Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Antologia Constantin Noica (vol. 3). Pentru download

Thumbnail

Noica Anthology. Volume Three:
Rostirea românească de la Eminescu cetire

Editor: C. George Sandulescu
À la recherche de: Philosophers Past…

This third volume of the Noica Anthology entitled Rostirea românească de la Eminescu cetire focuses on the major cause Noica embraced after his prison years.

He embarked upon building a thinking method of his own, which relied on the Logos, the word, or what, in Romanian, would best be called with his favourite term, rostire. The source and proof of his thinking was Eminescu, with whom he entered in a life-long symbiosis, the subtle roots of which the present volume tries to reveal. One thing is certain: Eminescu is more than a poet here. He is a thinker whom Noica expands upon, explains, revalues and brings to life again in his work. Hence, the EminescuNoica hybrid.

As Professor Cristian Ciocan of Bucharest University says, “Nowadays in Romania, Noica is the best known Romanian philosopher. He is the Philosopher, that is, the greatest figure of Romanian philosophy today. We can say this the other way: it is due to Noica that philosophy acquired in Romania in the 1960s and the ‘70s a great prestige, incredible for a country subjected to a totalitarian regime.

Noica himself became almost a mass phenomenon: he had the force to pass to several generations of young people the virus of philosophising: hundreds of young people started to dream of learning ancient Greek and German in order to access the fundamental sources of philosophy. Hundreds of young intellectuals visited him, in real pilgrimages, at Păltiniş, situated deep in a mountain village of Transylvania. Briefly, the phenomenon ‘Noica’ marked in a radical manner the contemporary culture of Romania.”

Volume Three opens with a Preamble which introduces Eminescu in Noica’s words, as “the complete being”, the always present and le mal connu. It continues with an introduction entitled Eminescu-Noica: Axiological Linguistics, in which C. George Sandulescu, the editor of the book, finds the deep communication channel between the two. All this takes the reader from language to philosophy, with the inevitable damage done to the human mind when it is sadly hindered by the circumstances of history.

The body of the book begins with Noica’s appeal to put all the Eminescu manuscripts at the disposal of everybody. He repeats time and again that Eminescu is painfully, almost physically present in our world. All we have to do is learn how to see him. At one point, the philosopher associates the Eminescu Manuscripts with the Manuscripts of Paul Valéry, published with such great care “under the generous sponsorship of the great French establishment”.

A large part of the book is devoted to infinity: as the idea appears in the Logos of Eminescu, and in the shapes imagined by Brancusi. Noica sees in both creators the miracle of two human minds that understand a universe when most of us do not, and even try to share the insight, via the word or the stone… What the philosopher himself chooses as his thinking tool is rostirea românească. That means the use of Romanian words in an explanation of an area that body or language will never ever touch, yet will never desist from probing. The book ends, therefore, with Noica’s own explanation of the relation between rost and rostire (both from the Latin rostrum).

There are also several Appendices. The first Appendix gives the sources of the excerpts taken from texts written by Noica at various points in his life, and published as an Introduction to the Princeps Edition of the Eminescu Manuscripts. Last but not least, the volume closes with ten hermeneutic questions, which contain in themselves all the answers to all the questions raised in the whole book.

This third volume of the Noica Anthology, therefore, makes Eminescu the epitome of mystery and a teacher of wonder: a repository of meaning, the philosopher Noica claims to derive from. This intense plea for the Eminescu Manuscripts logically follows Volume Two of this Anthology, where Noica urged his Bucharest pupils: “You must see the miracles around you! This is what you must do.

The miracle of nature, the miracle of man, the miracle of love. It takes so little to see a miracle. It is on our free days, during those hours when we seem to be idle, that we can become aware of miracles. There are miracles hidden all around us. All we have to do is to stretch out our hands and pick them, as it was once done in heaven. All we need is attention, and the ability to detect that particular direction which can lead each of us to seeing the miracle in things and beings. People often turn their full attention to astrology, and they say: I was born under such and such a sign, such and such a star, it governs my life, and so on. Not at all! The star is right here, so very near us that we can touch it.”

That STAR, to Noica, is The Eminescu Manuscripts.

LIDIA VIANU

Bucharest, 11 February 2011

***

În căutarea timpului pierdut: Filosofii noștri…


Volumul al treilea al Antologiei Noica, intitulat Rostirea românească de la Eminescu cetire, e o mărturie a luptei intelectuale a filosofului cu regimul, după ce a ieșit din închisoare.

Construindu-și de unul singur o metodă de gândire, Noica a descoperit rostirea. A început prin a cerceta Caietele lui Eminescu, și a ajuns cu acesta la o alianță de-o viață, de unde și ideea unui EminescuNoica, formulată de editor. Filosoful a făcut din poet cauza lui de căpătâi. De ce și cum, cititorul va descoperi singur în acest volum. Doar un lucru trebuie spus: Eminescu nu este văzut aici ca poet și atât. Noica îl privește, îl explică, îl înțelege ca gânditor.

Profesorul Cristian Ciocan, de la Universitatea din București, îl descrie astfel pe autorul acestei antologii: „Noica este astăzi cel mai cunoscut filozof din România. El este Filosoful cu majusculă, primul dintre filosofii români de azi. Numai datorită lui a însemnat ceva filosofia în anii 1960 și 1970, în România totalitară. Noica e un fenomen în sine. El a transmis câtorva generații nevoia de a filozofa. Nenumărați tineri visau să învețe greaca veche ori germana, doar ca să-i poată citi pe filosofi. Sute de intelectuali mergeau la el în pelerinaj, sus la munte, la Păltiniș. Fenomenul Noica a marcat esențial cultura română.”

Preambulul Volumului Trei începe cu Eminescu așa cum îl vede Noica: “omul deplin”, veșnic prezent, dar, din păcate, până în ziua de azi, le mal connu. Urmează introducerea Eminescu-Noica: Axiological Linguistics, semnată de editorul cărții, C. George Sandulescu – unde este clarificată legătura secretă dintre cei doi. Cititorul găsește aici canalul de comunicare dintre limbaj și filsosofie la Noica, încă nediscutat de alți exegeți din perspectiva aceasta. Este vorba de o perspectivă care ia în considerare nu numai cuvântul ori ideea, ci și gândul de cândva al cronicarului Miron Costin: „nu sunt vremile subt cârma omului, ci bietul om subt vremi”…

Volumul propriu zis începe cu pledoaria filosofului că ar trebui, ar fi de fapt esențial, să avem cu toții acces la Caietele Eminescu. Pentru Noica, poetul român este dureros de prezent printre noi. Doar că nu ne pricepem noi să-l observăm. Caietele lui Paul Valéry, ne spune un articol, au fost tipărite cu atâta grijă în Franța…

Infinit și infinitate sunt idei care îi leagă pe Eminescu și Brâncuși. Amândoi îi apar filosofului ca inteligențe ce au înțeles universul așa cum prea puțini dintre noi o putem face, și care au încercat din răsputeri să împărtășească viziunea lor, prin cuvânt sau prin sculptură. Noica își alege ca temă Rostirea Românească. Prin aceasta filosoful vrea să spună că limba română îl conduce către acea dimensiune – nesfârșirea – pe care mintea omului n-o va cuprinde niciodată, dar o va căuta fără încetare. Acesta este, așadar, motivul pentru care volumul se încheie cu textele lui Noica despre rost și rostire (amândouă provenind din latinescul rostrum).

Cartea are trei Apendice. Primul identifică sursa citatelor ce alcătuiesc introducerea semnată de Noica la Ediția Princeps a Manuscriselor Eminescu. Aceste texte au fost scrise de filosof nu dintr-o suflare, ci pe tot parcursul vieții lui. Pe ultima pagină găsim zece întrebări hermeneutice, proproziții care conțin de fapt în ele răspunsurile la toate semnele de întrebare ridicate de acest volum.

Iată, prin urmare, cum această a treia parte a Antologiei Noica ni-l înfățișează pe Eminescu filosoful, înfășurat în miracol și mirare, cuvinte dragi lui Noica, prin care el afirmă indirect că rădăcinile lui în Eminescu se află. Pledoaria lui pentru citirea Caietelor lui Eminescu, desfășurată în texte de o intensitate fascinantă , e o urmare firească a volumului al doilea al aceleiași antologii, în care Noica dezvăluie adevărul lui de căpătâi generației tinere, elevilor unui liceu bucureștean: “Să vedeți, așadar, în jurul vostru, minunile: miracolul naturii, al cuvântului, al omului, al iubirii. Ne trebuie foarte puțin ca să descoperim miracolul. În zilele libere, în ceasurile în care ni se pare că n-avem nimic de făcut, atunci se pot descoperi miracolele. Miracolele mișună în jurul nostru. Nu avem decât să întindem mâna, ca în rai, și să le culegem. Tot ce ne trebuie este atenția. Câteodată, oamenii fac astrologie și spun: ne-am născut în zodia cutare, sub steaua cutare, de ea se leagă viața noastră. Nu! Nu! Steaua e aici, steaua e foarte aproape de noi.”

Este vorba, fără îndoială, de acea STEA care se cheamă Manuscrisele Eminescu.

LIDIA VIANU

București, 11 februarie 2011


Please click on the link below and choose „Save file” to download the book in pdf format:

Constantin Noica: 3. Rostirea românească de la Eminescu cetire

Note: Because of the large size of some files, we recommend saving them to your computer before opening (right-click on the link and choose „Save Link As”).

Did you like this? Share it:

Previous

Cuvintele duhovnicești, vol. I (Jurnal 1999-2003) [16]

Next

CJ Dippa = Eminem + dans

1 Comment

  1. Excelent acest Sandulescu!

    Mi-l readuce inaintea inimii pe Noica pe cind il citeam in tara,

    pe Chomsky cu care ne bolonzeau la cap lingvistii ca D. Irimia la Iasi,

    pe Saussure pe care l-am luat in serios mai ales la lingvistica textului cu Stoleriu,

    pe Wittgenstein, cu care abia acum fac cunostinta prin Hart,

    pe Jacobson la teoria semnului lingvistic la Istoria limbii romane…

    Deci nu era bai mare cind il luam in serios pe Noica cu „intru”, si alte sintagme din Rostirea

    Ce s-o mai fi ales din discipolii sai de-atunci, Plesu, si-am mai uitat care, caci Goma ii ia la „rost” tare in Jurnale..

    Multumiiiiiiiiiiiiim de publicare!

    O citesc pe nerasuflate: ma faceti sa ma simt nealolocul meu odata ce-am trecut oceanul!

    Nefericea Otilia!

    Nu se poate filosofa in Anglia/America/Uniunea Europeana!

    Ne-om lua cimpii pe romaneste!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort