Despre asumarea Sfinților necanonizați ai Bisericii Ortodoxe Române
Domnul Claudiu Bălan, împreună cu colaboratorii săi, au preluat ideea grandioasă, magnifică a proiectului fundamental pentru Biserica și nația română, acela de a strânge la un loc multiple informații și mărturii despre viețile mai multor Fericiți Părinți și Fericite Maici ale Bisericii Ortodoxe Române.
Numai că i-a redus pe Sfinții necanonizați ai Bisericii Ortodoxe Române doar la cei care au trecut prin închisorile comuniste în secolul al XX-lea și chiar a trecut și dincolo de granițele Ortodoxiei, cu unele persoane, lucru regretabil…
Pentru că Sfânt ajungi nu pentru că ești închis de comuniști, ci pentru că oriunde ai fi și oricine ai fi tu trăiești ortodox și te sfințești în relație cu Dumnezeu.
Dar acesta e numai începutul unui studiu sistematic despre posteritatea lor și un punct de plecare spre asumarea, munca de cercetare și elaborarea unor scrieri ample despre Sfinții necanonizați ai Bisericii Ortodoxe Române de 2000 de ani încoace.
Adică nu doar cei recenți așteaptă canonizarea…ci și cei din vechime!
Însă nu oricine îi înțelege pe Sfinți și nu oricum se poate vorbi despre ei.
Și pentru ca să scrii despre Sfinți trebuie să îți cheltuiești toată viața pentru asta…
Cărțile, articolele, blogurile și saiturile grupate aici, informația lor, trebuie epurată de ideologii și partizanate, pentru ca Sfinții încă necanonizați să nu fie canonizați doar pentru că sunt din Moldova sau pentru că au fost legionari, pentru că au trăit în mănăstire sau pentru că ne plac nouă mai mult, ci pentru că nu fac notă discordantă cu toți Sfinții Bisericii de pretutindeni.
Când se pune problema întocmirii unei Vieți de Sfânt ceea ce trebuie să primeze e adevărul și sensul profund al transfigurării omului în cauză.
Faptul că unui Sfânt recent, încă necanonizat, îi plăcea să mănânce măsline sau îi plăcea un partid anume sau o carte anume asta nu trebuie să însemne că măslinele, partidul sau cartea cu pricina sunt lucrurile pentru care noi îl iubim sau pentru care el a ajuns Sfânt ci la el trebuie să căutăm modul frumos și unic în care și-a sfințit viața.
Deci nu e de ajuns doar să îi inventariem pe cei care au suferit în închisori, pentru că nu toți cei care au suferit în închisori, așa, de-a valma, ortodocși, greco-catolici, catolici, protestanți sau neoprotestanți sunt Sfinți necanonizați ai Bisericii Ortodoxe Române.
Doar ortodocșii Sfinți sunt Sfinții Bisericii.
Da, din punct de vedere istoric, îi punem pe toți la un loc…
Dar pentru canonizare, pentru ca să îi punem în sinaxarul Bisericii Ortodoxe Române, îi punem numai pe ortodocșii români care au trăit și au suferit și s-au sfințit pretutindeni, în țară sau în afara țării noastre, dar care s-au născut aici.
Numai că, dacă dorim să îi canonizăm trebuie să vedem ce îi leagă de Sfinții grecilor, ai rușilor, ai sârbilor etc., negândindu-i provincial ci ecumenic.
Odată canonizați ei sunt ai tuturor ortodocșilor și nu numai ai noștri, ai ortodocșilor români.
În titlu am folosit formula „Sfinții necanonizați”. Și asta pentru că Sinodul Bisericii noastre îi recunoaște ca Sfinți și nu îi face acum Sfinți, pentru că ei sunt Sfinți din timpul vieții lor și nu au ajuns Sfinți după moarte.
De aceea, munca de cercetare pentru a afla date despre Sfinții încă necanonizați, numiți Fericiți de către noi, se împletește cu rugăciunea și dragostea pentru ei și, cel mai adesea, cu minuni ale lor în viața noastră, pentru că Sfinții se bucură să fie cunoscuți și ne ajută să îi facem cunoscuți.
Dacă despre cei adormiți recent se pot spune multe iar despre cei martirizați în închisorile comuniste s-a scris și mai trebuie să le cercetăm dosarele de la fosta Securitate (ce trebuie analizate cu multă prudență) și putem găsi și alte date despre ei, pentru cei din vechime, din secolul 1 până astăzi…trebuie să facem istorie la modul foarte serios.
Iar pentru asta trebuie să fim teologi cu multă specializare în spate.
Datele trebuie comparate, verificate, prezentate coerent, transpuse bisericesc și imnologic pentru a li se întocmi Viețile și Slujbele…și toate acestea sunt o muncă enormă, de zeci de ani și nu o joacă de copii.
Trebuie să o rărim cu conferințele despre „Sfinții închisorilor” atâta timp cât dorim să îi contrapunem Sfinților din vechime sau să îi scoatem doar pe ei Sfinți ci, mai degrabă, trebuie să vorbim coerent despre ei și teologia lor, în mod sistematic și nu tendențios, căutând să îi includem în șirul Sfinților de dinainte.
Dar pentru asta trebuie să întocmim o listă clară, cu nume, fotografii, date, mărturii, locuri de înmormântare…pentru ca să știm pentru cine pledăm și asupra căror oameni vrem să ne punem de acord.
De la cei care au rămas cărți trebuie să aprofundăm scrisul lor…pe când de la cei care au rămas doar mărturii și Sfinte Moaște trebuie să le acceptăm sfințenia așa cum ni se prezintă.
Dar ei, Sfinții noștri necanonizați, cunoscuți cu numele și viața (că necunoscuți sunt mulți) trebuie propovăduiți coerent și în mod evlavios, pentru că astfel zidim Biserica de acum și ne-o creăm să fie Biserica Ortodoxă Română de mâine.
Noi îi mulțumim lui Claudiu pentru munca sa generoasă și iubitoare de Sfinți dar, în același timp, îl rugăm să nu îi pună și pe suferinzii altor confesiunii lângă…Sfinții necanonizați ai Bisericii, pentru că umbra aceasta decredibilizează întregul său efort arhivistic.
De acord!
Gestul babilonian de a amesteca tendinte ultra-umane cu adevarul ortodoxiei din vieti de sfinti altereaza din viata ecclesiala.
Si, de fapt, ecclesiologia nu poate fi alterata nicicum.E trupul lui Hristos.
Graba aceasta de talmes-balmes ma face sa ma gandesc la oligofrenismul din globalismul predicat azi prin centrele universitare de pe aici.
Si nu numai.
Daca cineva se uita prin textul Patrologiei scris de Pr. Prof. Ioan Coman, de pilda, firul de aur ce leaga toti Sfintii Parinti de Adevarul limpede al Mantuitorului e doar cel practicat in sanul Bisericii.
Chiar azi m-am uitat si-am vazut cum se revoltau tinerii impotriva ierarhiei bisericesti la Sf. Clement Romanul (p. 120, editia Bucuresti, 1984).
Sfantul ii cearta, si le scrie o Epistola.
Deci, totul cere discernamant.
Altfel deraiem de la „omul normal” de care vorbesc Hurduzeu si Platon in A treia forta.
Sărut-mâna, părinte!
Aşa cum poate aţi observat site-ul se cheamă „Fericiţi cei Prigoniţi” şi nu „Sfinţii închisorilor”.
Tocmai pentru că munca noastră (a mea şi a lui Dan, celălalt administrator de pe Ortodoxia Tinerilor) nu are ca scop direct să dea un impuls în sensul canonizării celor care au suferit în închisorile comuniste.
Sunt mulţi dintre cei care au suferit acolo, care n-ar putea fi canonizaţi din varii motive.
Dar repet: nu asta ne-a interesat pe noi.
Scopul site-ului este de a prezenta cât mai bine, succint şi cât se poate de atrăgător un moment din istoria României.
Site-ul vrea să evidenţieze faptele şi viaţa celor care au suferit acolo, fără să insinueze că cineva ar putea fi sfânt sau ar putea fi canonizat.
Dumnezeu ştie mai bine ce planuri are.
Cât despre cei 3-4 mărturisitori, care nu sunt de credinţă ortodoxă, ne-am consultat în prealabil cu părintele duhovnic şi ne-a sfătuit să-i trecem şi pe ei, pentru că au suferit împreună cu ceilalţi, ca fraţii.
Nu vrem să intrăm în jocul polemicilor şi al acuzaţiilor către ierarhi şi către Sfântul Sinod.
Departe de noi acest gând.
N-am abordat deloc problema legionarilor şi întregii mişcări în toată ţara, mult controversată, tocmai pentru că nu asta e scopul site-ului.
Tocmai de aceea unul dintre meniurile din topul paginii se numeste: „Viata duhovnicească în închisori”.
Pentru că am vrut să punem mai mult accentul pe cum au transformat aceşti oameni suferinţa în scară spre cer, decât să-i acuzăm pe torţionari şi sistemul de atunci.
Doamne, ajută!
Dragă Claudiu Bălan,
eu înțeleg și măreția gândului dumneavoastră cât și munca, pe care alții nu o fac nici plătiți…și pentru acestea mă bucur și vă mulțumesc încă odată.
Numai că, pe o platformă ortodoxă, nimeni nu va crede că dumneavoastră doi faceți doar istorie, o istorie a României încătușate…
Pentru că dumneavoastră nu faceți istorie ci teologie.
Și faceți teologie fără să discriminați sursele, ci le-ați luat pe toate la un loc, de pretutindeni, neprivind la intențiile cu care au fost scrise și neavând nici posibilitatea să verificați autenticitatea lor pas cu pas.
Adică le-ați luat pe toate de bune…dacă au fost publicate într-un ziar, de o editură sau pe un blog.
Eu scriu despre Fericitul Ilie văzătorul de Dumnezeu pe probe, pe date sigure, verificate, pe surse. Mulți dintre cei care au scris, au scris din ce le-au spus alții sau din date pe care nu le au la îndemână.
Am dat ochii roată în sait și am înțeles asta…
Articolele, cărțile, blogurile auxiliate acestui proiect nu tratează subiectul la rece, după cum nu îl tratați nici dumneavoastră, ci partinic.
Unii scriu cărți despre anumiți oameni care au suferit în închisoare pentru că au fost legionari, alții pentru ca să evidențieze câți oameni cu Sfinte Moaște sunt în România, alții pentru că i-au avut duhovnici etc.
Dumneavoastră ați preluat cărți și articole scrise de diverși oameni și cu diverse intenții…prea puțini însă gândindu-se ca oamenii despre care dumneavoastră vorbiți să fie la un loc.
De aceea, mai bine ar fi fost să luați toate datele despre cineva la verificat, să faceți articole proprii pe surse și apoi să le publicați. Pentru că astfel nu aveți habar despre cât e adevăr și cât e falsificare (din diverse motive) în lucrările pe care le-ați preluat.
Și „mărturisitori”, dragi mei, nu sunt decât ortodocșii, pentru că suferă mărturisindu-l pe Hristos și nu și cei de altă credință, care cred că Îl mărturisesc…deși trăiesc după o credință în El falsificată.
Deci din punct de vedere istorico-teologic nu putem vorbi de „mărturisitori” în afara Bisericii Ortodoxe!