Căci dacă dragoste nu e, nici vis nu e
Azi-noapte, în vis, după ce am susținut la examen o prietenă (pe care nu o cunoșteam), mergând la morgă, pentru că acolo dădea examen la medicină, pe cadavre și după ce am mers cu un tren, spre o destinație necunoscută, văzând pe fereastră, din loc în loc, cum țâșnea petrol din pământ aidoma unor fântâni arteziene…m-am regăsit într-o cameră cu domnișoara cântăreață de la Ploiești: Andreea Bălan, alături de niște admiratoare, cărora le arăta „proaspeții” ei sâni remaniați estetic.
Și i-am spus că frumusețea stă înăuntru și nu în afară.
La care starul românesc s-a apropiat de mine, s-a deschis la bluză și mi-a dat să îi ating sânii, în ideea că dacă îi ating…o să am „o altă perspectivă asupra iubirii”.
Și, cu sânii ei în mâini…i-am spus privind-o în ochi:
„Deși soția mea nu este frumoasă pe afară ca dumneavoastră, domnișoară Andreea Bălan, pe dinăuntru este mai frumoasă ca o sută de-ale Andreea Bălan și de aceea o iubesc și nu aș prefera-o alteia. Vă spun asta ca preot și duhovnic: un bărbat vă iubește pentru ceea ce sunteți și nu pentru cum arătați…”.
A făcut ochii mari, pentru că a fost rănită în orgoliul ei…
Iar eu m-am trezit și mi-am dat seama că e pentru prima dată când o visez pe domnișoara Bălan…pe care o apreciez din punct de vedere muzical…dar nu am obsesii față de ea.
Și sunt bucuros că dragostea e și în vis…nu numai în realitate.
Wow,
Parinte!
Vrednic discursul de explorarile lui Foucault!
O fi vreo demonstratie a puterii clinicii plasticizante si restauratoare a frumusetii de altadata, sau ce?
Pai daca v-aude d-ra Bălan, la pamant cu functia societatii ce te vrea instigator cu orice pret, chiar si cand negi la fuerza confesiunii despre represatele ganduri mangaind sani restaurati …
Imi place cand Foucault il vede pe Freud ca intervenind cu replici corectand politica lui Hitler;
imi place cand vorbeste de represalii ascunse, dar nu vad cum ajunge la o solutie festiva, la „pronuntarea discursului care sa combine fervoarea cunoasterii, determinarea de a schimba legile, si dorul dupa gradina delicioaselor bucurii pamantesti” (The Foucault reader, Pantheon Books, New York, 1984, p. 295).
Asa vede Foucault „realitatea” de care vorbiti mai sus.
Complicați lucrurile, doamnă!
Eu v-am descris un vis al meu…așa cum s-a petrecut, fără să îl lituralizez.
Tocmai de aici și titlul: că dacă dragostea pentru soția mea a ajuns până și în vis…înseamnă că e și în realitate.
Deci realitate pură, nu ficțiune!