Carte prostă, prețuri mari
De vreo 3-4 ani a murit ideea de carte mare în România. Nu mai e încurajată pentru tipar cartea științifică, cu multă muncă de subsol, de dimensiuni mari, cu bibliografie de specialitate.
Vor să scriem numai aforistică, cărți cu glume, cu poze, cu povești, cu picanterii…
Povești de gâgă…
E descurajată erudiția, proiectele teologice, scriitoricești, culturale de proporții, învățarea limbilor vechi, hiperștiințificitatea.
Cuvintele care îți taie tot avântul: Nu se cumpără!
Iar eu le spun tuturor: Puțin îmi pasă că nu se cumpără și nu se citește. Voi scrie ceea ce vreau să scriu și trebuie să scriu!
Dacă te lași condus de moda timpului…devii poșircă.
Iar dacă poșirca e delicatețea zilei, adică cartea mică, proastă, făcută la repezeală…nu vreau să produc o astfel de licoare mizerabilă.
Nu, nu, nu, nu vorbesc de carte mică uitându-mă la numărul de foi…ci la faptul de a fi vandabilă!
Când o carte e lăudată de toți, adică e înțeleasă de toți…e o carte mică!
Cartea mare sau opera mare e opera care e lăudată de marii înțelegători ai experiențelor umane.
Cartea poșircă sau secărica ordinară e pentru îndobitocirea cititorilor și mai mult și nu pentru rafinarea gusturilor.
Iar dacă românii nu mai cumpără cărți ca odinioară, iertată să îmi fie sinceritatea, e pentru că le vine să vomite de cartea prezentului.
Da, știu, te poți uita la un film prost…și poți citi o carte proastă…și poți mânca o mâncare proastă…și poți să te comporți ca un prost…dacă vrei să te înjosești la culme. E dreptul tău să trăiești ca un prost…dacă vrei…
Însă cei care îți servesc o carte proastă…o țuică proastă…o mâncare proastă…sunt vinovați pentru asta, pentru că ți-au pervertit gusturile și mai rău…sau nu au vrut să îți formeze gusturi nobile.
Dacă nu mai cumpărați orice tâmpenie…nu or să mai scoată așa ceva pe piață.
Dacă scot în continuare…înseamnă că sunt niște afaceriști de joasă speță, care trăiesc de pe urma cărților, care nu au nicio conștiință.
Pentru că medicul fără conștiință devine măcelar.
Preotul și profesorul fără conștiință devin papagali.
Tot la fel, scriitorul și editorul fără conștiință devin niște teroriști, care ne împrăștie gaz farin în cap în loc de normalitate și discernământ.
Și după ce mintea intră în moarte clinică urmează:
1. oamenii nu mai știu să comunice în scris și cu vorbe;
2. gradul de înțelegere și de discriminare a datelor primite e foarte jos;
3. România intră pe mâna unor primitivi la minte și la fapte, care nu mai știu nici cele mai elementare metode de coeziune umană.
Da, de la cărți, editori, ziariști, creatori de online, oameni de televiziune, Biserică, Școală, Parlament, Guvern, Șeful statului vine toată prostia de care suferim…
Toți suntem de vină pentru faptul că unii gândesc și scriu mai repede decât pot să citească și să ne urmărească alții.