Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Lecția Mubarak

Unii nu știu când să demisioneze/să se retragă/să plece dintr-o funcție.

Alții nu vor să creadă că nu sunt capabili de o anume funcție.

Unii se cred iubiți în ciuda urii conjugate împotriva lor.

Alții se cred de neînlocuit chiar și când înlocuirea e soluția, singura soluție.

Hosni Mubarak a avut nevoie de 18 zile de proteste stradale, de morți și răniți cu duiumul pentru ca să demisioneze…și să bucure națiunea egipteană…cât și pe cei care au simpatizat cu ea pe tot pământul.

E chiar atât de greu să simți când trebuie să te retragi?!

Did you like this? Share it:

Previous

Cuvintele duhovnicești, vol. I (Jurnal 1999-2003) [18]

Next

Cuvintele duhovnicești, vol. I (Jurnal 1999-2003) [19]

1 Comment

  1. Mubarak se credea „bigi bigi” steag în cosmos,

    comestibil,

    guraliv,

    deşi gîngav,

    infinit pînă la „infinire” de statură-a ombilicului.

    Egiptenii mai şi-ntorc din ape, nu degeaba au piramidele.

    Stalin, şi el,

    cînd mumificat,

    cînd dez-moştenit din ale mumiei.

    Oare mumie înseamnă mamie?

    Lui Michael Jackson i „se sparia gândul” că murirea -i va păşi pragul: avea un cult of the „immortal body”.

    La Sf. Ioan de Shanghai trupul păleşte pe cînd trăieşte,

    dar adoarme şi creşte-n moaşte , chiar suferind trecerea morţii.

    Oare cum vine asta:

    mărire a micimii sau micsorare ca să creşti?

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén