Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Căci dacă dragoste nu e, nici vis nu e

Azi-noapte, în vis, după ce am susținut la examen o prietenă (pe care nu o cunoșteam), mergând la morgă, pentru că acolo dădea examen la medicină, pe cadavre și după ce am mers cu un tren, spre o destinație necunoscută, văzând pe fereastră, din loc în loc, cum țâșnea petrol din pământ aidoma unor fântâni arteziene…m-am regăsit într-o cameră cu domnișoara cântăreață de la Ploiești: Andreea Bălan, alături de niște admiratoare, cărora le arăta „proaspeții” ei sâni remaniați estetic.

Și i-am spus că frumusețea stă înăuntru și nu în afară.

La care starul românesc s-a apropiat de mine, s-a deschis la bluză și mi-a dat să îi ating sânii, în ideea că dacă îi ating…o să am „o altă perspectivă asupra iubirii”.

Și, cu sânii ei în mâini…i-am spus privind-o în ochi:

„Deși soția mea nu este frumoasă pe afară ca dumneavoastră, domnișoară Andreea Bălan, pe dinăuntru este mai frumoasă ca o sută de-ale Andreea Bălan și de aceea o iubesc și nu aș prefera-o alteia. Vă spun asta ca preot și duhovnic: un bărbat vă iubește pentru ceea ce sunteți și nu pentru cum arătați…”.

A făcut ochii mari, pentru că a fost rănită în orgoliul ei…

Iar eu m-am trezit și mi-am dat seama că e pentru prima dată când o visez pe domnișoara Bălan…pe care o apreciez din punct de vedere muzical…dar nu am obsesii față de ea.

Și sunt bucuros că dragostea e și în vis…nu numai în realitate.

Did you like this? Share it:

Previous

Cu ochii spre muncitori

Next

Bucuria vine de departe. Interviu cu Prof. Otilia Kloos [9]

2 Comments

  1. Wow,

    Parinte!

    Vrednic discursul de explorarile lui Foucault!

    O fi vreo demonstratie a puterii clinicii plasticizante si restauratoare a frumusetii de altadata, sau ce?

    Pai daca v-aude d-ra Bălan, la pamant cu functia societatii ce te vrea instigator cu orice pret, chiar si cand negi la fuerza confesiunii despre represatele ganduri mangaind sani restaurati …

    Imi place cand Foucault il vede pe Freud ca intervenind cu replici corectand politica lui Hitler;

    imi place cand vorbeste de represalii ascunse, dar nu vad cum ajunge la o solutie festiva, la „pronuntarea discursului care sa combine fervoarea cunoasterii, determinarea de a schimba legile, si dorul dupa gradina delicioaselor bucurii pamantesti” (The Foucault reader, Pantheon Books, New York, 1984, p. 295).

    Asa vede Foucault „realitatea” de care vorbiti mai sus.

    • Complicați lucrurile, doamnă!

      Eu v-am descris un vis al meu…așa cum s-a petrecut, fără să îl lituralizez.

      Tocmai de aici și titlul: că dacă dragostea pentru soția mea a ajuns până și în vis…înseamnă că e și în realitate.

      Deci realitate pură, nu ficțiune!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén