Scrisul care mă agasează

Caut mereu scrieri care să mă agaseze/incite/ațâțe la înțelegeri, experiențe, aprofundări.

Îmi plac deopotrivă acelea cu care sunt de acord cât și cele cu care nu sunt de acord decât în foarte puține puncte.

Cele pe inima mea…mă umplu și mă fundamentează…pe când, pe cele față de care am repulsie…le folosesc ca pe șarpele cu clopoței…căruia îi scoți veninul. După ce îl faci să fie bleg…îl lași să te muște…pentru ca să vezi cum acționează…

Ca să le citești…trebuie să le citești în aval, invers, restaurându-le semnificațiile.

Și mă folosesc de ele…tocmai pentru a transforma mucegaiul…în aur…coptura în frumusețe…tot felul de satanisme…într-o cunoaștere profundă a celor care scot din ei astfel de boli sufletești.

Adică bolnavul trebuie lăsat să vorbească!

Ascultă-l pe scriitor, mergi după el, transformă tot textul în ideile textului…și apoi întoarcele pe dos…ca să vezi ce are și ce nu are să îți ofere.

*

Mă interesează ritmul lor alert.

Cele care știu forța verbului, care nu abuzează de adjective, care nu mă pierd în explicații sterile.

Scrierea care te face să te simți atotștiutor e a unui prost.

Înțeleptul te va face întotdeauna să te simți la începutul drumului, un biet novice…

Cel care știe ce spune te invită să cugeți, te invită să fii împreună cu el…și nu te pune la umbră, ca să te odihnești.

Cartea bună, mare, profundă, sfântă e cea care te pune la treabă, care te ascetizează, care te face să albești la suflet și să pui preț pe cuvintele experienței.

*

Însă exigențele citirii, în România, mă discriminează…

Mă simt discriminat de cartea care nu mă invită să aflu…

Mă simt discriminat de climatul social care nu mă împinge la excelență, la înduhovnicire, ci doar la torpoare.

Mă simt discriminat de lipsa de spontaneitate și de normalitate.

*

Caut însă scriitori…și nu moduri de a scrie.

Scrisul care mă agasează la modul pozitiv e al unui scriitor care se zbate valoric ca și mine.

Dacă se zbate caută.

Dacă caută…găsește.

Dacă găsește el ceva și îmi împărtășește și mie, cititorului său, atunci sunt doi care se îmbogățesc…și nu doar unul.

*

Acesta e motivul pentru care am decis să ne facem publice operele în modul nostru genuin de editare și nu prin intermediari și în mod gratuit: pentru ca să nu ținem doar pentru noi lucruri care îi pot contamina pe mulți la modul benefic.

Și asta e o mare șansă pentru oamenii care se nevoiesc și pentru teologii care caută!

Eu m-aș fi bucurat enorm ca cineva să facă acest lucru pentru mine…când eu aveam 15, 16, 17, 18, 19 ani…

Tocmai de aceea vreau să vin în ajutorul celor care nu știu de unde, cum, până unde se poate merge…

Dacă ni se interpretează altfel gesturile de umanitate e păcatul dumneavoastră!

Nu mă interesează să fiu ovaționat, mințit frumos, medaliat sau îmbrățișat cu forța ci să ajut.

Cele 51 de cărți ale noastre de la nivel online și celelalte care vor urma (nădăjduim, cu mila Domnului) vin ca să ajute și să îmbrățișeze, să incite la alte zeci de cărți de la fiecare în parte…pentru că se poate!

Trebuie numai să vă lăsați în mâna lui Dumnezeu pentru ca să vă conducă la propriile dumneavoastră căutări, înțelegeri și exprimări!