Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

A fost noapte toată noaptea

  • Ștefania Coșovei a fost nuvela nopții de aseară…care m-a fascinat prin întrebarea…că dacă gândești lași urme…și dacă reacționezi la gândire…naști sentimente. Comentariul meu a fost real și nu la număr, ca următorul…
  • Pastorul Igor, după 18 ani de protestantism, s-a convertit la Ortodoxie împreună cu familia și comunitatea pe care o păstorea.
  • Mihai Bendeac e din ce în ce mai mult o doamnă sexy…încât mă întreb dacă le face un favor…sau un deserviciu domnilor cu sâni sau fetelor cu esplanadă la pădure? Și întrebarea mea e cu atât mai motivată, cu cât „nu știu” a transformat nivelul de intelectualitate al tinerilor români în dorință de retard…și, s-ar putea, ca unii să înțeleagă că Românii au cel mai abil microb olandez la datul cu spatele
  • E bine să ai verișori…și chiar colegi de clasă primară…la care să îți aduci aminte din când în când...mai ales când ai nevoie să împarți o mică „cutumă financiară”.
  • Surpriza absolută a zilei au fost manuscrisele cantemiriene facsimilate. Și cred că Victor Roncea trebuie să facă lobby pe lângă Constantin Barbu ca cele 232 de cărți ale sale…să ajungă online. Nu vă mai lăsați provincial, domnule Constantin Barbu, când onlineul vă stă atât de îmbietor la buza mesei de scris…și e chestiune doar de o jumătate de an…în gradul dumneavoastră accelerissim de muncă (sau ajutat de alții), ca ele să fie un bun comun cu adevărat!
  • Stimate Emanuel Conțac, satanoimagismul penticostal este „foarte apropiat” de pnevmatologia ortodoxă cum e foarte apropiată maimuța de soare. Și eu cred, la fel, că eforturile dumneavoastră trebuie să fie tot mai „consistente” în acest domeniu pentru „o tot mai apropiată” eliminare a ultimelor „diferende” dintre penticostalism și Ortodoxie.
  • Un baptist: „Această mîntuire, după cum cred baptiştii, nu este realizată prin botez şi de către botez, botezul nefiind altceva decît mărturia unui cuget curăţit prin puterea lui Isus Cristos” (nu am schimbat deloc textul citat!). Și resubliniază faptul: „Botezul este obligatoriu în acest sens ca o mărturie în faţa oamenilor şi nu ca parte integrantă a mîntuirii”. Adică botezul baptist e de ochii lumii…și nu mântuiește, adică e făcut degeaba. Știam asta! Mă și mir de ce se mai insistă pe simboluri care…nu aduc nimic celor prostiți? Adică un fel de a cumpăra o sticlă de vin…fără vin în ea…și o conservă de pate Sibiu…fără pate pe dinăuntru
  • Unii, cu simț civic dezvoltat…în comparație cu alții, care lipesc bannere mincinoase doar să câștige și gura lor ceva de-ale stomacului…au reacționat picassonian la ele. Bă, Roncea, fă mă și tu mai mici htmlurile alea că ești de groază! Adică titlurile, titlurile articolelor tale, pentru că sunt ca „coada” la costiță de pe vremuri.
  • Adv. „chiombit”, care provine din adj. chiomb/chioambă…și important e că a ajuns omul la final de maraton…cu soră și mamă cu sufletul la gură…
  • În acea noapte…a fost noapte toată noaptea. (Oare ce o fi vrând să ne spună autorul prin această grimasă de titlu?!!!!) Adică: tot ce se poate
Did you like this? Share it:

Previous

Lupta dă clasă

Next

Cuvintele duhovnicești, vol. II (Jurnal 2002-2004) [26]

2 Comments

  1. Da, de acord cu ”lobby” pentru Cantemir.

    Am incercat sa trec prin fluxul gandirii lui Barbu cu „Autoreversiunea nonmentala’.

    M-a pus pe ganduri: tot nu reusesc sa-l intuiesc. Si asta, pentru ca nu se explica de cele mai multe ori:

    Am incercat sa decodez ceea ce filosoful Constantin Barbu intelegea prin „autoreversiunea nonmentala”, din vorba”Marea Traversare a Vidului” de la p. 5

    Am citit textul de vreo 2-3 ori, desi n-am avut linistea necesara, dar am dedus urmatoarele miscari ale mintii:

    1.”Nonmentalul” sinei sale isi „imagineaza” (Atentie!) o versiune a lumii si nelumii.

    Pana aici totul e clar: odata ce-ti „imaginezi”, nu mai poti spune ca te folosesti de nonmental, ci de facultatea de imaginatie a mintii(Sfintii Parinti ne previn in privinta folosirii imaginatiei; aici Barbu se impartaseste de „nonmental” ca golire, chenoza necesara smereniei ce-si face cale catre Prezenta, sau ce?(„in acest gol il intalnim pe starmosul nostru Adam…” v. http://www.scribd.com/doc/3506259/Printele-Rafail-Noica-Prezene-patristice-contemporane-tez-de-licen-/p. 20).

    Mergem mai departe, pe firul gandurilor sale. Pana acum inteleg ca se accepta cele doua parti ale antinomiei:lume/nelume, sau, cum zice Eminescu:”La-nceput , pe cand fiinta nu era , nici nefiinta”).

    2. „A fi” e identificat mai apoi cu a „locui”, a ramane, ceea ce trimite la sensul multiplu al verbului a fi in limba romana. Normal. Sens plinitor al verbului „a fi”.

    3. Intervine mai apoi procesarea acestei „versiuni” ca „autoversiune”, „dizolvandu-se” in „autoreversiune”. Aici, chestia cu „dizolvarea” ma pune pe ganduri, pentru ca eu, ca romanca, n-am invatat sa ma „dizolv”, ci sa cresc golindu-ma de sinea-mi.

    Rugaciunea lui Iisus nu inseamna altceva decat micsorarea noastra, ca El sa „creasca”. Daca ne dizolvam asa, de frumusetea nimicului, a dizolvarii, atunci poate ca vom ajunge la „nimic” (aici Pr. Piciorus poate are vreo idee cu tohu/bohu din Facere, ca sa ne explice momentul in care nedeslusitul ia chip…).

    4. Sucumba verbul „lyo” care l-ar fi acoperit si pe timp de moarte, si pe timp de viata( pana aici termenii antinomiei s-au pastrat). „Lyo” e considerat” verbul vietii’ sale: m-am uitat la sensul acestui verb, si am gasit urmatoarele; ‘delier, delivrer qon de ses liens, denouer une ceinture, delier la bouche, parler librement, se degager de ses entraves, delivrere, affranchir, rompre, briser, abroger des lois, resoudre, expliquer, se liberer de, delier pour soi”
    (Dictionnaire grec-francais, Bailly, Paris, 1894).

    5. Neputinta tatalui sau in fata mortii il determina sa renunte in a mai crede in „fiinta”(aici se renunta la unul din pilonii antinomiei fiinta/neffinta; e catastrofal totul, caci nu poti accepta sa inaintezi fara sa-ti tremuri fiinta inaintea doar a lipsei de fiinta. Nu stiu, sa vedem ce se intampla mai departe.

    6.Se mentioneaza aparitia lui „ens” (;tot ce exista, lucru, fiinta”-Dictionar Latin-Roman, Gutu, 1983).

    Interesant ca detasarea din dizolvarea de mai inainte il adapa cu „participatia’ lui „ens”.

    Deci Barbu se vanzoleste intre „dizolvare” si „participare”. Hmmm.

    O face de dragul antinomiei, ori pentru ca se plictiseste de desertarea din „dizolvare”?

    7. Dupa ce ‘inventeaza ‘sentimentul eontic al Fiintei” (atentie:”sentiment” inseamna deja psihism; daca l-ar fi numit tanjire, sau trecerea prin locul comun parcurs de omenitate, s-ar fi salvat de la plonjarea in psihism)., se-aduna iar de bucurie in „arheii” „gandirii romanesti”. Nu-i numeste insa, ca sa ne dam si noi seama la ce se refera…

    8. Mentioneaza „eminescianitatea pura” a lui Eminescu ca „dezobstructiem intrafara, o insusime’. De acord.

    Se plineste din nou prin antinomie fara/inauntru(„intrafara”). Dar nu marturiseste la care vers sau poem al lui Eminescu se refera cu prilejul acestei dezobstructii.

    9. Vom continua.

  2. 9. „Tot cuvantul se contrazice” (p. 6). Oare? Pai atunci la ce mai este nevoie de Intruparea Cuvantului?(„Chipul e asa de iubit de Dumnezeu care l-a creat dupa modelul Sau, incat Creatorul poate merge pana la unirea maxima cu el, dar pastrindu-l ca chip si creatura”(Sf. Maxim Marturisitorul, Scrieri, PSB, 1988, p.71, subsol comentat de Fer. Staniloae)

    10.”Platon se autodistruge prin lysiteloyn si epekeina tes ousias”(ceea ce se traduce, de la lusiteleo cu „etre avantageux, utile”:(Bailly) si, respectiv, „au-dela de l’etre, de l’existence”. In consecinta, faptul de a-si face ideile utile cetatii, sau faptul de a fi gandit ca exista ceva chiar dincolo de ce putem numi fiinta (ceea ce la Sf. Dionisie e chiar firesc sa gandesti), aceste doua fapte l-ar fi desfiintat pe Platon ca Platon.

    11.Kant , se distruge prin „ding an sich”, adica prin lucrul in sine. Lucrul in sine e lucrul asa cum se prezinta el, fara a se oferi constiintei noastre. Nu percep de ce Barbu considera aceasta o flagelare. Hegel, prin „aufheben”, abolire, desfiintare. negare, iar Heidegger prin ‘ereignis’, event, eveniment.La barbu, pna si varful cuiului se-nturna in vid:”Marea traversare a vidului nu era nici o traversare”, vacuitatea vacuitatii se va face ecou al „co-vacuitatii”.Se „joaca impotriva timpului” si ajunge la „exousia’, careia nu-i explica nici macar nimbul: e o ousie ce-si iese din sine, sau e iesire ousiatica, sau ce?

    12. In mod providential sau prin autoreversiunea mentala, se ajunge cu Barbu la dez-mintirea mintii traditionale, a gramaticii cu logica pe care-o stiam.”Vacuitate de insusime”.

    Mie nu-mi spune mare lucru aceasta vidare in vid; Sfintii Parinti vorbesc adesea de golirea mintii numai intr-atat incat Il dai voie chenozei lui Dumnezeu sa lucreze ca Dumnezeu si om.

    Doar lupta atroce din Barbu ma atinge.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort