Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Lecția echilibrului

Acum 2-3 ani (o mică lecție de amintire nu strică!) Danion Vasile, Dan Puric, Răzvan Codrescu, Claudiu Târziu, monahul Moise de la Oașa…plus o sală plină, în care mă aflam și eu…eram în sala Dalles, din București, aproape de centrul orașului.

Motivul: o conferință…cu prezentare de carte…pentru una dintre primele cărți (compilație a părintelui de la Oașa) despre Sfinții românii care au suferit în închisorile comuniste.

Vorbitorii sunt bucuroși de realizare dar și…agitați

Mai mult decât agitați totuși: chiar extremiști

Extremiști față de ce și de cine? Față de înțelepciunea pe care trebuie să o ai față de un asemenea subiect și, în același timp, că cereau canonizarea cu forța…în timp ce discreditau Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, acuzându-l că ar fi inapt să îi canonizeze dar, mai mult decât atât, și rău voitor, dușman sagace al ideii.

Dacă un astfel de subiect îl tratează niște răcnitori, niște aprinși, niște oameni care nu au făcut deloc muncă de cercetare concretă asupra cazului…și nu cunosc cum se face o canonizare…programul, ideea pe care o susțin se discreditează odată cu ei înșiși.

M-am uitat în jur…

Toată lumea era de acord cu ideea că dușmanul suprem al Sfinților era Sinodul Bisericii

Am stat vreo 20-30 de minute să mă dumiresc…unde sunt…în ce cloacă…dacă toți erau împotriva sinodului care trebuie să canonizeze…

Pentru că nu mai întâlnisem până atunci un extremism atât de grupat (am văzut ceva asemănător, mai apoi, doar la Noua Dreaptă, la noii „legionari” și în campania electorală, la unii intelectuali care l-au exacerbat laudativ pe actualul președinte), atâta timp cât mesajul pentru conferință a fost prin online și prin afișe. Iar cum afișe poți să pui o mie, dacă nu pui online și nu convingi în online…conferința e un fiasco.

Adică toți veniseră cu-n gând…și toți gândeau în masă

Eram la jumătatea sălii.

După conferință…ni s-a dat voie să punem întrebări.

Trebuia să pui întrebările în gura mare…pentru că microfonul era numai pentru domnii, sus numiți, de la tribună.

Și…am țipat și eu de la mijlocul sălii, singurul care nu eram de-un gând cu dumnealor la fanatism. Dacă nimeni nu a mai zis nimic…am presupus că doar eu sunt altfel decât masa…

Și am spus (parafrazez, bineînțeles): „De ce induceți unda de opinie că Sinodul Bisericii noastre este impotent să își canonizeze Sfinții închisorilor, că e rău voitor? Mai sunt mulți Sfinți necuprinși în cartea dumneavoastră…iar eu însumi sunt unul care scriu la cărți despre unul dintre Sfinții închisorilor. Ceea ce trebuie să facem este să facem muncă de cercetare pe tema vieții lor…și să o difuzăm și altora”.

O, a fost scandal imens…pentru faptul, că am fost singurul echilibrat din sala aia!

Claudiu Târziu…mi-a zis-o printre dinți…

Grigore Leșe s-a uitat la mine cu niște ochi de blestem…de parcă îl înjurasem de mamă.

O credincioasă m-a luat de mânecă…și mi-a mitraliat niște întrebări.

Unul a zis că sunt instigator…venit să le stric vânzarea de carte

Fotograful Patriarhiei…văzând că am spus asta…în timp ce vorbeam…s-a ridicat și a plecat…

Un student moldovean de la Teologie, astăzi diacon la Catedrala Patriarhală, m-a admonestat în public pentru „nesimțirea” mea…după care a venit și și-a cerut scuze și mi-a sărutat mâna pe stradă, auzind că aș fi și preot…și doctorand în Teologie.

În online am fost denigrat…s-a scris cu mânie prostească…

Și toate astea numai pentru faptul: că am avut echilibru!

Problemele teologice, problemele Bisericii adică, se discută cu duhovnicie și echilibru, cu multă cunoaștere teologică și experiență duhovnicească și de viață.

Ele sunt probleme deschise.

Unul zice una, unu zice alta despre aceeași problemă. Mai vine unul și nuanțează…

Tu, care ești credincios ortodox, trebuie să analizezi și să te îmbogățești cu diverse nuanțe la o problemă de la fiecare…nu să omori pe toată lumea pentru că nu e de acord cu ierarhul sau cu duhovnicul sau cu prietenul tău, care crede așa și nu așa

Echilibru, frații mei, mult echilibru!

Și când a fost problema cu împărtășitul la greco-catolici, și cu alegerea actualului patriarh și cu biometricele, și cu catedrala mântuirii neamului s-a pus problema extremist, în forță, fără atenție și sclipire de sfințenie.

Așa se face că acum, în 2011…Danion Vasile conferențiază

Iar la final spune: „Și mai devreme sau mai târziu vor fi canonizați”…

Adică de ce nu putea fi acesta discursul tău, dragă colega, și acum 3 ani?

Ce vă oprea pe voi, pe mulții înfierbântați pe degeaba, să faceți excavații imense pe la fondurile de dosare de securitate și pe la pușcării și prin țară…pentru a scrie tomuri despre ei?

Cine nu vă lasă să scrieți despre ei…și să le urmați exemplul?

M-am bucurat să o mai văd pe Xenia Tănăsescu…și să văd un punct de vedere echilibrat de la ea. Și le-a amintit faptul celor din sală, care trebuia știut de la început…că Sinodul Bisericii Ruse a pierdut 30 de ani până a triat, a înțeles și a verificat persoanele propuse spre canonizare.

Dar, iubiții mei, problema canonizării nu e singura și ultima problemă reală a Bisericii noastre.

Vă mai enumăr câteva:

1. statutul educațional, social și financiar al preotului român;

2. nevoia de traduceri apriate ale Sfintei Scripturi și ale Sfinților Părinți;

3. comentarii la cărțile de cult, la monumentele Tradiției și la problemele spinoase ale vieții ortodoxe;

4. dialog coerent, dinamic și hiperspecializat cu societatea în care trăim;

5. noi idei în ceea ce privește modul de prezervare, extindere și de punere în relief a patrimoniului bisericesc;

6. asumarea eșecurilor și a posibilităților reduse de acțiune în societatea în care trăim;

7. metode noi de contrapunere în fața secularizării și a alienării identitare.

8. trecerea la un dialog real și onest, fără morgă și fără a minimaliza pe cineva, cu toate păturile sociale ale Bisericii și cu cei din afara Bisericii etc.

Eu numesc extremiști pe cei care au numai o problemă, două…și 99 sunt de izbeliște.

Dacă îți pasă autentic…trebuie să îți pese de tot…și nu sporadic…și parțial

De aceea vă invit să priviți coerent și profund lucrurile…și să nu mai faceți partizanate din care să profitați doar personal sau în grup.

Urmările extremismului, ale privirii non-holistice?

Te ambalezi prea mult…și o lași în relanti…după o vreme…

Pentru că Biserica nu își poate renega Sfinții și nici nu și-i renegă…ci toate se fac în timp, cu tact și printr-o profundă privire asupra lucrurilor.

Did you like this? Share it:

Previous

Predică la duminica Lăsatului sec de carne [2011]

Next

Cuvintele duhovnicești, vol. II (Jurnal 2003-2004) [9]

2 Comments

  1. Pe Danion Vasile nu-l cunosc; cred ca a aparut dupa perioada din 1991 cind am venit in State; o sa incerc sa trec prin textele sale de pe blog; stilul mi se pare cumva fortat, dus prea departe, dar trebuie sa ma conving eu insami.

    Pe Dan Puric, deasemenea, nu-l stiu; ca artist cred ca va dainui, dar in ale interpretarii spiritualitatii ortodoxe, nu neaparat. Caci trebuie sa fii toba de carte teologica, dar trebuie sa si intri in duhul Bisericii traitoare. Nu e alta cale.

    Pe Razvan Codrescu, iarasi nu-l stiu, mai citesc pe ici pe colo din blogul d-lui; mi se pare fara prefacatorie.

    Pe Claudiu Tarziu, iarasi nu-l stiu; spre rusinea mea, nu am studiat indeajuns duhul scrisurilor d-lui.

    Pe Monahul Moise de la Oasa nu-l cunosc. Am citit „Intoarcerea la Hristos de Ianolide”, si ma atrage stilul autorului, dar pe cel dintii nu-l cunosc.

    Dar tot mentionindu-i pe acestia, faptul ca v-au abordat cu acea atitudine, ii face si mai neatenti fata de ceea ce se petrece in inima Ortodoxiei; nu te poti alatura unui cerc, fara sa-ti pese de intreg: cel putin asa se exprima Sfintul Ioan Gura-de-Aur in Sfinta Liturghie la ectenii.

    Sa ne spuneti in ce articol ati facut aluzie la acea conferinta, s-o caut pe TPA.

    Acum, ati muncit asa de mult cu opera fericitului Ilie (penelul ma facuse sa-l scriu Sfint, ceea ce Domnul stie foarte bine).

    S-a gasit cineva macar sa faca o recenzie, cit de mica, la cele scrise de Sf-Voastra despre Fericitul?

    Sunt lucruri „infricosator” de straluminate de „slava” acolo.

    Eu ma mir ca traiam pe taram romanesc si nu simteam ca asemenea duh de om poate cladi o astfel de teologie-n versuri romanesti.

    Iata cum nu neaparat trebuie sa fim in perioada comunista ca sa fim extremisti, si iata cum putem fi si sub comunisti, dar ceresti.

    Exemplul fericitului Sofronie, la fel. Si stiu ca Pr. Rafail Noica ii stie duhul.

    Deci iata, pilde si pilde.

    Sinodul Bisericii va sti sa faca aceste figuri luminoase sa dainuie.

    Nu stiu cum a fost cu Sf. Ioan de Shanghai, caci Sinodul BOR nu cred c-a fost in comuniune cu Rocor. Cum explicati ca TOTI ne minunam de sfintenia acestui Sfint?

  2. In ce priveste celelalte probleme enumerate de la 1-8.

    Nr. 1. M-ar interesa sa stiu despre statutul social al preotului in tara. S-a mai schimbat cu ceva de cind cu 1989 ori ba?

    Nr. 2-3. Aici sunteti in forma. Mai este Pr. Ica si nu mai stiu cine. Am pierdut firul.

    Nr. 4. M-as bucura sa stiu cine e in stare, la scara intregii tari, in afara de duhovnicii experimentati, sa sustina un astfel de dialog. Stiu ca, sporadic, mai tine conferinte Pr. Rafail Noica. Are experienta Apusului. Dar cineva ca Anton Dumitriu, in trecut, sau Steinhard, nu stiu, exista?

    Nr. 5. Habar n-am ce se face la nivel national pt. asa ceva.

    Nr.6. Cum? Pur si simplu.

    Nr. 7.Liturghia.

    Nr. 8. Da.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén