Scrierile complete ale

Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu

şi viaţa sa,

comentate

de către

ucenicul şi fiul său întru Domnul,

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

*

Vol. 8

(al 6-lea caiet manuscriptic)

***

[A doua pagină]

Nina 12. 029

Ileana 12. 257

Nițu Camel* 1. 28. 48

Lenuța Valentin* 13.585.

*

Eforie

Tren București I  150 [lei]

Tren Turnu 300 [lei]

Bani Ilie [Mocanu] 2400 [lei]

Bani Green [Mocanu]: 700

Total:

3400 [lei]

– 500

2900

Împărțit la 2 = 1450.

Pe din două: 700 și 750.

*

Ilie [Mocanu]

Cheltuieli personale

250 umbrelă

60 papuci

50 prosop

65 casetă

50 Călătorie Mangalia

10 lei plaja

485-500

***

Iubirea mea de cer

încremenită-n ger,

Oglindă și opal

de limpede cristal,

Vibrație de miez,

de soare în amiezi.

***

Tu, vie, vie, vie

lumină viorie,

de ape care curg

în zori și în amurg!

***

[Foaie disparată. Prima pagină]

I

Dacă pleci

[13 octombrie 1945]

Te blestem să fii fericită pe pământ

dar să nu ai liniște-n mormânt,

să-ți fie traiul un râs și un joc

peste sufletul ucis,

peste sufletul gol.

*

Abia în clipa morții să vezi

că ai mințit, te-ai înșelat, te-ai vândut!…

*

Atunci să vrei să revii

dar să simți că vremurile pentru veci

sunt reci, sunt trecute, pustii,

iar eu nu mai sunt

și tu rămâi să mă cauți!…

*

Să nu mai poți să învii

decât în pribegii

fără răsplată, fără pedeapsă,

să simți că nu poți nici muri, nici trăi.

*

Oricum ai fi

să nu mai poți dori

și totuși să fii,

să te închizi în vecii

în mărginiri să te deschizi,

să ai senzația

tu ucizi

și că ucizi.

***

[A doua pagină]

Sab[atul] a fost făcut pentru om

iar nu omul pentru Sabat.

***

[10 februarie 1978]

În ziarul Scânteia de azi am primit o veste care mă îndreptățește să presupun că acea zi va veni, și că ceea ce se cunoaște astăzi e numai începutul descoperirii infinitului.

Căci ce altceva înseamnă aceste cuvinte? „Teoretic, există 30.000 de nuanțe coloristice.

Institutul tehnologic din Massachusetts[1] a demonstrat faptul, că ochiul uman nu poate distinge decât 5 până la 9 nuanțe ale unei aceleiași culori.

Chiar și pentru un ochi normal perceperea nuanțelor poate să fie modificată datorită unor factori fiziologici sau psihologici.

Ochii copiilor percep deosebit de ochii adulților”.

Știam că se va ajunge aici! După cum știu că se va merge și mai departe pe plan material.

Însă…pe plan spiritual?! Care este situația? Momentan: stagnare.

Totuși, eu unul am văzut spiritual, cu ochii minții, în duh, nuanțele culorilor curgând și diversificându-se nu doar de ordinul miilor ci la nesfârșit, spre infinit.

Dacă a fost cu putință ca eu să văd, atunci și alții care vor merge pe calea dezvoltării spirituale în Dumnezeu și prin Dumnezeu le vor vedea, se vor convinge de acest lucru și poate că vor spune și mai multe lucruri decât le-am putut spune eu.

Acum mă aflu la o distanță de 15 ani de la momentul viziunilor mele extatice…

În momentul marilor mele viziuni am fost lipsit de posibilitatea de a nota sau de a scrie, datorită vitregiilor vremurilor[2] prin care am trecut spre slava și mărirea lui Dumnezeu.

O, și cu toate aceste mari viziuni, cu toate aceste minuni din viața mea, cu toată această Împărăție a cerurilor pe care am văzut-o, Dumnezeirea e încă într-o tăcere adâncă în lăuntrul meu și aș putea să actualizez toate acele trăiri, dacă vremurile nu mi-ar fi defavorabile!

Căci Împărăția cerului poate crește în adâncurile spiritului meu din nou, dacă mă lupt pentru asta.

Eu am devenit prea slab în lume și propriile mele puteri nu pot să biruie întunericul și tentațiile din jur fără harul de sus.

Doamne, ajută-mi mie, neputinciosului, să văd din nou și să mărturisesc slava Ta!

***

[17 februarie 1978]

To the Best

Ce dor adânc și nefiresc!…

Mi-e dor adânc să te privesc

În straiul dulcelui trupesc…

*

Născută ai fost să fii cântată

De parc-ai fi din Rai furată

Și-n clipa asta întrupată!

*

Eu, cel ce izvorăsc din clipă

Îți sărut tot ce-n firipă

Din frumuseți…și pieri în pripă[3]!

***

Lumini din ochii-ncrezători

Unindu-se cu mări de zări,

Și atunci crunt secerat să pieri

De zeci de gloanțe…

*

Când de lumină te-nfiori,

Când ochii țintă, încrezători,

Sclipind a valuri peste mări

Unindu-se cu alte zări…

*

Atunci, în mândre primăveri,

Să ai tărie și să pieri

De gloanțe secerat, trifoi,

Pentru credința ta-n război!

***

Metapsihica

Pornesc de la faptul cert, că făptura omenească, în complexul ei biopsihic, este cea mai desăvârșită aparatură existentă, vie și permanent capabilă de a se perfecționa, creatoare în afară de sine și, cu atât mai mult, creatoare și în sine.

Dar, deși această creație de sine și în sine n-a încetat și nu încetează, totuși nu se pune accentul deosebit pe ea și nu se fac eforturi și nici cercetări, nemaivorbind de experiențe, pentru îmbunătățirea sau, mai bine zis, desăvârșirea ei.

Eforturile științei se disipează, pentru că cercetarea se organizează în lucrurile din afara omului.

Pentru ființa noastră însă, pentru lăuntrul nostru, pentru ființa noastră integrală există doar încercări sporadice, neorganizate, încă neștiințifice.

Alexis Carrel[4] a încercat și a lucrat mai mult în acest domeniu. De bună seamă, unul singur nu poate îngloba totul despre lăuntrul ființei omenești. Însă fiecare dintre noi trebuie să își facă datoria pentru o latură sau alta a persoanei umane, până când va veni vremea cunoașterii științifice integrale.

Fără nicio pretenție, eu voi reprezenta latura în care am lucrat, adică interpretările, analogiile, convingerile și certitudinile pe care le-am obținut în urma vederilor mele extatice și a intuițiile mele.

***

Trăim în întuneric și bezna ne-a cuprins sufletele fără să o știm. Avem impresia că lucrăm fântânile luminii și că făurim bolțile strălucirilor minții. Dar câtă amarnică înșelare!

Dacă ne întoarcem spre adâncul din noi înșine găsim bezna iadului și chipurile demonilor, care râd, ne batjocoresc, ne stăpânesc…

Dacă săpăm și mai adânc în noi înșine, aceste chipuri hâde ale adâncurilor se înfurie pe noi, ne calcă în picioare și ne îngrozesc, pentru ca nu cumva să depășim bariera pe care o fac ca să nu putem ajunge la adevărata și via lumină dumnezeiască.

Însă, pe ici, pe colo, reușim uneori să trecem dincolo de bariera demonilor…Asta numai câțiva dintre milioane de făpturi umane…

Și cei care se eliberează din întuneric în lumina cea vie începe să zărească chipul cerului și al lucrărilor cerești.

Cu vrerea Duhului lui Dumnezeu, eu, nevrednicul, și, mai ales, nemernicul, după ce am pătruns și am avut parte de lumina vie a Soarelui viu al cunoașterii, prin care mi s-au dezvăluit cerurile, mai bine zis, mărețiile de negrăit ale luminii nevăzute și dumnezeiești, voi încerca să mărturisesc aceste splendori.

Aș fi vrut ca prin cuvine, prin muzică, prin pictură să fac asta…Însă n-am avut toate aceste daruri…De aceea mă limitez numai la a scrie despre aceste vedenii de taină.

***

[18 februarie 1978]

După cutremurul din 4 martie 1977 am intuit faptul, că în afară de nenorocirile pe care ni le-a adus seismul și pe care ni le vor aduce, în continuare, posibilele stabilizări ale unui centru seismic în regiunea țării noastre, vor fi și urmări favorabile dezvoltării, ca urmare a radiațiilor care s-au produs și se vor mai produce.

Și iată că în revista Magazinul de astăzi găsesc o confirmare a intuiției mele.

Și în alte cazuri am observat sau am intuit unele lucruri, care mi s-au confirmat mai apoi, dar pe acelea nu mi le-am notat.

Pe scurt, articolul precizează faptul, „că omul a apărut acolo și atunci când forța de acțiune radioactivă a fost cea mai favorabilă pentru o anumită specie de primate.

După opinia geologilor, tulburări seismice geologice violente, care au adus la suprafață zăcăminte radioactive coincid cu momentul când omul s-a desprins de lumea animală.

Această radiație sporită a provocat mutații profunde…

În consecință, afirmă susținătorii acestei teorii, nu este exclus ca schimbarea de tipuri fizice ale omului pe calea evoluției sale…să fi depins de mutațiile provocate de schimbări periodice ale fondului de radiații produs de Terra”.

Nu mă interesează teoria evoluției…ci doar argumentarea științifică a radiațiilor, pe care am intuit-o și eu. Însă la acestea adaug și optimismul unei înfloriri spirituale a neamului meu pe viitor, a României.

Dezvoltarea tehnică și culturală a Japoniei nu e o urmare a radiațiilor și a activității vulcanice din zonă?

Însă, mai presus de toate aceste radiații, mutarea polilor magnetici și funcția radiațiilor cosmice, care au determinat apariția de noi structuri biologice nu sunt întâmplătoare.

Nu cumva există o interdependență universală a materiei, care fiind guvernată de spirit, căreia i se supune, creează ca de la sine?

Iar dacă, prin înlănțuire și abstractizare, de la fenomenul terestru ajungem la radiații, la magnetizare, la raze cosmice, la gravitație…și urcând pe treptele superioare ajungem la forțe încă necunoscute nouă, la legi neînțelese, nu cumva drumul ascendent duce spre miezul spiritual al universului, la Dumnezeu?

Eu unul nu mă îndoiesc de faptul că așa stau lucrurile. Cum nici nu mă îndoiesc de faptul, că toată cercetarea și știința noastră se va dizolva prin ea însăși dispărând în infinitul spiritual, în Dumnezeu, Creatorul și Susținătorul întregii Sale creații.


[1] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Massachusetts.

[2] Nu le-am putut scrie pentru că mă aflam în detenție.

[3] Pleci în grabă…lumină dumnezeiască!

[4] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Alexis_Carrel.

Did you like this? Share it: