Parvenitismul la intelectuali. Astăzi, Mihail Neamțu

O, ce timpuri comunistoide trăim în plină democrație!…

„Incontestabil vârf de lance al grupării portocalii, președintele Băsescu a ecranat lejer, prin temperament și stil, orice prestație publică a șefului Guvernului”.

Formula „Președintele Băsescu” poate fi înlocuită rapid cu „Președintele Nicolae Ceaușescu”, pentru că diferențele dintre ei sunt minore…atâta timp cât trebuie să mai primești încă o lună bani de la IICCMER.

Autorul a vrut să spună că președintele a dat bine la televizor, că s-a dat în spectacol în mod neconstituțional în stilul său detestabil, pe care îl cunoaștem până la a schimba canalul…numai că a folosit verbul a ecrana, care nu înseamnă a ecraniza.

Președintele actual al României dorește să transforme orice ieșire a sa în public sau la televizor într-un spectacol…fapt pentru care are nevoie de lăutari care să îi cânte în strună.

Iar intelectualii lăutari, pentru că miros rapid această nevoie de adulare a președintelui…își dau acordul tot la fel de susținut, precum o făceau și în timpul comunismului.

Diferența dintre cuvintele pentru un președinte înjurat de toată lumea întreagă la minte și cele pentru liderul opoziției este răsunătoare:

„Profesorul de istorie are toate aparențele unui om dezbinat, fără consistență interioară, rupt de sine și subminat de locvacitate. Confecționate în grabă și numai la suprafață, vorbele dlui Antonescu maschează o vastă incompetența profesională. El revarsă pe micile ecrane un delir retoric cu ușor iz etnobotanic. De aici, poate, și micul succes obținut în licee la alegerile din 2009…”.

E transparent faptul, că de la ultimul nu a primit nimic în cont…

Și e dramatic faptul, că parvenitismul la intelectualii români nu a murit odată cu marginile comunismului…ci el e practicat chiar și de ideologii dezvrăjirii de comunism…