Un publicitar online vrea să vândă cartea…care, zice el, nu e despre Sfinți, nici despre genii, nici despre eroi…ci despre fraieri ca noi, care nu excelăm prin nimic…pentru că nu vrem

Pe mine…acest tip de reclamă mă jignește.

Mă jignește pentru că presupune faptul, că „oamenii obișnuiți” sunt o categorie turmică de oameni, spălăcită, fără personalitate, compusă din oameni care nu fac nimic și care nu pot spune nimic încântător despre viața lor.

Chiar dacă nu aș fi știut să citesc sau să scriu…și nu aș fi făcut niciodată școală sau nu aș fi trăit într-o comunitate de oameni ci pe câmp…nu m-aș fi crezut niciodată „un om obișnuit”, pentru că nu îmi plac lucrurile fără profunzime, platitudinile, categorisirile fără realitate.

Eu mă simt…neobișnuit…și ca mine se simt toți…pentru că nu există „oameni obișnuiți”, adică „oameni la fel”, trași la indigou, adică care nu au nimic de spus și de dăruit…ci sunt niște x-uri înșirate.

A, că unii vor să vă inculce ideea că voi sunteți niște „rebuturi”, niște „scame pe tricou” pentru că nu știți una sau alta…și voi îi credeți și începeți să vă comportați ca atare, e treaba voastră, frate!

Însă în această situație voi vă credeți proști, voi vă minimalizați…nu că așa și sunteți de fapt!

Dumnezeu, pe fiecare, ne-a adus cu un scop pe lumea asta…și nu ca să piardă timpul. Dacă ne uităm în noi…înțelegem de ce suntem în stare.

Nu avem bani să facem o școală…nu e bai…dacă învățăm măcar să scriem și să citim…și începem să ne autodidacticim singuri

Nu suntem buni de pian? Nu e nicio problemă! Putem fi buni de făcut pantofi.

Putem picta Icoane…dacă nu putem proiecta rachete.

Putem citi o carte de rugăciuni…dacă nu îl înțelegem pe Sfântul Grigorie Palama.

Începem cu ușorul, perseverăm în el, ne e din ce în ce mai bine…și așa putem croșeta, face injecții, pregăti sarmale, asambla computere sau scrie cărți.

Ce sunt ăia oameni obișnuiți?

Ce fac oamenii ăștia obișnuiți?

Reclama trebuia să sune altcumva: „e o privire personală asupra lumii noastre, în care personajele sunt văzute cu bunele și relele lor…pentru că oamenii au și bune și rele deopotrivă, fie că sunt Sfinți, genii, eroi sau măturători”.

Da, așa da!

Pentru că nu se mai împarte lumea între ăia de sus și ăia de jos (împărțire inexistentă)…atâta timp cât profesorul universitar, Sfântul, geniul sau inventatorul nu se creează pe ei înșiși…pe lună…ci printre aceiași oameni, care lucrează mai puțin sau foarte puțin la personalizarea lor.

Eu aș întreba altceva: cum vă place, totuși, să vă declarați „oameni obișnuiți”, adică „fraieri” și mai dormiți noaptea în pat, știindu-vă atât de fraieri…adică atât de improprii Sfinților, geniilor, eroilor?

Did you like this? Share it: