Titlul nu are nici în clin și nici măcar în mânecă…de-a face cu fotografiile!

El e o litotă.

El e un eufemism.

El e o ipocrizie.

Fotografiile sunt niște poze frumoase.

Când oamenii n-au casă…conștiința noastră e foarte liniștită…

Când lumea stă-ntr-o parte…cineva trebuie să stea drept…Adică mai mulți, foarte mulți…

Fumul de mici e ca fumul de slove,
te adoarme printre marove,
te îndulcește ca epitetu-noptat,
pe blocuri el șade…atât de ratat…

Biserica rusă…e plină de români

Sau e o poveste despre o lume care moare…și rămân doar zidurile

Nici nouă nu ne vine să credem (da, nu ne vine!), că o să fugim după credincioși, cum fugim acum după sponsori

Noi nu privim înalt, noi privim timorinzi,
noi nu vedem decât ziduri unde sunt oglinzi,
noi nu vedem chipuri…decât dacă iese ceva
noi n-avem Dumnezeu…decât pentru a-L uita

Unii respectă, ceea ce alții înjură cu oportunism

Did you like this? Share it: