Lupta dă clasă

Post scriptum: Pentru intelectualii „subțâri”: …„de clasă”…Dar așa a vrut autorul să o zică la început.

*

Când noi trăiam în communism…unii rezistând prin limbaj…iar alții prin limbariță, unii prin fofilat, iar alții prin furat de la CAP, exista o cutumă de viață: lupta dă clasă.

Adică ăia dă la țară…să luptau cu ăia de la oraș, muncitorii cu intelectualii, partidul cu „insectele” conlocuitoare.

Pentru că să credea că ăia dă la țară e numai nește „țărani”, pă când ăia dă la oraș…este numai „academicieni”.

Așa stând lucrurile, trecând românii peste zile cu nopți neluminate, peste parizer la două sute de grame, peste laptele sana și butelia de la aragaz, peste câteva sute, mii de oameni schilodiți în închisoare, pentru că erau „insectele” care dăunau „aurului” epocii…veni o zi în care niște tineri, niște frumoși…ieșiră în fața unor tancuri, care trecură peste ei…în timp ce burtoșii și „vitejii” nației rezistau prin dublură în fața televizoarelor.

Pentru că lupta dă clasă era între „clase ideologizate” și nu între „oameni”…oamenii erau arătați cu degetul indiferent de cine erau în ei înșiși.

Nu conta cine ești…ci ce ștampilă ai.

Cei care au ieșit cu pieptul în gloanțe, pentru libertate, credință, democrație în 1989, în decembrie, în decembrie cel călduros…au vrut să o termine cu separațiile astea, cu minimalizările, cu imbecilizarea în masă, cu matrapazlâcurile de tot felul…și au vrut șanse egale pentru toți, libertate de opinie, proprietate respectată, călătorii în jurul lumii…

Ei au vrut…Dar pentru că au vrut…unii…care mimau că țin cu românii…le-au trecut gloanțele prin cap, mațe, picioare, inimi…

După ce au murit ăștia, frumoșii…au venit la putere…ăia care au tras în frumoși.

Le-au furat visele, au tras contururi frumoase pe ici pe colo, de ochii lumii…și în 20 de ani…găsești, peste tot, aceleași „maladii ale rezistenței prin dezinvoltură”, prin dezinvoltura de a fi căpcăun…de la tinerețe și până la bătrânețe…

Eroii au murit…și au rămas „ascunșii”, au rămas „rezistenții prin limbariță”, prin osanale, prin schimbarea plăcii…

În loc de trăiască NC…au zis-o democratic, cu aceeași inimă.

Însă, pentru că maladia asta…numită nesimțire…nu se simte în plus, nu își simte ridicolul, ea stă pe loc, ia în gură orice slogan, orice turpitudine…și printr-o întoarcere a trenului ca la Ploiești…este expertă și „în democrație”…ca și „în comunism”.

Așa se explică de ce putem să mai cădem încă în plasa unor clasificări atât de comunistoide ca cele de mai sus…fără să ne uităm la cine e omul.

Cum să ne ia ochii partidul, neamul, familia lui, haina de pe el, moaca de pe poster…dacă vedem că el e drac gol?

Cum de mai putem fi prostiți atât de ușor…după ce am văzut ani la rând același președinte analfabet…de ni s-a dus „faima” în zece mări și zece oceane?

Unii se pregătesc să plece…

De ce?

Nu mai văd nicio șansă în propria lor țară, România pe numele ei…

Nu sunt băgați în seamă, sunt desconsiderați, joburile sunt luate numai pe pile, nu ai loc de proștii tâmpiți și de șmecherii înfumurați etc.

Unii se pregătesc să moară…

De ce?

Nu le vine să creadă că românii s-au imbecilizat atât de mult…și nu mai suportă înjosirea…

Unii se pregătesc să rămână…deși știu că vor fi minimalizați în continuare…dar încearcă să reziste fără scop declarat.

Alții însă se pregătesc…să mănânce tavanul României, pereții, să dea cu râtul în fundațiile ei…și să plece și ei, până la urmă…în cine știe ce insulă din vecini…bucuroși că și-au făcut treaba față de „strămoșii noștri”.

*

A se reține: A fost un pamflet sută la sută real!