Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Unirea ipostatică (1)

Comentariu (la cererea doamnei Otilia Kloos) la Dumitru Stăniloae, Iisus Hristos sau restaurarea omului, ed. a II-a, Ed. Omniscop, Craiova, 1993, p. 104-107.

Podcast audio introdus în arhiva TPA 2.

31.8 MB

Did you like this? Share it:

Previous

Cuvintele duhovnicești, vol. II (Jurnal 2002-2004) [15]

Next

Cuvintele duhovnicești, vol. II (Jurnal 2002-2004) [16]

1 Comment

  1. Multumim din inima, Parinte, de impartasirea gandurilor si de comentariu!

    Imi cer iertare daca v-am necajit cu oprobriul indraznelii de-a trece prin acest capitol, dar mi-a sarit in ochi ca ceva extrem de important de retinut si de comentat.

    Fer. Staniloae isi aprecia aceasta carte ca cea mai „reusita”; nu mai stiu de sursa, cred ca intr-un interviu de pe youtube, nu stiu.

    In fine, nu ati ajuns inca la pasajul care m-a trasnit ca evidenta a tainei in editia din ’43 e pe la p. 103; e vorba de definirea persoanei;”Omul nu stie inca ce este factorul persoana in sine”.

    Cu Apolinarie, nu mi-a trecut prin cap ca se referea la el.

    Dar toate ereziile mentionate aici, nestorianismul, monofizitismul, mai tarziu protestantismul, docetismul (amintit de Sf-Voastra), sunt adevaruri injumatatite, nu duc cu sine intregul tariei antinomice din toate: Hristos ca om deplin si Dumnezeu deplin.

    Daca cineva incearca sa priveasca acest text pentru prima oara, fara sa incerce a talmaci inca din intelesul dogmatic, isi va da seama cu usurinta de partile antinomiei din toate pe care Fer. Staniloae le adevereste: semenul singur/semenul cerandu-L pe Dumnezeu pentru a-i fi alaturi;

    Dumnezeu -„Maiestate”(„Domn al Ostilor”)/Dumnezeu pogorandu-Se; subiect/obiect(aici stiu ca nu sunteti de acord cu terminologia Parintelui, dar cred ca se acopera aceasta nu numai din punctul de vedere al scaderii observate in teologia catolica, ci si din punctul de vedere al tuturor filosofiilor ce vor urma; pana si in gramatica, noua ni se preda despre subiect/obiect;

    trebuia sa inveti cazurile substantivului in functie de aceasta opozitie; si simt ca opozitia subiect/obiect a fost depasita antinomic de Intrupare atunci cand la Rugaciunea in taina cu prilejul sfintirii Sfintelor Daruri ni se pomeneste de Cel ce da toate si Cel ce Se da, adica noi aducem darul, dar de fapt El e Darul si Cel ce daruieste toate-tb. sa ma uit in Schmemann in cartea Euharistia sa vad cum comenteaza acest fapt;

    comuniune in functie de cresterea noastra”dinauntru” /chenoza Sa;

    libertatea noastra/ coborarea Sa necesara noua atunci cand Hristos plineste „dreptatea”(simt ca „obligativitatea”de care vb Fer. Staniloae e mai degraba parte a „dreptatii” mentionate de psalmist in Ps. 118, nu mai stiu daca se citeste la Miezonoptica sau nu; m-as bucura mult sa stiu care-i termenul denotind „dreptate’ in greaca si ce repercusiuni comportamentale are asupra noastra…);

    distanta(p. 99) adeverita de veacuri/apropierea cu toate si intru toate datorita Lui;

    „dezvaluire” a prezentei(p. 98, ultimul paragraf)/”inaccesibil” (aceeasi pagina).

    M-au bucurat mult cuvintele Sf-voastre!

    Iertare multa daca v-am cerut ajutorul, dar aveam nevoie sa stiu cum incepe sa se reverse Fer. Staniloae ca teolog personalist, ca traitor al bunatatii treimice.

    Abia astept sa vad partea a doua a comentariului; abia astept sa vad ce alti teologi sau oameni simpli cred despre Comentariul Sf-Voastre si cartea Fer. Staniloae!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort