2 comments

  • Evanghelia dinaintea praznicului Botezului Domnului nostru IIsus Hristos vine intru intimpinarea noastra cu chipul Sfintului Ioan Botezatorul si sederea sa in pustie intru asteptarea Mirelui.

    De cite ori Il zarim, de atitea ori imi amintesc ca Sfintul stie sa rezolve antinomii, le traieste pina la martiriu si uitare de sine.

    Sfintul Ioan Botezatorul leaga Vechiul Testament de Noua Lege, e chezasia implinirii unuia prin altul.

    Vesteste chemarea trupului intru sfera duhului.

    E sederea-n pustia din omul din noi si din eremia pamintescului si prevestirea apelor mintuitoareale ale dumnezeiescului din Hristosul Om si Dumnezeu.

    E-n pustie botezind in ropote de ape si prevestind arderea cu duhul.

    Boteaza-n apele mintuitoare ale planetei si ne-ncinge-n hora tainica a harului ceresc.

    Aratati-mi vreun barbat mai sfint care sa tresalte la netilcuita pasire a Hristosului pe meleagurile inimii din noi!

    Mi s-a spus adesea ca iubesc prea mult din sfinti si „morti” ce habar n-au sa ne iubeasca pe noi, cei vii. Dar orb sa fii si sa nu vezi cum liturghia cereasca din Ezechiel prefigureaza liturghia noastra, cum „rotile” de ingeri pregatesc lumea ascultarii in duh ,

    lume pregatita si prin Cel ce-Si asteapta Mirele, lume rugindu-se in Deisis-ul neuitat al rugaciunii, smereniei, si adunarii intru pace.

    Aratati-mi vreun barbat mai sfint care sa propaseasca personal intru lepadarea de sine si intru pregatirea norodului spre metanoia care sa fie martora la cuviosenia dinaintea Judetului Imparatesc al lui Hristos!

    E Sfintul Iona Botezatorul!

    Chezasia a balantei intre norma socios-ului si constiinta personala, a eu-lui ce se micsoreaza si plinirea ce inalta!

    Stie sa-si lase tatal si mama, si sa-L urmeze.

    Stie s-abandoneze dualitatea si sa se-adune pornind la drumul singur pe care ni-l cere Cuvintul lui Dumnezeu.

    Stie sa Se bucure intr-ascuns de Cel ce ridica-n car de foc!

    Stie sa depisteze dualitatea lumii dinauntrul nostru si a lumii dinafara, si sigileaza totul cu eremiticul inimii pocainde.

    Creste si se micsoreaza in aceslasi timp.

    Se micsoreaza ca sa poata creste.

    I Se-nchina lui Hristos si purcede la cresterea bisericii cu inimi slavind cu Osana!

    Sfinte Ioane Botezatorule, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

  • Pingback: De la Naștere la Înviere: totul are legătură interioară | Teologie pentru azi

Dă-i un răspuns lui Otilia Kloos Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *