Skip to content
Ca emoția de primăvară
- Mircea Platon scrie pe surse, argumentat și cu stil despre legionarismul românesc așa încât oricine poate înțelege de ce nu putem accepta ideologia religios-politică nici a vechilor legionari și nici a neolegionarilor. După cele câteva articole polemice pe această temă între Târziu, Feodorovici, Racu și Platon, articolul de acum e cel mai bun contraargument. O singură atenționare la articol, una care vizează redactarea: dă pas între cuvinte sau…corectează-l după! E rușinoasă neglijența continuă în redactare…
- Cutremurele cele mai devastatoare ale ultimului secol. Cel mai necruțător: în Chile, în 1960, 9, 5 grade, urmat de tsunami.
- A apărut deja pe Wikipedia. ro pagina dedicată cutremurului de ieri din Japonia.
- Cele mai bogate femei din lume în 2011. Dar și cele mai bogate femei din România în 2011. Eu aș vrea un top cu: cele mai morale femei din România și din lume…și dacă printre cele mai morale intră și cele mai bogate din România și din lume.
- Întrebare pentru oamenii politici ai momentului, care consideră că România nu are viitor educațional: De ce au venit și anul acesta reprezentanți de la Harvard, Oxford, Princeton sau King´s College London să recruteze tineri pentru studii…dacă suntem „o țară de tinichigii”? Probabil au fost prost orientați…
- În 3 zile…de la + 4 la + 18 grade în București. După ce acum câteva zile erau – 3 grade și într-o seară, cât timp am fost eu la cumpărături, a și fulguit.
- ÎPS Dr. Teofan Savu scrie despre cutremurul din Japonia și despre perspectiva ortodoxă a ecologismului: „generalizarea păcatului prelungește răul în interiorul creației și aceasta se manifestă, în consecință, la adresa omului prin cutremure, inundații, boli, secetă etc. După cum natura este receptivă la bunătatea, modestia, credința și frumusețea sufletească a omului, în același fel, ea nu este indiferentă față de răutatea, trufia, pretenția luciferică la superioritate manifestate de oameni. Nici furtunile, nici trăsnetele ucigătoare, nici norii de lăcuste, nici revărsarea nemiloasă a apelor nu vin la întâmplare. Ele prelungesc furtunile, agitația, seceta sufletească, necredința și cutremurele ce au loc în sufletele oamenilor și între oameni”.
- Întrebarea zilei: ce inimă trebuie să ai ca să simți că bucuria îmbrățișează tristețea?
Cu femeile bogate,
mai greu de estimat moralul combinat cu curgerea lactee a banilor,;
au mostenit, in general.
Oare nu mostenim si din ce ne lasa altii ca gand?
Cu tinerii elevi trecuti prin ciur strunit de apuseni, nu-i de mirare. Oare ce face America de ani de zile cu selectionarea emigrarii. Nu cere cascaval brut de la ciobani? Si aici curriculum-ul din scoli e foarte slab. Abia la doctorat de simti cum te trec sudorile muncii de creatie.
Cu cutremurul si IPS DR. Teofan Savu, de acord, dar nu-ntru totul.
Se simte ca si cum ne-ar pedepsi neincetat Cel Ce-i dincolo de tot ce poate fi gandit si creat (v. Sf. Dionisie Areopagitul).
Ne cearta adesea, ne mustra, si ne ingaduie. Dar Hristos a calcat moartea cu moartea; cel din urma dusman al nostru-i cicalit pana i se sugruma incuietorile de jungla proscrisa.
Nu pot sa cred ca nevinovatia de-altadat-a omului nu-si va mai gasi iar loc in Inviere.
Nu pot sa cred ca Domnul nu stie sa ne mangaie prin darul sfant al bucuriei Invierii lui Hristos, cum stie El mai bine, cu tsunami cu tot…
Este uimitor cat de repede cresc primele flori ale primaverii.
De la o zi la alta ar fi prea putin spus, de la o ora la alta.
Ma uit in jur si vad cum timpul trece din ce in ce mai repede.
Trecerea lui o simti in frunzele florilor care ieri nu rasarisera inca, in mugurii timizi pe care ieri abia puteai sa-i deslusesti.
Privesc in jur si simt bucuria vietii in jur.
Natura insasi, prin renasterea ei in fiece primavara poate fi o lectie despre viata in sine, despre felul in care trebuie sa privim si sa abordam problemele cu care ne confruntam, despre speranta unei noi vieti, despre promisiuni implinite.
Tot ceea ce se intampla in viata noastra ne readuce in prezent.
Experienta trecutului aduce prezentul in viata noastra pentru continua schimbare.
Prezentul insa, acel prezent trait in rugaciunea liturgica, depaseste barierele timpului ducandu-ne in viitor, in vesnicie, ca o pregustare a vietii promise.
Cred ca primavara in sine este o rugaciune de multumire si bucurie adusa Domnului.
Este rugaciunea vietii insasi care nu poate fi traita decat la timpul prezent.
“Omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului; asa va inflori.
Ca vant a trecut peste el si nu va mai fi si nu se va mai cunoaste inca locul sau.
Binecuvanteaza, suflete al meu pe Domnul!”.
Mulțumim frumos, doamnă Camelia, pentru destăinuirile de inimă!
Da, lecția primăverii e una de rezistibilitate frumoasă.
E mereu nouă și mereu încântătoare…