4 comentarii la „Chinezească”

  1. La noi vine-n ditamai portiile;

    te umfla cu orez prajit,

    si legume,

    si sos de-al lor,

    numai bani sa le dai,

    sa-i saturi,

    ca sa te sature;

    am citit in nu stiu ce cartulie chinezeasca ce facea legatura dintre scrisul lor pictografic vechi si Noul Testament de la noi ca nu stiu ce regina murise pe la 30 de ani,

    pentru ca prin veciile de-atunci nu se stia ce-i aia grasime la carotida.

    Tac-pac!

    tot la fel am citit, prin articolele lui Kovalevsky,

    cred,

    despre adultii chinezi ce se plangeau de adolescentii lor ce nu-si prea ascultau parintii;

    lumea e aceeasi,

    problemele aceleasi,

    numai masinutele chinezesti de pe TPA se micsoreaza…

    Dragutele!

  2. N-am zis ca-i „facatura”, Parinte!

    Doar ma miram de invazia micului,

    piticului,

    de chinez,

    prin Bucuresti…

    Ca nu suntem colonizati din belsug…

    I-am vazut si pe-aici,

    in Chicago;

    au targul lor chinezesc,

    se plimba ca pe Tarnavele de la noi.

    Au sistemul lor de ajutor social,

    se ajuta unii pe altii;

    bibliotecile lor,

    librarii cu carti editate din China.

    Multi se plang de faptul ca nu le convine comunismul;

    pe de alta parte, taticul meu imi spune ca stofa comunista ca la ei n-o sa mai gasesc pe tot globu(?!).

    Ii admira!

    Am avut si eu o prietena chinezoaica pe cand eram la Century College;

    avea acelasi dar al expresiei minutiozitatii din sentiment,

    vestimentatie,

    felul de-a darui,

    gatitul mancarii,

    tot.

    Chiar si cand au gazduit Jocurile Olimpice nu demult,

    m-au impresionat prin meticulozitatea cu care imbinau culorile,

    prin viul miscarii surprinse in ritm juruit anume ochiului spectatorului.

    Nu stiu de unde au acest simt; as inclina sa spun ca de mii de ani de cand cu scrisul,

    dar nu stiu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *