minune de om.

Pentru că zâmbetul tău…mântuiește sufletul lui.

O, dar eu cunosc (ca și dumneavoastră, de altfel…) și zâmbete ca niște arici aruncați în obraji sau ca niște praf în ochi…aruncat în suflet!…

Zâmbete de drac gol…

Zâmbete de prost…

Zâmbete de neam prost…

Zâmbete de curvă de doi lei…

Zâmbete de oligofren…

Zâmbet tâmp…

Zâmbet suav ca șpaga…

Zâmbet alchimic ca politica disperării…

Zâmbet ca ștreangul…

Adesea am fost ucis în zâmbet…ștrangulat în zâmbet…contorsionat în perechi de ochi…alungat în cuvinte nerostite…de guri nedeschise…dar, în rotițele minții lor sudalmele au țâșnit ca focul în paie…

Colecționez, așadar, zâmbete sfinte și zâmbete troglodite, zâmbete foamfe și zâmbete alambicate, zâmbete ca indigoul și zâmbete damboul…tot felul de frumuseți și de eczeme…pentru că e bine să faci folder din toate, să le pui în arhivă…și să le împarți și altora.

Cum astăzi unii consideră că unul jupuit de viu…sau că una violată de 40 de homălăi e ceva „atrăgător”…dacă scriu despre jeg, despre muci, despre nervii neconștiinței unora…li se va părea a fi ceva ultrabeton

Și poate că voi mai găsi și unul, doi, 42 de alți indivizi rari, cărora să le spun și despre zâmbete de conștiință, de inimă, de bucurie…și să plângă de emoție convivială.

Să țineți minte: colecționez zâmbete!

Și țin minte toate zâmbetele…din orice zi…din orice clipă…

De aceea, dacă în vreun poem, în vreo carte, în vreo piesă de teatru, în vreun volum de jurnal, scrise de către inima mea, care colecționează zâmbete, o să depistați un anume fel de zâmbet sau o anume confesiune cu zâmbet sau un zâmbet al dracu, nenorocit, spurcat la suflet sau, din potrivă, un zâmbet sfânt, îngeresc…trebuie să vă amintiți că sunt din cele colecționate de către mine de peste tot…de pe oriunde…și că vă aparțin…sau că aparține cuiva…la sigur…

Colecționez zâmbete…adică le tezaurizez pentru alții….

Din acest motiv…sunt oglinda lumii mele sau reflectez pe cine văd în fața mea

Did you like this? Share it: