Despre asumarea Sfinților necanonizați ai Bisericii Ortodoxe Române
Domnul Claudiu Bălan, împreună cu colaboratorii săi, au preluat ideea grandioasă, magnifică a proiectului fundamental pentru Biserica și nația română, acela de a strânge la un loc multiple informații și mărturii despre viețile mai multor Fericiți Părinți și Fericite Maici ale Bisericii Ortodoxe Române.
Numai că i-a redus pe Sfinții necanonizați ai Bisericii Ortodoxe Române doar la cei care au trecut prin închisorile comuniste în secolul al XX-lea și chiar a trecut și dincolo de granițele Ortodoxiei, cu unele persoane, lucru regretabil…
Pentru că Sfânt ajungi nu pentru că ești închis de comuniști, ci pentru că oriunde ai fi și oricine ai fi tu trăiești ortodox și te sfințești în relație cu Dumnezeu.
Dar acesta e numai începutul unui studiu sistematic despre posteritatea lor și un punct de plecare spre asumarea, munca de cercetare și elaborarea unor scrieri ample despre Sfinții necanonizați ai Bisericii Ortodoxe Române de 2000 de ani încoace.
Adică nu doar cei recenți așteaptă canonizarea…ci și cei din vechime!
Însă nu oricine îi înțelege pe Sfinți și nu oricum se poate vorbi despre ei.
Și pentru ca să scrii despre Sfinți trebuie să îți cheltuiești toată viața pentru asta…
Cărțile, articolele, blogurile și saiturile grupate aici, informația lor, trebuie epurată de ideologii și partizanate, pentru ca Sfinții încă necanonizați să nu fie canonizați doar pentru că sunt din Moldova sau pentru că au fost legionari, pentru că au trăit în mănăstire sau pentru că ne plac nouă mai mult, ci pentru că nu fac notă discordantă cu toți Sfinții Bisericii de pretutindeni.
Când se pune problema întocmirii unei Vieți de Sfânt ceea ce trebuie să primeze e adevărul și sensul profund al transfigurării omului în cauză.
Faptul că unui Sfânt recent, încă necanonizat, îi plăcea să mănânce măsline sau îi plăcea un partid anume sau o carte anume asta nu trebuie să însemne că măslinele, partidul sau cartea cu pricina sunt lucrurile pentru care noi îl iubim sau pentru care el a ajuns Sfânt ci la el trebuie să căutăm modul frumos și unic în care și-a sfințit viața.
Deci nu e de ajuns doar să îi inventariem pe cei care au suferit în închisori, pentru că nu toți cei care au suferit în închisori, așa, de-a valma, ortodocși, greco-catolici, catolici, protestanți sau neoprotestanți sunt Sfinți necanonizați ai Bisericii Ortodoxe Române.
Doar ortodocșii Sfinți sunt Sfinții Bisericii.
Da, din punct de vedere istoric, îi punem pe toți la un loc…
Dar pentru canonizare, pentru ca să îi punem în sinaxarul Bisericii Ortodoxe Române, îi punem numai pe ortodocșii români care au trăit și au suferit și s-au sfințit pretutindeni, în țară sau în afara țării noastre, dar care s-au născut aici.
Numai că, dacă dorim să îi canonizăm trebuie să vedem ce îi leagă de Sfinții grecilor, ai rușilor, ai sârbilor etc., negândindu-i provincial ci ecumenic.
Odată canonizați ei sunt ai tuturor ortodocșilor și nu numai ai noștri, ai ortodocșilor români.
În titlu am folosit formula „Sfinții necanonizați”. Și asta pentru că Sinodul Bisericii noastre îi recunoaște ca Sfinți și nu îi face acum Sfinți, pentru că ei sunt Sfinți din timpul vieții lor și nu au ajuns Sfinți după moarte.
De aceea, munca de cercetare pentru a afla date despre Sfinții încă necanonizați, numiți Fericiți de către noi, se împletește cu rugăciunea și dragostea pentru ei și, cel mai adesea, cu minuni ale lor în viața noastră, pentru că Sfinții se bucură să fie cunoscuți și ne ajută să îi facem cunoscuți.
Dacă despre cei adormiți recent se pot spune multe iar despre cei martirizați în închisorile comuniste s-a scris și mai trebuie să le cercetăm dosarele de la fosta Securitate (ce trebuie analizate cu multă prudență) și putem găsi și alte date despre ei, pentru cei din vechime, din secolul 1 până astăzi…trebuie să facem istorie la modul foarte serios.
Iar pentru asta trebuie să fim teologi cu multă specializare în spate.
Datele trebuie comparate, verificate, prezentate coerent, transpuse bisericesc și imnologic pentru a li se întocmi Viețile și Slujbele…și toate acestea sunt o muncă enormă, de zeci de ani și nu o joacă de copii.
Trebuie să o rărim cu conferințele despre „Sfinții închisorilor” atâta timp cât dorim să îi contrapunem Sfinților din vechime sau să îi scoatem doar pe ei Sfinți ci, mai degrabă, trebuie să vorbim coerent despre ei și teologia lor, în mod sistematic și nu tendențios, căutând să îi includem în șirul Sfinților de dinainte.
Dar pentru asta trebuie să întocmim o listă clară, cu nume, fotografii, date, mărturii, locuri de înmormântare…pentru ca să știm pentru cine pledăm și asupra căror oameni vrem să ne punem de acord.
De la cei care au rămas cărți trebuie să aprofundăm scrisul lor…pe când de la cei care au rămas doar mărturii și Sfinte Moaște trebuie să le acceptăm sfințenia așa cum ni se prezintă.
Dar ei, Sfinții noștri necanonizați, cunoscuți cu numele și viața (că necunoscuți sunt mulți) trebuie propovăduiți coerent și în mod evlavios, pentru că astfel zidim Biserica de acum și ne-o creăm să fie Biserica Ortodoxă Română de mâine.
Noi îi mulțumim lui Claudiu pentru munca sa generoasă și iubitoare de Sfinți dar, în același timp, îl rugăm să nu îi pună și pe suferinzii altor confesiunii lângă…Sfinții necanonizați ai Bisericii, pentru că umbra aceasta decredibilizează întregul său efort arhivistic.