Doamne ajută, Părinte!

din păcate ne încadrăm foarte bine la capitolul evocat de Sfinţia voastră în Seducție și urmări.

Problemă într-adevăr se pune acum…şi, din păcate, nu prea mai există fundamentul pentru a reclădi ruinele…

După 10 ani de masturbare în doi (ca să vă copiez stilul academic în ceea ce priveşte Taina), a decis să se masturbeze singură…invocând diferite pretexte, cum se obişnuieşte în astfel de cazuri; Însă în decursul acestei masturbări a căzut sămânţa şi în pământ bun, adică  am conchis că eram fericiţi la vreme aceea!…

Am odrăslit încă trei suflete, care acum, ca urmare a acestei libertăţi…suferă atentatul cel mai cumplit din viaţă unui om: încercarea sistematică de a omorî sufletul prin despărţirea de Dumnezeu şi propriul tată!…

….Par a fi inutile toate rugăciunile, nevoinţele celor care cunosc situaţia, de la clerici până la mireni şi sfinţi!

Desigur, că nu mă aştept acum să-mi administraţi pe tavă soluţia miraculoasă. Însă am o nelămurire în ceea ce priveşte indisolubilitatea Tainei: se anulează?

Poate omul să desfacă, într-adevăr, ceea ce Dumnezeu a unit sau doar este lăsat să creadă asta, trăind în umbra minciunii!!!!!?

Mai concret, instanţa civilă reprezentată prin om poate să desfacă ceea ce Dumnezeu a unit?

Ce să înţeleg, atunci când suntem sfătuiţi în Evanghelie „să nu desfacă omul ceea ce Dumnezeu a unit”?…Că e posibilă dezlegarea, anularea Tainei sau aceasta se produce involuntar de conştiinţa omului odată cu căderea în adulter să zicem?!

Și-atunci, dacă aşa ar sta lucrurile, eu  în care raport cu Dumnezeu sunt. Tot în adulter?…Și dacă EL nu m-a lepădat, cum rămâne cu „afacerea” de iubire cu aproapele?!

Nădajduiesc să-mi daţi un rapuns nu atât de tehnic precum se obişnuieşte în situaţiile mai sus menţionate ci pertinent, profund, real şi ca de la suflet la suflet.

Va mulţumesc din suflet!

PS: ea se chemă Diana, în cazul în care mai aveţi spaţiu pentru pomeniri, iar copii: Andrei, Maria şi Mihail.

***

Scrisoarea de deasupra am primit-o astăzi de pe emailul: noitrei33@yahoo.it.

Expeditorul nu se semnează.

E ironic cu mine…dar vrea să fiu băiat bun cu dumnealui.

Adică începe cu stângul discuția…

În articolul citat de dumnealui, mă refeream la doi inși, bărbat și femeie, care se seduc reciproc…au raporturi sexuale…nu așteaptă nimic unul de la altul, adică mariaj și întâlnirile lor sunt „un fel de masturbare în doi”.

De ce am spus asta? Pentru că nu urmăresc altceva…în afara unei sexualități non-procreative.

Adică expeditorul scrisorii s-a grăbit. N-a citit cu atenție…sau a intrat în vorbă cu mine doar ca să îmi spună păsul.

E un lucru bun că ne-a scris!

Însă e un lucru rău că se comportă față de mine în mod ranchiunos…când nici nu ne cunoaștem.

Dacă mie îmi cade o piatră în cap astăzi…nu îl voi socoti pe dumnealui răspunzător de asta. Când vrei să vorbești cu cineva…tot la fel, nu îl acuzi de nefericirea ta…dacă omul nu are nimic de-a face cu ea.

Da, vă răspund frățește!

Îmi pare rău de situația dumitale, căsătoria religioasă nu are o altă slujbă religioasă în anulare iar dacă vă despărțiți legal la tribunal sau notariat, în fața lui Dumnezeu, căsătoria e tot căsătorie…numai că nu mai aveți cu cine să o împărtășiți, atâta timp cât nevasta nu vă mai dorește.

În această situație, un creștin dorește ori să se împace cu soția…ori să trăiască fără să ia alta, gândindu-se, în situația dumitale, la cei 3 copii.

Da, știu, ca îngăduință, se permite și a doua și a treia căsătorie…

Însă mai înainte de căsătorie sau divorț, dacă aș fi în locul dumitale, m-aș gândi la ce am greșit…de s-a ajuns aici.

La ce am greșit…atunci când mi-am ales soția cu care am făcut 3 copiii…sau la ce am greșit…până când ea a dorit un alt bărbat…sau doar să se despartă de mine.

Și bărbătește e să îți asumi partea dumitale de vină.

Sau partea dumitale de neatenție, de lipsă de afecțiune, de lipsă de…motiv pentru care a considerat că nu îi mai sunteți propriu.

Când se ajunge aici se ajunge treptat și nu deodată…și se ajunge pentru că una din părți nu mai suportă

Doar dumneata știi reproșurile soției dumitale…și numai dumneata știi să rectifici lucrurile rele…dacă ți se dă prilejul.

Did you like this? Share it: