Sfântul ocrotitor al studiilor mele seminariale

Astăzi, 10 februarie 2011, a fost hramul catedralei din Turnu Măgurele, pentru că e ziua de pomenire a Sfântului Sfințit Mucenic Haralambie († 10 februarie 202) și îmi pare rău că azi-noapte nu am fost în stare să fac o predică pentru astăzi. Am făcut acatistul său, împreună cu doamna preoteasă, în cadrul rugăciunilor noastre de seară, ne-am umplut de rugăciune față de el și de amintiri…dar n-am putut să predic…

Acum simt să scriu…să evoc…să fac ceva care să sublinieze prezența lui în viața noastră.

Potrivit însemnării de aici, catedrala a fost „construită de regele Carol I în cinstea victoriei asupra turcilor obţinută în timpul Războiului de Independență din 1877. Sfinţirea locaşului de cult s-a făcut în anul 1905”.

E mare, impozantă, din altă lume decât blocurile din jur…și a fost locul unde, pentru 5 ani, ca elev seminarist, am fost sărbătoare de sărbătoare.

O acustică înaltă…

Trebuia numai să știi să cânți…că de auzit te auzeai foarte bine…

Și acum îmi dau seama că, fără a conștientiza prea mult atunci, m-am umplut de prezența Sfântului Haralambie…prezență pe care am intuit-o, mai profund…după aceea.

Și aprofundând această relație între patronii Bisericilor unde am slujit și propria-mi persoană mi-am dat seama că am fost învățat, condus, luminat de fiecare în parte.

Adică prezența Sfinților ocrotitori ai unei Biserici în viața noastră e una reală și hotărâtoare, care se intuiește în ani de zile…și nu neapărat imediat, așa, dacă mergi de două-trei ori. Însă, în timp, îți dai seama că locul și apărătorii locului sfânt te-au amprentat într-un anume fel. Te-au învățat ceva incomunicabil…

La Scrioaștea, Biserica are hramul Adormirea Maicii Domnului…și viața mea e plină de minunile Maicii Domnului.

Apoi, la Roșiorii de Vede, am slujit la strană în Biserica Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron…și viața lui s-a amestecat cu viața mea.

Apoi la Turnu Măgurele, la Sfântul Haralambie și la Sfânta Parascheva…fiecare învățându-mă lucruri importante…conștientizate în timp…

La Sfânta Mare Muceniță Ecaterina, în București și la Adormirea Maicii Domnului, în Alexandria, am învățat lucruri suple…

Pe oriunde am slujit, la strană sau ca preot, am învățat câte ceva important de la Sfinții ocrotitori ai Bisericilor, de la preoții slujitori, de la credincioși, din starea interioară a parohiilor.

Și subliniez asta, pentru că una e ceea ce înțelegi pe loc, odată…și alta e ceea ce înțelegi în timp…

Însă trebuie să aprofundezi viețile Sfinților ocrotitori ai Bisericilor și comuniunea cu ei în rugăciune și dragoste pentru ca să înțelegi lucruri abisale.

Chinurile martirizării Sfântului Haralambie sunt de un demonism feroce.

I-au rupt carnea cu cârlige de fier, i-am jupuit pielea de pe trup, a fost scuipat și hulit, a fost tras de barbă ca pe un cal de căpăstru, i-au bătut piroane în trup, a fost ars cu foc…și a adormit prin tăierea capului cu sabia.

Însă „în timpul rugăciunii dinainte de moarte, cerurile s-au deschis şi Sfântul a văzut pe Mântuitorul şi pe Îngerii Săi. Sfântul martir i-a cerut lui Dumnezeu să aibă grijă de locul unde vor rămâne Moaştele sale, ca acel loc să nu sufere niciodată de foame sau boli, să aibă prosperitate, pace, abundenţă de fructe, roade şi vin, iar sufletele oamenilor din acel loc să fie mântuite.

Domnul i-a promis că o să-i îndeplinească dorinţele şi S-a ridicat la cer împreună cu sufletul Martirului Haralambie. Din mila Domnului, sfântul a murit înainte de a fi executat. Galinia a îngropat trupul martirului cu multă onoare”.

Adică credința…și viața în credință nu e ușoară…atâta timp cât oricine te poate jigni, ultragia, bătea, chinui în chip și fel numai și numai pentru credința ta.

Iar evocarea de azi e pentru omul de azi, care se crede „deschis la minte”…dar e în stare să facă aceleași orori față de cel care nu îi împărtășește convingerile.

Sfântul Ierarh Haralambie m-a învățat că viața virtuoasă nu se termină odată cu studiile teologice ci că ea abia începe odată ce ai ajuns preot al lui Dumnezeu. Și că această mare și preasfântă lucrare de împreună slujire cu Dumnezeu cere totală dăruire și totală uitare de sine, pentru ca Dumnezeu să facă voia Sa întru noi.

Prea Sfințite Părinte Haralambie ai milă de mine, nevrednicul, în orice zi a vieții mele și mă îndeamnă la râvna cea bună, la râvna credinței, pentru ca să mă mântuiesc pentru rugăciunile tale! Ai milă de noi toți și ne iartă, pentru că avem nevoie de iertarea Domnului mai mult decât de viață. Amin!