Lecția echilibrului

Acum 2-3 ani (o mică lecție de amintire nu strică!) Danion Vasile, Dan Puric, Răzvan Codrescu, Claudiu Târziu, monahul Moise de la Oașa…plus o sală plină, în care mă aflam și eu…eram în sala Dalles, din București, aproape de centrul orașului.

Motivul: o conferință…cu prezentare de carte…pentru una dintre primele cărți (compilație a părintelui de la Oașa) despre Sfinții românii care au suferit în închisorile comuniste.

Vorbitorii sunt bucuroși de realizare dar și…agitați…

Mai mult decât agitați totuși: chiar extremiști…

Extremiști față de ce și de cine? Față de înțelepciunea pe care trebuie să o ai față de un asemenea subiect și, în același timp, că cereau canonizarea cu forța…în timp ce discreditau Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, acuzându-l că ar fi inapt să îi canonizeze dar, mai mult decât atât, și rău voitor, dușman sagace al ideii.

Dacă un astfel de subiect îl tratează niște răcnitori, niște aprinși, niște oameni care nu au făcut deloc muncă de cercetare concretă asupra cazului…și nu cunosc cum se face o canonizare…programul, ideea pe care o susțin se discreditează odată cu ei înșiși.

M-am uitat în jur…

Toată lumea era de acord cu ideea că dușmanul suprem al Sfinților era Sinodul Bisericii…

Am stat vreo 20-30 de minute să mă dumiresc…unde sunt…în ce cloacă…dacă toți erau împotriva sinodului care trebuie să canonizeze…

Pentru că nu mai întâlnisem până atunci un extremism atât de grupat (am văzut ceva asemănător, mai apoi, doar la Noua Dreaptă, la noii „legionari” și în campania electorală, la unii intelectuali care l-au exacerbat laudativ pe actualul președinte), atâta timp cât mesajul pentru conferință a fost prin online și prin afișe. Iar cum afișe poți să pui o mie, dacă nu pui online și nu convingi în online…conferința e un fiasco.

Adică toți veniseră cu-n gând…și toți gândeau în masă…

Eram la jumătatea sălii.

După conferință…ni s-a dat voie să punem întrebări.

Trebuia să pui întrebările în gura mare…pentru că microfonul era numai pentru domnii, sus numiți, de la tribună.

Și…am țipat și eu de la mijlocul sălii, singurul care nu eram de-un gând cu dumnealor la fanatism. Dacă nimeni nu a mai zis nimic…am presupus că doar eu sunt altfel decât masa…

Și am spus (parafrazez, bineînțeles): „De ce induceți unda de opinie că Sinodul Bisericii noastre este impotent să își canonizeze Sfinții închisorilor, că e rău voitor? Mai sunt mulți Sfinți necuprinși în cartea dumneavoastră…iar eu însumi sunt unul care scriu la cărți despre unul dintre Sfinții închisorilor. Ceea ce trebuie să facem este să facem muncă de cercetare pe tema vieții lor…și să o difuzăm și altora”.

O, a fost scandal imens…pentru faptul, că am fost singurul echilibrat din sala aia!

Claudiu Târziu…mi-a zis-o printre dinți…

Grigore Leșe s-a uitat la mine cu niște ochi de blestem…de parcă îl înjurasem de mamă.

O credincioasă m-a luat de mânecă…și mi-a mitraliat niște întrebări.

Unul a zis că sunt instigator…venit să le stric vânzarea de carte…

Fotograful Patriarhiei…văzând că am spus asta…în timp ce vorbeam…s-a ridicat și a plecat…

Un student moldovean de la Teologie, astăzi diacon la Catedrala Patriarhală, m-a admonestat în public pentru „nesimțirea” mea…după care a venit și și-a cerut scuze și mi-a sărutat mâna pe stradă, auzind că aș fi și preot…și doctorand în Teologie.

În online am fost denigrat…s-a scris cu mânie prostească…

Și toate astea numai pentru faptul: că am avut echilibru!

Problemele teologice, problemele Bisericii adică, se discută cu duhovnicie și echilibru, cu multă cunoaștere teologică și experiență duhovnicească și de viață.

Ele sunt probleme deschise.

Unul zice una, unu zice alta despre aceeași problemă. Mai vine unul și nuanțează…

Tu, care ești credincios ortodox, trebuie să analizezi și să te îmbogățești cu diverse nuanțe la o problemă de la fiecare…nu să omori pe toată lumea pentru că nu e de acord cu ierarhul sau cu duhovnicul sau cu prietenul tău, care crede așa și nu așa…

Echilibru, frații mei, mult echilibru!

Și când a fost problema cu împărtășitul la greco-catolici, și cu alegerea actualului patriarh și cu biometricele, și cu catedrala mântuirii neamului s-a pus problema extremist, în forță, fără atenție și sclipire de sfințenie.

Așa se face că acum, în 2011…Danion Vasile conferențiază…

Iar la final spune: „Și mai devreme sau mai târziu vor fi canonizați”…

Adică de ce nu putea fi acesta discursul tău, dragă colega, și acum 3 ani?

Ce vă oprea pe voi, pe mulții înfierbântați pe degeaba, să faceți excavații imense pe la fondurile de dosare de securitate și pe la pușcării și prin țară…pentru a scrie tomuri despre ei?

Cine nu vă lasă să scrieți despre ei…și să le urmați exemplul?

M-am bucurat să o mai văd pe Xenia Tănăsescu…și să văd un punct de vedere echilibrat de la ea. Și le-a amintit faptul celor din sală, care trebuia știut de la început…că Sinodul Bisericii Ruse a pierdut 30 de ani până a triat, a înțeles și a verificat persoanele propuse spre canonizare.

Dar, iubiții mei, problema canonizării nu e singura și ultima problemă reală a Bisericii noastre.

Vă mai enumăr câteva:

1. statutul educațional, social și financiar al preotului român;

2. nevoia de traduceri apriate ale Sfintei Scripturi și ale Sfinților Părinți;

3. comentarii la cărțile de cult, la monumentele Tradiției și la problemele spinoase ale vieții ortodoxe;

4. dialog coerent, dinamic și hiperspecializat cu societatea în care trăim;

5. noi idei în ceea ce privește modul de prezervare, extindere și de punere în relief a patrimoniului bisericesc;

6. asumarea eșecurilor și a posibilităților reduse de acțiune în societatea în care trăim;

7. metode noi de contrapunere în fața secularizării și a alienării identitare.

8. trecerea la un dialog real și onest, fără morgă și fără a minimaliza pe cineva, cu toate păturile sociale ale Bisericii și cu cei din afara Bisericii etc.

Eu numesc extremiști pe cei care au numai o problemă, două…și 99 sunt de izbeliște.

Dacă îți pasă autentic…trebuie să îți pese de tot…și nu sporadic…și parțial…

De aceea vă invit să priviți coerent și profund lucrurile…și să nu mai faceți partizanate din care să profitați doar personal sau în grup.

Urmările extremismului, ale privirii non-holistice?

Te ambalezi prea mult…și o lași în relanti…după o vreme…

Pentru că Biserica nu își poate renega Sfinții și nici nu și-i renegă…ci toate se fac în timp, cu tact și printr-o profundă privire asupra lucrurilor.