Când vorbești limba română în mod nativ…și când o mai și studiezi ani la rând…lucrurile spuse aiurea în limba română îți sar imediat în ochi. Pentru acum…numai două exemple, glumițe, la sfârșit de săptămână.

Te duci la gară, iei bilet…vine trenul…dai să urci…și auzi: „Cei care au permis de călătorie la tren sunt rugați să coboare din vagoane”.

Concluzia logică e aceasta: cei care au luat bilet (pentru că au fost proști…și nu merg cu nașu) sunt rugați să nu urce în vagoane…și dacă au urcat să coboare imediat…pentru ca cei care merg ilegal să aibă tot confortul posibil.

Adică mai stai o tură…chiar dacă ți-ai plătit dreptul să călătorești decent!

Acum, a doua:

Șamponul…nu încarcă!

Nu te încarcă de pasiune, nu te face mai inteligent, nici cu mai multă mătreață măcar…ci nu îți face nimic.

Bineînțeles că dacă ești român și aplici normalul limbii române la inepțiile publice despre care vorbim nu înțelegi nimic din: „nu încarcă”, cum nu înțelegi nimic nici din: „să coboare”.

La fel stau lucrurile și când oamenii se uită la televizor și văd un politician, un medic sau un jurist vorbind. Se apucă de termeni grei, fără să îi explice (pentru că nu vor să fie înțeleși, și îți dau impresia că ce fac ei este arhigreu)…iar românul consumă energia electrică degeaba…pentru că televizorul vorbește hieroglife.

Iar cei care studiază ratingul televiziunilor și îi interesează numai câți s-au uitat la televizor, ar trebui să facă și un rating al înțelegerii lucrurilor pe care le-au văzut la televizor.

Adică cât la sută din cei care se uită la televizor bunghesc/înțeleg ceva din ce privesc acolo?

Eu am exemplu viu în bunica mea, care privește la televizor și care nu distinge între film, știri, reclamă și muzică populară. Ea crede că toate posturile TV sunt unul și același și dă în sus și în jos pe telecomandă…și unde îi place…acolo rămâne.

Iar ca ea sunt milioane în România și în lume, care, chiar dacă înțeleg că Antena 3 e altceva decât Sport. ro stau prost de tot la înțelegerea cuvintelor, a situațiilor, a exemplelor prezentate.

În online e și mai teroare.

Am vorbit cu mai mulți oameni în vârstă dar și maturi dintre cei care ne citesc aici (adică între 30-80 de ani)…și, deși ne citesc de la început sau de luni bune…nu au înțeles nici acum diferența între articole și pagini sau între taguri și categorii.

Iar mulți consideră că lincurile spre alții pe care le dăm…sunt tot platforma Teologie pentru azi…fapt pentru care aveau impresia că eu am creat toate spațiile pe care le publicitez.

Dacă la televizor…omul nu înțelege când e film și când e live, când e pe bune și când e la șto…în online nu înțelege de unde până unde ține spațiul pe care eu îl creez, adică platforma Teologie pentru azi și ce nivel de muncă, de trudă se face pentru el.

Iar pentru că mulți nu înțeleg că tot ce e pe TPA trebuie editat…și că nu apar lucrurile din flori de măr, ci pentru fiecare fragmențel eu trebuie să bat niște taste, să mă doară niște ochi, să știu niște formule, niște pași de editare, să plătesc niște curent, să am niște computere, să fac niște investiții pentru cărți, aparate de fotografiat, de înregistrat etc. tocmai de aceea nu știu să prețuiască un efort atât de complex și de dinamic.

Onlineul/internetul/munca în fața ochilor oamenilor e un complex inter-mediatic trudnic, care se face cu pasiune și cu oboseală, prin care se facilitează pentru alții, pe gratis, niște lucruri, fie că se numesc ele: cărți, articole, fotografii, emisiuni audio sau video.

Ca să îmbini textul cu fotografii sau cu file video…trebuie să știi să scrii texte, să le editezi, să le corectezi, să le prezinți frumos, într-un timp cât mai scurt…și cât mai atractiv.

La fel să ai cu ce și să știi să faci fotografii, să știi să le urci în online, să știi să faci file audio, video, să le schimbi dimensiunile, să le editezi, să le tai, să le îmbini/să le colaționezi, să faci din ele un glas al tău, să îți exprimi ideile prin intermediul lor…să ajungi să schimbi ceva în cei care vin zilnic la tine.

Totul foarte rapid, foarte profesionist, în contratimp cu timpul, în ochii oamenilor, pe care nu îi interesează cum trăiești, unde, din ce, dacă ai necazuri, ai boli, ai ispite, ai chef…

Față de acest mesaj complex, format din fragmente live, text, carte etc. te manifești…dacă știi să comunici, prin comentarii

În josul fiecărui articol sau al fiecărei pagini (dacă avem pagini auxiliare…și noi avem 24) există un loc pentru comentarii.

Vă scrieți numele, vă dați adresa de email, vă dați (eventual) adresa blogului, dacă aveți unul…și îmi scrieți în mod decent, îngrijit, ceea ce credeți despre…

Datele sunt înregistrate acolo…și, data viitoare, adică peste 3 minute sau 14 zile…când considerați că mai doriți să îmi spuneți ceva, să aduceți o adăugare…sau să mă întrebați pur și simplu de sănătate…reveniți și găsiți toate datele dumneavoastră acolo…și îmi mai scrieți încă unul, două…1000 comentarii…că nu ne supărăm când găsim parteneri de dialog cu experiență în spate.

Cât înțelegeți așadar din ceea ce priviți la TV și în online?

Vă ajută sau vă complexează ceea ce citiți?

Merită să creăm un conținut frumos, greu și rapid pentru oameni indolenți și nemernici, care se cred buricul pământului nefăcând nimic…sau pentru oameni onești, interesați și comunicativi, de la care așteptăm răspunsuri pe măsura personalității lor?

Did you like this? Share it: