Întrebări vs ironie ieftină

Articolul ultim de aseară (9 februarie 2011)…și câteva întrebări…la care poți să răspunzi, dacă ești inteligent, în multe feluri:

Doamna Cesereanu cunoaște doar 4 disidenți de marcă (pe alt blog, asumat cu propriul nume): „Vasile Paraschiv a fost unul din cei patru dizidenţi de marcă ai României ceauşiste, alături de Paul Goma, Doina Cornea şi Radu Filipescu”. Cei fără marcă sunt…mai mulți? De ce autoarea nu a încercat să fie o disidentă de marcă? De ce nu au încercat mai mulți…o asemenea marcă? Probabil: vom afla răspunsuri imediate…

Doamna Ruxandra Cesereanu, în articolul de astăzi (10 februarie 2011), ne răspunde numai în acest fel:

„În acest ambalaj de început de mileniu și de al doilea deceniu trimilenarist mă irită cu asupra de măsură năturătorii în papură, id est căutătorii de noduri în papură care sunt mai cu seamă nătărăi și care, uneori, au piciorușe de pretinși teologi. Poate nu le-ar strica să presare niște anafură și peste propriul lor creștet unde creierul bolborosește aberant, în loc să facă procese de intenție”.

O, doamnă, era atât de ușor să îmi bat joc de numele dumneavoastră, de vreo carte a dumneavoastră sau de altceva din scrisul dumneavoastră! Întrebările mele erau…cu și despre disidență.

Puteam să vă întreb, pe aceeași formulă, despre imaginar…

Cum de imaginarul dumneavoastră e așa de sordid…și totuși sunteți apreciată de cei care nu au fost disidenți? etc.

Însă nu am făcut-o…

Puteți să puneți pe tapet cele două porțiuni de text în fața studenților dumneavoastră…și să îi întrebați cum ar trebui să se procedeze la întrebări clare, clasice, răspicate.