Falsul utilitarism ortodox

Pe premisa că rugăciunile, cărțile, slujbele, practicile ortodoxe sunt folositoare/utile pentru noi, pentru viața și mântuirea noastră…s-a ajuns la extrema de a căuta rugăciuni „mai folositoare”, cărți „foarte duhovnicești” și ”folositoare de suflet”, Biserici „mai sfinte” și practici „mai ortodoxe”, preoți cu „mai mult har”, alături de Sfinte Icoane și de Sfinte Moaște „mult mai vindecătoare de boli” „și aducătoare de spor în casă și noroc”.

Motiv pentru care găsești, ca la supermarket (când e vorba de ieftiniri de produse sau când prețul e foarte mic la un produs), și pe cartea sau pe traducerea ortodoxă, care sunt din ce în ce mai vandabile/marketizate: „carte foarte folositoare de suflet”…

Sau ți se recomandă Biserica cutare, pentru că acolo preoții au „mai mult har” și „slujbele sunt mai sfinte”…sau, dacă au Sfinte Moaște sau Icoane făcătoare de minuni…automat…și oamenii care vin în ea la slujbă ar fi „mai sfinți”.

Bineînțeles nu ideea de folos…sau nu folosul duhovnicesc al cărților și slujbelor ortodoxe îl negăm aici ci încercarea de a prezenta cultul și bogăția de carte și de slujbe a Bisericii sub forma unui supermarket ticsit cu de toate, din care îți alegi, după capul tău, ce crezi că ți se potrivește, alături de încercarea de a vinde cărți ortodoxe printr-o falsă publicitare a lor sau de a tipări doar un anume fel de carte ortodoxă…și să o prezinți ca singura existentă în Ortodoxie.

Există cărți care se vând doar pentru coperta lor sau pentru trei lucruri scrise pe spate.

Iar dacă vine unul, care pare credibil, și spune că e bună…e cumpărată fără discernământ.

Pentru că se urmărește folosul egoist al cititorului, adică doar vânzarea de carte…și nu introducerea lui în problematica profundă a Ortodoxiei.

Adică scriem și publicăm despre tineri, păcate, boli spirituale, extravaganțe, vieți de Sfinți…cu aerul că între coperțile unei cărți se poate subscrie o întreagă problemă.

Însă editarea de cărți ortodoxe pe falsul principiu al atotștiinței autodidacte (iei cartea, o citești…știi tot) înseamnă un proces distructiv, de infantilizare și extremizare a creștinilor ortodocși, pentru că îi faci să creadă că pot înțelege o problemă dintr-o singură carte.

Însă nimic nu se poate înțelege doar dintr-o carte…și fără să aibă legătură profundă cu viața ta!

După cum, ducerea la Biserica cutare pentru ca să te însori sau închinarea la Sfintele Moaște cutare pentru că treci de examen duce la o falsificare a închinării la Sfintele Moaște sau a mersului la Biserică…pentru că  folosul duhovnicesc nu e format doar dintr-o închinare sau dintr-o ducere la Liturghie ci dintr-un proces întreg de schimbare a vieții, în care devii, din ce în ce mai mult, un om al Bisericii.

Cartea fast-food, pe care o iei, o mănânci și te crezi săturat, pentru că ai înghițit-o pe nemestecate sau pelerinajul utilitarist (mă duc în Țara Sfântă, la Athos sau la Mănăstirea cutare din lume…pentru că acolo e mai multă sfințenie decât la noi, în România) ne duc la o religiozitate cu tot felul de ticuri și extreme, atotștiutoare în problemele minore dar absolut neștiutoare în probleme de mare sensibilitate și experiență duhovnicească.

Pentru că, pentru a afla cum trebuie să te rogi și cum trebuie să te pocăiești trebuie să citești sute de cărți și nu doar…una și să treci prin multe peripeții interioare, descrise în multe cărți…dar în niciuna așa cum o trăiești tu, pentru că fiecare om are drumul lui spre Dumnezeu, ispitele lui, întrebările și căutările lui…

Iar dacă tipărești cartea și scrii pe ea (ca să se vândă și nu din alte motive…evlavioase): „foarte folositoare de suflet”, ca și când ar fi rețeta mântuirii tuturor, spui o minciună cu rating…pentru că folosul real al omului e acolo unde vrea Dumnezeu și pentru care e pregătit și omul, pe de o parte iar, pe de altă parte, orice cartă sfântă e folositoare..., nu e niciuna „mai puțin folositoare”, însă trebuie să știm că niciuna nu spune tot ce trebuie să știm noi ca să ne sfințim viața.

Și nu găsim doar într-o carte tot ce ne trebuie…pentru ca să ne nevoim mult ca să aflăm prea bogata credință și viețuire ortodoxă.

Căci Ortodoxia nu e pentru leneși…ci pentru nevoitori continui.

Iar dacă ai fost ieri la Biserică, și ai fost și anul trecut, și acum 5 ani, trebuie să mergi și mâine, și poimâine, și răspoimâine…fără să ai impresia că ai făcut ceva în plus…

Și dacă mergi continuu la o Biserică…nu mai cauți alte 10 Biserici…

Iar ce e folositor într-o Biserică e folositor în toate, pentru că în toate Bisericile Ortodoxe găsim aceleași slujbe, același har, aceeași bucurie și aceeași mântuire…

Iar dacă ai citit viața Sfântului Antonie cel Mare, pomenit astăzi, ea te va învăța să citești și viața altor Sfinți, a cât mai mulți Sfinți, pentru că nu există Sfinți „de citit” și Sfinți „de uitat” sau „de necitit”…ci toți trebuie citiți, pentru că de la toți învățăm lucruri particulare.

Și tocmai de aceea, dacă ar fi toți creștinii ortodocși niște oameni citiți, erudiți și nevoitori (adică rugători, postitori, milostivi, iubitori de carte și de slujbe) ar urî minciuna cărților „mai folositoare” decât altele…când noi avem nevoie de toate cărțile ortodoxe…și nu doar de unele…

Pentru că noi avem nevoie de toată cultura și teologia și știința lumii, bună sau rea, pentru ca să alegem ce e bun din toate.

Concluzie: urăsc cuvântul util/folositor când el înseamnă cartea care te învață tot sau mersul la Biserică sau la vreo Mănăstire pentru împliniri imediate a tot felul de cereri și dorințe năstrușnice.

Dar iubesc pe omul, care gândește drept și consideră că are nevoie de tot ce îi pune la îndemână Biserica pentru mântuirea lui (cărți, slujbe, Biserici, Sfinți etc.) și nu stă să contorizeze tot timpul ce e folositor pentru el și ce e mai puțin folositor…ci face totul așteptând ultimul cuvânt de la Dumnezeu și nu de la el.

Pentru că s-a ajuns la anomalia asta fals utilitaristă fiindcă toți se cred în stare de „viață ortodoxă”, fără povățuirea unui om duhovnicesc. Și cei hulpavi de bani, văzând dorința unora de citire, pelerinaj, vânzare de lucruri sfințite marketizează în mod josnic tot ce are Biserica, bineînțeles, împotriva ei și împotriva sănătății noastre spirituale.

Iar ultimii 20 de ani își arată roadele: deși avem o producție de carte ortodoxă unică pe piață…nivelul teologic și experențial al credincioșilor noștri e lamentabil, afară de câteva vârfuri. Și asta pentru că au fost învățați să citească preferențial și nu holistic tezaurul de carte și de experiență al Bisericii.

Și dacă ei citesc doar despre ce îi interesează…nu vor ajunge niciodată să cunoască teologie și istorie a Bisericii și vor sta perpetuu în probleme minore, neînțelegând de ce bat pasul pe loc.