Bucuria vine de departe. Interviu cu Prof. Otilia Kloos [9]

Prima, a doua, a treia, a 4-a , a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a parte…

***

– Sunteți mereu surprinzătoare, doamnă Otilia și, în același timp, condusă pas cu pas de Dumnezeu. Pentru că atât în România cât și în America, din cele pe care ni le-ați mărturisit, ați întâlnit oameni care v-au schimbat viața în bine, pentru că v-au învățat lucruri fundamentale.

Însă, pe de altă parte, și dumneavoastră căutați binele, frumosul, relațiile profunde, pline și nu de suprafață. Fapt pentru care și Dumnezeu vă conduce, într-un mod bucuros, spre oamenii Săi, spre prieteni și, în același timp, spre o tot mai mare cunoaștere de sine.

Acesta e motivul pentru care vă întreb: cine sunteți, doamnă Otilia? Cum vă percepți viața dumneavoastră și viața celor din jurul dumneavoastră? Și care e scopul fundamental al vieții dumneavoastră?

– Părinte Dorin Octavian, Părinte iubit, vă mulțumesc din toată inima pentru modul cum aruncați năvodul interviului!

Pentru că întrebările de acum aproape că îmi sfârtecă firea…Și aceasta, pentru motivul că știți să ajungeți în miezul lucrurilor, la ceea ce e important în om.

Purcedeți, asemenea Cuviosului Dumitru Stăniloae, care spunea în Studii de Teologie Dogmatică ortodoxă, Craiova, 1991, p. 321: „sfinţenia echivalează cu cea mai accentuată delicateţe faţă de taina altor persoane şi această delicateţe cu cea mai accentuată capacitate de sesizare a adâncimilor acelora. Iar Dumnezeu e Persoană de supremă adâncime şi taină”.

Nu mă așteptam ca cineva să intuiască zbaterea mea lăuntrică de-a lungul acestor 20 de ani de când sunt pe meleagurile Statelor Unite.

Singur Cuviosul Irineu Curtescu a fost cel care a mărturisit cunoscuților mei că Sfânta Liturghie a fost cea care m-a ținut trează și vie până acum.

Și asta fără ca să-i spună cineva ce și cum…

Iar acum veniți și Sfinția voastră și mă întrebați: Cine sunteți, doamnă Otilia?

E întrebarea pe care mi-o pun și eu de ani de zile.

Pe lângă faptul că Statele Unite mi-au dat prilejul de-a experia  bogăţia  simţământului de mamă a doi copii, au mai  rămas răni neoblojite, care usturau încă de pe când trăiam în ţară.

Cred că rănile mele s-au deschis chiar de pe vremea șipotirii[1] mele ca „boț cu ochi”[2] în pântecele mamei mele, după cum și setea de cunoaștere duhovnicească a Sfinției voastre v-a sălășluit-o Dumnezeu în fire încă înainte ca măicuța dumneavoastră să se gândească la a vă îndepărta de la fiire[3].

E vorba de  jindul împlinirii, de dorul de rugăciune care unește toate, de gândul întrupării teologice în toate.

Mă întărâtă[4] să ştiu de ce şi cum (mai ales că azi e Duminica Sfântului Grigore Palama) gândirea antinomică reuşeşte să emuleze în lucrările Cuviosului Părinte Dumitru Stăniloae trăinicia veșnică a iubirii treimice, care se revarsă şi-n noi, oamenii.

Am găsit mugurii antinomiei în gânditori ca:

1. M. A. Costa de Beauregard. A se vedea: L’ortodoxie, Buchet/Castel, Paris, 1979, 131 p.

2. Mgr Jean Kovalevsky[5]. A se vedea: L’Antinomie, Les chemins de l’homme, Friant, 1982 și La quete de l’Esprit, Albin Michel, 1993.

3. Philip Sherrard. A se vedea: Human Image: World Image, the Death and Resurrection of Sacred Cosmology, Limni, Evia, Greece, 1992.

Un exemplu din ultima sursă citată:

„…s-a dat drumul la poarta filosofilor materialişti, psihologiei seculare, şi minţii umane ce cântăreşte şi cuantifică.

În ceea ce priveşte simbolul Crucii, care ar mărturisi o oarecare vitalitate, concentrarea pe semnificaţia ei duhovnicească se mută acum pe atitudinea  emoţională şi chiar sentimentală (…)

Chipul lui Hristos de pe Cruce devine acum cel al omului ce a murit în circumstanţe de extremă cruzime şi durere” (p. 45).

4. Sfântul Dionisie Areopagitul. A se vedea: Numele divine, in Classics of Western Spirituality, Paulist Press, cap. The Divine Names 1987, 47 p.

5. Cuviosul Dumitru Stăniloae. Exemple avem în subsolurile traducerilor sale, ca Filocaliile, Sfântul Maxim Mărturisitorul și celelalte din PSB[6].

Sau în cărțile sale:  Spiritualitate și comuniune în Liturghia ortodoxă, Iisus Hristos sau Restaurarea omului (din care se poate audia, în podcasturile de pe TPA[7], despre Unirea ipostatică[8]) și Ascetica și Mistica Bisericii Ortodoxe.

Sau în articole ca: Doctrina protestantă despre păcatul ereditar.

De aici am să vă reproduc întocmai fluiditatea gândirii antinomice a Cuviosului Stăniloae, care nu s-a lăsat până nu a descris, în mod ortodox, rădăcina păcatului ereditar în noi spre deosebire de alte doctrine străine de adevăr: „…chipul lui Dumnezeu a rămas în om, dar el e slăbit, în manifestările lui, de păcat.

Omul simte binele în el, chiar binele cel mai înalt, iar uneori îl şi face, dar aproape niciodată nu simte numai binele şi nu face binele curat.

De multe ori face răul şi nu binele, dar şi atunci binele se mişcă în el protestând; alteori săvârşeşte binele, dar umbrit, înjumătăţit de un gând rău.

Deci în omul căzut e şi o putere de a face binele, nu numai o cunoaştere teoretică a lui, cum afirmă Calvin[9].

Totdeauna e amestecat în om binele şi răul, totdeauna are nefericirea <să cunoască în sine binele şi răul>, cum spune Sfântul Grigore  de Nyssa[10].

<Binele moral>, de care vorbeşte Mărturisirea lui Dositei[11] şi Andrutsos[12], bine care însă nu creşte din solul curat  al omului renăscut în Hristos, îl avem în cazul când în acest amestec conducerea o are binele şi răul e umbră a lui. Binele acesta nu mântuieşte, pentru că nu e curat.

Starea  de mântuire o indică <binele duhovnicesc>, care e curat, pentru că e făcut de omul eliberat de păcat şi ajutat de lucrarea Sfântului Duh.

Omul nu-şi câştigă buna plăcere a lui Dumnezeu prin binele moral, natural, pentru că el răsare dintr-o natură pătată[13].

Dar Dumnezeu nici nu condamnă acest rod al strădaniilor omeneşti, cum condamnă faptele rele, ca roduri ale lenii sau ale relei voinţe a omului (…)

Păcatul e mai serios de cum îl socotesc catolicii, e amestecat aproape permanent în binele pe care îl face omul căzut, nu există în om un bine natural curat de păcat. Dar, fără îndoială, că nici păcatul nu e atât de total în omul căzut, încât să fi nimicit în el orice bine” (rev. Ortodoxia (?), p. 211).

Se vede din acest pasaj modul în care gândirea antinomică despre păcatul originar la Stăniloae se împleteşte cu cea a Sfântului Pavel, şi se îndepărtează de teorii calviniste, catolice sau chiar de un Andrutsos ori Marturisirea lui Dositei.

E de o grozăvenie realistă şi duhovnicească rară!

Îl mai aflăm pe Cuviosul Stăniloae astfel în  Studii de Teologie Dogmatică ortodoxă, în Teologia Dogmatică Ortodoxă…

Am luat, la întâmplare, o frază: „Pe Hristos Îl ştim ca având stăpânirea peste toate, dar ca un Miel înjunghiat pentru noi” (TDO[14], Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2003, p. 108).

Cititorul se aşteaptă, odată cu prima propoziţie, la întemeierea Sa ca Atotţiitor, şi iată cum Stăniloae frânge gândirea absolutizantă prin alăturarea, în a două propoziţie, a jertfirii acestui Miel pentru noi.

E extraordinar!

Fiire, dar nu simplă fiire, ci prin jertfă!

Aşa se petrec lucrurile la Cuviosul Stăniloae!

Aşa şi la noi!

La orice răsuflare.

La orice murire!

„Cum îmi percep viaţă?”.

Vreau să ştiu în ce constă „eternitatea spiritului românesc”, pentru a-l cita pe Vulcănescu[15].

Pentru că este imposibil să nu existe la baza operei lui Eminescu, să zicem, o stăruinţă în binele de orânduire ortodoxă, care să adune la un loc coloşi de geniu românesc şi universali.

Vreau să ştiu de ce un Constantin Barbu[16] ni-i adună din nou în sine pe Eminescu[17], Cantemir[18], Noica[19].

Vreau să ştiu ce-am admirat pe timpuri ca valoare şi ce rămâne ca esenţă din voci ca Ion Dodu Bălan[20], Şerban Cioculescu[21], Constantin Ciopraga[22], Petru Comarnescu[23], Ion Ianoși[24], E. Lovinescu[25], Al. Paleologu[26], O. Paler[27], E. Papu[28], Al. Philippide, Al. Piru[29], V. Streinu[30], Vasile Voiculescu[31].

Cum nu conteneşte poezia veche românească în viaţă de azi, de ce credea Stăniloae cu totul în sârguirea Ortodoxiei în românism, cum de putem creşte ca vlăstare din Cuv. Stăniloae, Pr. Constantin Galeriu, Pr. Ilie Cleopa, Pr. Paisie Olaru, ÎPS. Bartolomeu Anania, Cuv. Sofian Boghiu, Arhim. Teofil  Părăian…

Cum un Sfânt ca Sfântul Grigore cel Mare, uscat de gută[32] şi stând la pat adeseori, a știut să dăinuie întru dreptate?

„…receive with trembling the commandments of the same Almighty God, that He Himself may fight for you against your adversaries”[33] în Epistle LXIV, in Nicene and Post-Nicene Fathers, vol. XIII, p. 47.

Cum se poate aceasta?

Cum se transmite suflul Tradiţiei, şi cum se-aruncă în om limbile de foc ale harului?

Cum ne-ntâlnim unii pe alţii, cei de-aiurea cu cei stând, cei din vremuri ce-au apus cu vecii încă de dus?

Cum se-adaugă timpul eonilor şi zilei a 8-a?

În ce duh ne poartă Sfântul Efrem Sirul când cântă despre apele Botezului? Despre turma lui Iacob ce-nconjoară izvor de ape,  apa cea dintotdeauna sigilată-ntru Hristos?

Apa ce ne izbăveşte de gheenă. Apa dulce de Botez.

Cum se plimbă Duhul pe tărâmuri chiar uscate? Cum ce-i viu ne înviază?

Cum de se poate trăi după duhul din noi şi împreună cu cel dat de sus, cu harul lui Dumnezeu?

Și cum explicăm continuitatea dintre Arhim. Sofronie Saharov, Ierom. Rafail Noica[34], Sfântul Siluan Athonitul, comunitatea de la Essex[35], cea din jurul Institutului Sfântului Serghie din Paris, Sfântul Munte[36], România, Alba Iulia, Shanghai, cu Sfântul Ioan Maximovici[37], Platina şi San Francisco, cu acelaşi Sfânt întru tăria lui Hristos, ce-l va întări pe Pr. Serafim Rose[38] în a fi „Not of this world”[39] (Not of this World, Fr. Seraphim Rose Foundation, 1993, California)?

„The Lord gave us the Holy Spirit on earth, and the man in whom the Holy Spirit dwells feels paradise within him”[40] (St. Siloaun the Athonite, Crestwood, N. York, 1999, p. 338).

Ce Biserică, ca Biserică noastră, mai oferă praznicul Vechiului Testament plinind veacurile în Cel Nou?

În Triod, Penticostar, Ceaslov, Liturghier, Psaltire, Analoghion se vorbeşte cu aceeaşi limbă dogmatică a Sfântului Grigore Palama, care vestește paradoxurile mântuirii noastre în numele sfânt al Prea Sfintei Treimi.

Cum?

Cum Sfinţii Părinţi, Mărturisitorii, Apostolii, Mucenicii duc făclia sfintelor dogme ale Bisericii Ortodoxe până dincolo de ce putem noi înţelege ca adevăr al întrupării lui Hristos, al răstignirii şi învierii Sale?

Aceste lucruri mă preocupă, Părinte Dorin!

Și vreau cu tot nesațul să termin Institutul Teologic, şi să mă apuc de treabă, adică să înţeleg tensiunea din lucru.

Cuv. Stăniloae este pentru mine sevă realistă, plină de duh din Noul Testament.

Apoi văd actualitatea unui Sfânt ca Sfântul Ioan Gură de Aur în Liturghie şi în predici.  Cea a Sfântului Vasile cel Mare. Autenticitatea şi zborul suflului său de predicator.

Felul în care Pr. Ioan Usca[41] înţelege să tălmăcească din neîngrădirea vieţii Vechiului Testament pentru creştinii de azi.

Coborârea Sfinţilor pe pământul Liturghiei de la noi şi-n cer slujind Tronului de foc.

Hărnicia şi perseverenţa gânditorilor emigranţi ruşi ca Berdiaev[42], Evdokimov[43], Lossky[44], Homiakov, Bulgakov[45], Schmemann[46], Meyendorff[47], Florensky[48], Florovsky[49], care au îmbogăţit cu gândurile lor scrise teologia secolului nostru.

Acesta mi-e scopul fundamental al vieţii.

Să îi înţeleg pe cei duşi de la noi dar petrecând laolaltă cu toţi, să străbat viețile ce s-au născut, au dăinuit, dăinuie şi vor dăinui în Trupul lui Hristos, în Duhul Bisericii.

Şi, de ce nu?!, să vă înţeleg şi pe Sfinția voastră, ca pe un suflet ce se-anină[50] de dragostea de neamuri a lui Hristos, care se ocupă de înţelegerea sufletului uman de-a lungul veacurilor, pentru a percepe voinţa fără de seamăn a ipostasului lui Hristos, Care ne-adună pe toți la Cina cea de Taină a Împărăției Sale.

---

[1] Izvorârii/zămislirii mele în pântece.

[2] Mică fărâmă de om în pântece.

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Amintiri_din_copil%C4%83rie, de unde a fost preluată expresia.

[3] Din existență.

[4] Mă entuziasmează să cercetez…

[5] A se vedea: http://orthodoxie.free.fr/oeuvres_mgr_jean.htm.

[6] Colecția românească de traduceri patristice: Părinți și Scriitori Bisericești. Despre conținutul cărților colecției a se vedea: http://www.voscreasna.com/parinti-si-scriitori-bisericesti/.

[7] Teologie pentru azi: http://www.teologiepentruazi.ro/.

[8] În 4 podcasturi audio am lecturat și comentat subcapitolul referitor la unirea celor firi în persoana preexistentă a lui Dumnezeu Cuvântul întrupat. A se vedea:

1. http://www.teologiepentruazi.ro/2011/02/28/unirea-ipostatica-1/

2. http://www.teologiepentruazi.ro/2011/03/01/unirea-ipostatica-2/

3. http://www.teologiepentruazi.ro/2011/03/02/unirea-ipostatica-3/

4. http://www.teologiepentruazi.ro/2011/03/03/unirea-ipostatica-4/.

[9] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Calvin.

[10] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_de_Nyssa.

[11] Dositei, patriarhul Ierusalimului. Mărturisirea sa de credință a fost validată de Sinodul de la Ierusalim din 1672.

[12] Hristu Andrutsos, dogmatician grec, căruia Părintele Dumitru Stăniloae i-a tradus și publicat Dogmatica: Dogmatica Bisericii Ortodoxe Răsăritene, Sibiu, 1930.

[13] De păcat.

[14] Teologia Dogmatică Ortodoxă.

[15] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Vulc%C4%83nescu.

[16] Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2011/03/04/incatalogabilul-eminescu-un-interviu-de-exceptie-al-lui-constantin-barbu/.

[17] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu.

[18] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Cantemir.

[19] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Noica.

[20] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Dodu_B%C4%83lan.

[21] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98erban_Cioculescu.

[22] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Ciopraga.

[23] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Comarnescu.

[24] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Iano%C8%99i.

[25] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Lovinescu.

[26] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Paleologu.

[27] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Octavian_Paler.

[28] Idem: http://www.autorii.com/scriitori/edgar-papu/index.php.

[29] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Piru.

[30] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Streinu.

[31] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Voiculescu.

[32] Idem: http://dexonline.ro/definitie/gut%C4%83.

[33] În engleză: „…primește cu cutremur poruncile aceluiași Dumnezeu Atotțiitorul, căci El Însuși poate lupta astfel pentru tine împotriva dușmanilor tăi”, în Epistola a 64-a.

[34] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Rafail_Noica.

[35] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/M%C4%83n%C4%83stirea_Stavropighie_Patriarhal%C4%83_a_Sf._Ioan_Botez%C4%83torul_%28Maldon,_Essex%29.

[36] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Muntele_Athos.

[37] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Maximovici.

[38] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Seraphim_Rose.

[39] În limba engleză: „Nu sunt al acestei lumi”.

[40] Idem: „Domnul ne-a dat nouă pe Sfântul Duh pe pământ, și omul în care Sfântul Duh locuiește simte Raiul întru el”.

[41] A se vedea: http://ioanuscateol.wordpress.com/.

[42] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nikolai_Berdiaev.

[43] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Evdokimov.

[44] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Losski.

[45] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Sergei_Bulgakov.

[46] Idem: http://www.schmemann.org/.

[47] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/John_Meyendorff.

[48] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Pavel_Florensky.

[49] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/George_Florovsky.

[50] Ce se agață.