Un proiect legislativ propus tocmai acum pentru discuție…care însă trebuia să fie un loc comun de la începutul apariției supermarketurilor în România.

Cum să vii în România ca să faci afaceri cu hrană…și să nu iei în calcul viața și opțiunile românilor? Asta înseamnă că marii latifundiari de market habar au despre cum se mănâncă în țara asta, despre tradițiile noastre culinare, despre conformația noastră religioasă și culturală…

Până acum 2-3 an nu exista ideea de mâncare de post în spermarketurile românești.

Acum, după două decenii de trecere spre democrație funcțională să vii și să propui mâncare românească în supermarketurile din România e un râs al curcilor…

Dar cine cumpără mâncare în țara asta, decât românii?

Însă, cum nouă nu ne cam pasă de cum suntem tratați…tocmai de aceea nici nu știm să facem lobby pentru ceea ce ne interesează

Dacă nu țipăm și nu protestăm față de cum suntem tratați la locul de muncă, în piețe, în gări, în instituții de tot felul tocmai de aceea cred că se poate și mai mult, un experiment și mai mare pe pielea noastră.

Pentru a introduce produse românești în supermarketuri trebuie să ne exprimăm opțiunea în mod zgomotos, să nu mai cumpărăm lucruri de import proaste și care nu rimează cu gustul nostru…și să supralicităm cumpărarea produselor românești atunci când apar pe undeva.

Aceste semnale vor schimba registrul…ca și în cazul mâncării de post

Eu cumpăr gem, suc, pâine, fructe, lapte, brânză preponderent românești. Nu o fac din snobism…ci pentru că trupul îmi este învățat cu ele…

Și cumpăr ceea ce, din punct de vedere calitativ, sunt lucruri bune pentru toți…

Câteva exemple:

Magiunul de Topoloveni

Sirop de Plafar

Murături de la mama Nina

Pate Bucegi

Însă sunt foarte multe lucruri produse în România, la o cotă mai mare sau mai mică de producție, despre care nu știm mare lucru.

Dacă le-am avea la raft special, marcate ca produse în România, cu siguranță că mulți dintre noi le-ar cumpăra…și am face un bine României.

Did you like this? Share it: