Partea a patra din discuția despre Uniunea ipostatica.
Mi-am dat seama, tot ascultand din comentariile si citirea textului Parintelui Dorin Picioruș, ca poti intelege un text, o carte, doar dialogand cu cineva, discutand, impartasindu-ti experienta de viata, adaugand la tezaurul lecturii si alte perspective de percepere a textului.
Numai plecand urechea la fluxul gandirii Sf. voastre, Parinte, la modul in care imbogatiti din sensul textului din Cuv. Staniloae, numai prin aceasta mi-am dat seama de viul din Traditie, scris, comentariu, carte, Sfinti Parinti.
Si n-o spun ca sa va magulesc, ci ca sa va accentuez nesagalnic cu faptul ca Biserica nu moare, ci isi intareste țâțânele de corabie.
Aratati-mi, de pilda, vreun teolog de azi care sa fi dezvoltat acest paradox al persoanei!
Nu aflu.
Poate ca nu stiu eu.
Singurul lucru pe care l-am intalnit eu si care se compara cu ceea ce am trait urmarindu-va podcastul Uniunea ipostatica este trairea in Hristos a anumitor ieromonahi din biserica ce-si “iau partea” vesnicului din Persoana lui Hristos si o impartasesc si credinciosilor.
Am ca pilda pe Cuv. Irineu Curtescu.
Un om fara cine stie ce carte.
Le facusem cunostinta cu Cuviosia sa si familiei Ciuta din Roseville, Adelina, Iulian, Ioana, si Elena.
Sunt prietenii mei.
Discutam despre predica pe care a rostit-o recent la Biserica Romaneasca ”Sf. Stefan” din South St. Paul.
Eu n-am inregistrat-o, ci am conspectat-o pe cand eram in biserica.
Adelina, cu experienta ei de credincioasa de o viata, a venit cu o remarca nelalocul ei, ce m-a susprins, desi nu m-a neliniștit deloc: „Pai, in predica asta spune acelasi lucru ca si-n celelalte!”.
Adica nu vezi miscarile sufletului uman!
Nu vezi cum duhul se roaga!
Nu vezi cum ritmul vietii dinlauntru lucreaza pentru ce-i afara si inauntru!
Doamnă Otilia, eu știu ce se petrece în mine și cu mine…când vorbesc…când scriu…și știu harul imens al lui Dumnezeu care mă ajută să înțeleg, să cunosc anumite lucruri…
Însă în același timp îmi cunosc și patimile, și păcatele…și nu mă pot măguli cu ele. Adică nu mă pot bucura de prezența lor.
De aceea vă subliniez faptul că cunosc ambele fețe ale monedei: adică și ce poți să faci cu harul lui Dumnezeu dar și ce faci de unul singur, când alegi păcatul în locul raționalității virtuții.
Însă mă bucur că dumneavoastră ați cerut aceste podcasturi, le-am făcut cu și pentru dumneavoastră în primul rând…și tot numai cu dumneavoastră le și discut.
Partea a patra din discuția despre Uniunea ipostatica.
Mi-am dat seama, tot ascultand din comentariile si citirea textului Parintelui Dorin Picioruș, ca poti intelege un text, o carte, doar dialogand cu cineva, discutand, impartasindu-ti experienta de viata, adaugand la tezaurul lecturii si alte perspective de percepere a textului.
Numai plecand urechea la fluxul gandirii Sf. voastre, Parinte, la modul in care imbogatiti din sensul textului din Cuv. Staniloae, numai prin aceasta mi-am dat seama de viul din Traditie, scris, comentariu, carte, Sfinti Parinti.
Si n-o spun ca sa va magulesc, ci ca sa va accentuez nesagalnic cu faptul ca Biserica nu moare, ci isi intareste țâțânele de corabie.
Aratati-mi, de pilda, vreun teolog de azi care sa fi dezvoltat acest paradox al persoanei!
Nu aflu.
Poate ca nu stiu eu.
Singurul lucru pe care l-am intalnit eu si care se compara cu ceea ce am trait urmarindu-va podcastul Uniunea ipostatica este trairea in Hristos a anumitor ieromonahi din biserica ce-si “iau partea” vesnicului din Persoana lui Hristos si o impartasesc si credinciosilor.
Am ca pilda pe Cuv. Irineu Curtescu.
Un om fara cine stie ce carte.
Le facusem cunostinta cu Cuviosia sa si familiei Ciuta din Roseville, Adelina, Iulian, Ioana, si Elena.
Sunt prietenii mei.
Discutam despre predica pe care a rostit-o recent la Biserica Romaneasca ”Sf. Stefan” din South St. Paul.
Eu n-am inregistrat-o, ci am conspectat-o pe cand eram in biserica.
Adelina, cu experienta ei de credincioasa de o viata, a venit cu o remarca nelalocul ei, ce m-a susprins, desi nu m-a neliniștit deloc: „Pai, in predica asta spune acelasi lucru ca si-n celelalte!”.
Adica nu vezi miscarile sufletului uman!
Nu vezi cum duhul se roaga!
Nu vezi cum ritmul vietii dinlauntru lucreaza pentru ce-i afara si inauntru!
Nu vezi cum suspina duhul!
Doamnă Otilia, eu știu ce se petrece în mine și cu mine…când vorbesc…când scriu…și știu harul imens al lui Dumnezeu care mă ajută să înțeleg, să cunosc anumite lucruri…
Însă în același timp îmi cunosc și patimile, și păcatele…și nu mă pot măguli cu ele. Adică nu mă pot bucura de prezența lor.
De aceea vă subliniez faptul că cunosc ambele fețe ale monedei: adică și ce poți să faci cu harul lui Dumnezeu dar și ce faci de unul singur, când alegi păcatul în locul raționalității virtuții.
Însă mă bucur că dumneavoastră ați cerut aceste podcasturi, le-am făcut cu și pentru dumneavoastră în primul rând…și tot numai cu dumneavoastră le și discut.
Și asta mă bucură! Și vă mulțumim frumos…