One comment

  • Citeam nu de mult pe David Bentley Hart Appreciation blog un articol al sau despre Tsunami si Teodicee.

    E firesc sa ne revoltam si sa incercam sa ne explicam aceste nenorociri bantuindu-ne orice prezicere fictiva.

    E firesc mai ales pentru ca stim ca din adancul nostru ca faptura creata de Dumnezeu, si lumea ce ne inconjoara, nu a fost creata pentru deznodamant tragic.

    Ne gandim la cauzalitate si oare de ce mor 60.000 in Lisabona prin anul 1755, la cutremur?

    Voltaire ne vine-apoi cu cu impietrirea sa din viziunea deista, ca ce-au facut copiii-aceia de-au „meritat” un astfel de deznodamant?

    Moartea?

    De ce?

    Ivan Karamazov la fel se intriga si nu mai vrea sa stie de ce turcii sfarteca cu iataganul pantece de mame ce-asteapt-a naste…

    Nu pentr-aceasta ne-am nascut.

    Nu pentru-izbanda mortii si-a cutremurandului din pantecele smolit al negarii, ci pentru Viata sa ce vine si trece chiar prin impietrire de mormant.

    Prin harul Sau ne-napoiem la ceea ce a fost odata, si la ce va mai fi inca, din preaplin de har, cu prospetime de-nnoire limpede, de adevar.

    „Faptura geme”, sau parc-asa ne spune Sfantul Pavel,

    se razvrateste, ciuruita in navodul mortii si-al innecarii-n patima de nestiinta.

    Faptura Ta, Doamne!

    Si ce dulceata de luare-aminte la Sf-Voastra, Parinte Piciorus!

    Ca-n nopatea pantecelui ce v-a zamislit, s-a mai creat o alta noapte,

    aproape ca nu mai stiati cum sa va nasteti,

    si-apoi tot El va vine cu putere,

    si-nnalta torta vie de lumina in inima ce stie a iubi.

    S-a mai nascut un om…

Dă-i un răspuns lui Otilia Kloos Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *