Skip to content
Despre cum mi-am băut cafeaua
- Alina Popescu ne spune că nouă, bărbaților, nu ne cam place să ne punem în evidență iubita/soția ci o lăsăm în umbră. Să fie „femeia din umbră”. Și după o droaie de întrebări ne spune: „femeia din umbră rămâne de multe ori acolo pentru că e mai uşor, mai puţin riscant. Iese când e cazul, când oamenii care o văd o iau aşa cum este, [când] nu se izbesc de sexul ei ca de un zid”. Adică nu bărbatul o bagă în umbră în toate cazurile ci ea preferă să fie în umbră…pentru ca să nu o doară prea mult…să nu aibă efecte negative ieșirea ei sub reflectoare.
- Cristina Bazavan, deși nu e bărbat, recunoaște că are repulsie față de doi bărbați ținându-se de mână: „Mi s-a părut bizar în primul moment, dar apoi mi-am dat seama că oricât de deschisă la minte mă cred eu, dacă văd doi bărbați care se țin de mână pe stradă fac ochii mari. Și cu siguranță ei simt asta. Și se gândesc că sunt judecați, analizați etc.”. Așa fac și eu, ochii mari, când văd femei cu belciuge în toate părțile, când le văd machiate și îmbrăcate strident/cu prost gust sau când văd bătrâne care se îmbracă și se comportă precum tinerele, care se cred tinere când cuviința le spune să se pregătească de moarte…Același lucru și pentru bărbați…când văd astfel de bărbați…sau bărbați care au atracție față de bărbați…Repulsia autoarei noastre e o repulsie bună. E repulsia la anormalitate…
- Stela Popa ascultă doi intelectuali la TVR 1 (care reprăfuiesc temele de pe Realitatea TV) și își notează (e om de media din Republica Moldova…și, recent, a primit și cetățenia română): „Mai grav e că singuratatea sau izolarea în care ne bălăcim și ne complacem pare să fie trăsătura care ne definește, dar și care nu prea ne deranjează. Fie că e vorba de singurătatea politică sau izolarea personală în care ne-am tăvălit, volens nolens, de la 90 încoace, noi tot apatici suntem la schimbarea reală – care nu a venit nici după 28 noiembrie!”. Ea crede că asta e starea doar din Republica Moldova. Nu! Și în România lucrurile băltesc…Numai că trebuie să stai mai mult pe aici ca să le miroși miasma…Însă, felicitările noastre, doamnă, pentru onlineul dumneavoastră în limba română, cu diacritice și teme percutante, lucru pe care românii de dincoace de Prut, dintr-o neglijență soră cu prostia, îl uită!
- Viorel Ilișoi împlinește o vârstă…Prietenul George Lăcătuș i se înclină…și îi urează numai de bine. Ilișoi e cel care face videouri cu haz de exasperare românească în Jurnalul Național, timp în care și-a recăpătat portofelul printr-un om cu bucă…iar Lăcătuș e cel care ne-a dat o poză plină cu portocale…pe care trebuia să le pui în găleată…să o treci de casă la supermarket și să o iei la tine acasă…Numai că era vorba despre oameni cărora foamea le dezbracă demnitatea…într-o Românie care încă nu cunoaște demnitatea de secol XXI. La mulți ani…și numai bunuri de preț în inimă!
- Mi-am băut cafeaua…în liniște…și cu calm…Dacă te grăbești când bei…nu îi simți gustul…Cafeaua cere o minte clară…pentru ca să îi simți aroma…La fel e și cu cuvintele: nu poți să le înțelegi dacă ești cu capul vâjâit! Cuvintele se vor degustate în tăcere…
unde ai inteles tu ca e vorba de repulsie din ce am scris eu?
cred ca e o proiectie personala ceea ce ai inteles din ce ai citit. sorry.
n-am repulsie, curiozitate ar fi un cuvint mult mai potrivit.
Doamnă, orice citire…e o perspectivă/proiecție personală!
Și oricum ai numi curiozitatea, când e vorba de anormalitate…rămâne tot anormală.
Ai mare dreptate ca ramanerea in umbra e uneori o alegere a drumului mai usor in viata.
Dar e vorba de a alege intre a iesi si a ramane, nu de a te baga singura in umbra 🙂
Indiferent de cum au ajuns femeile sa sustina barbatii puternici, e foarte adevarat ca foarte multe femei sunt ok cu situatia data si cand una dintre ele incearca sa iasa in lumina reflectoarelor cum spui tu, stramba din nas impreuna cu barbatii 🙂
Eu încurajez femeile, doamnă Alina Popescu, să fie ele însele în mod realist, atât în relații și familie cât și în raportarea lor la societate.
Și cred că multe femei și mulți bărbați nu își doresc rampa, lumina reflectoarelor…nu își asumă vocații importante pentru că nu vor să se creeze în acest sens.
Dacă stau în umbră…mulți stau pentru că nu știu ce să facă atunci când trebuie să arate ceva…sau să spună ceva în mod coerent, prin care să fie luați în seamă.
Vă mulțumesc pentru comentariu și vă doresc numai bine în toate!