Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Lună: aprilie 2011 (Page 1 of 22)

Canonizarea Sfântului Cuvios Irodion de la Mănăstirea Lainici (1 mai 2011)

***

Sărbătoarea canonizării Sfântului Cuvios Irodion a început în cursul zilei de 30 aprilie 2011, prin primirea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, la Mănăstire Lainici, în jurul prânzului. Spre seară (orele 18,00), Preafericirea Sa, împreună cu arhiereii prezenţi, a săvârșit ultimul Parastas al sfântului.

Slujba Vecerniei şi Privegherea au început la orele 18, 30.

Mâine, la primele ore ale dimineţii (8,15), soborul de arhierei, preoţi şi diaconi, în frunte cu PF Părinte Patriarh Daniel, va săvârşi slujba de târnosire a Bisericii cu hramurile „Izvorul Tămăduirii” şi „Sfântul Irodion”, din incinta mănăstirii.

Programul liturgic va continua cu Sfânta Liturghie Arhierească şi solemnitatea proclamării Sfântului. În cadrul slujbei de canonizare se va da citire Gramatei Sinodale şi se vor prezenta Icoana şi Troparul Sfântului.

După ceremonia canonizării arhiereii sinodali, împreună cu PF Daniel, vor binecuvânta agapa frăţească, organizată în Arhondaricul Mănăstirii Lainici. Spre seară Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va fi însoţit de IPS Părinte Mitropolit Irineu şi de ceilalţi arhierei la Mănăstirea Tismana, unde va rămâne peste noapte.

Luni, 2 mai, Patriarhul României va vizita Mănăstirea Polovragi, după care va se va îndrepta spre Reşedinţa Patriarhală.

Marţi, 3 mai, în ziua de prăznuire a Sfântului Cuvios Irodion, IPS Părinte Irineu va săvârşi Sfânta Liturghie în Biserica mare a Mănăstirii Lainici, în sobor de preoţi şi diaconi. Sărbătoarea va continua printr-o sesiune de comunicări legate de viaţa sfântului şi de tradiţia isihastă a monahismului românesc”.

***

Date despre viața Sfântului Irodion

S-a născut la București în 1821 și a primit numele de Botez: Ioan.

La 20 de ani a devenit frate de mănăstire la Mănăstirea Cernica.

La 3 decembrie 1846 devine monah cu numele Irodion.

Devine ucenicul Sfântului Calinic de la Cernica, ieromonah și duhovnicul Mănăstirii.

În 1850 ajunge la Mănăstirea Lainici și în 1854 starețul ei.

A adormit la 3 mai 1900 prevestindu-și sfârșitul.

Sfintele sale Moaște au fost descoperite în 1929 și pe 10 aprilie 2009 redescoperite.

Stabilirea canonizării s-a făcut în data de 29 octombrie 2010.

Pomenirea sa anuală: 3 mai.

De citit la ceaiul de flori de salcâm

Opere complete (vol. 8) [15]

Scrierile complete ale

Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu

şi viaţa sa,

comentate

de către

ucenicul şi fiul său întru Domnul,

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

Vol. 8

(al 6-lea caiet manuscriptic)

Paginile 220-238

***

Dorința mea în tinerețe era să absorb totul. Eram un vârtej, un sorb ce atrăgea totul spre sine.

Un îngrozitor egoism? Nu! Era vorba de o sete înfrigurată, colosală, ca aceea a gurilor de abis care înghit universuri.

Totul se prăvălea și îl prăvăleam spre mine. Cronos, în tinerețe, își înghițea copiii.

Împărăție care crește…și apoi calcă fruntariile în picioare, pentru că caută să absoarbă tot ceea ce este în jur. Ciocnirile și colapsul cosmic. În toate astea mă recunosc.

E firea mea?! E sufletul meu?!!

Amândouă se îmbrățișează frângându-se, pulverizându-se. Apoi vine, se întinde pustiul și liniștea, și apele tăcerii. Crește umbra, fâlfâie fulgurarea de zinc a scânteierilor abisale.

Undele se leagănă pe întinsori și cresc în valuri și talazuri. Furtună ce s-ar agăța de înalturi albastre și pure, cu brațe goale, înspumate.

Cine tinde să se prindă de întretăierea desfășurării existențelor și a forțelor afunde, care cu greu se lasă vederii și receptării? Dorința?!

Răbufnirile de forțe se leagănă-n cădere. Încep să se complacă în sfărâmare și alunecare.

Atunci se nasc radiațiile zvelte, jucăușe, zglobii de farmec în strălucirea prospețimii aspectelor, care se trezesc la viață. Iubirea?!

Frăgezimile se pierd frământându-se în emoții necunoscute. Ele tind să fie cunoscute și dau de rațiune.

Mărul se coace. E cunoaștere…și vrea să putrezească. Adormire împăcată. Jertfă necurmată pentru sămânța vieții.

***

Când te chem

Eu mă dezmierd,

Printre gene mi te pierd.

*

Numai ochi,

Îmi arzi în amiezi

Și-n adâncul meu visezi.

***

[Pe un fragment de foaie găsit aici avem, pe prima parte, părți din două strofe, scrise cu pix roșu și, pe a doua parte, însemnări făcute cu creionul.]

*

[Prima parte:]

e iubim unele ființe, frumusețea

ată în ele?! Propriu-zis iubirea

ea spiritului închegată în ele, modul

-nifestare a spiritului în sufletele și

-ri!

*

-area mi-o cuprinde

-rinde la răspântii;

-ui, și noi merinde

-elor dintâi!…

*

[A doua parte:]

Cove (eng.) = 1. individ, cetățean; 2. golfuleț; 3. var nestins.

***

Repere

În copilărie priveam piedut cerul cu ochii.

interesa adâncul.

În studenție, prin meditație și concentrare, am obținut abia o scânteie solară năzărită în fundul unui abis de întuneric.

Altădată am obținut detașarea sufletului de corp, care rămăsese imobil, în timp ce, spiritual, mă concentrasem spre vârful unei piramide cristaline și ușor scânteietoare.

Faptul că atunci mi-am dat seama că nu îmi mai puteam comanda mișcările trupului (pentru o clipă) m-a făcut să renunț la aceste încercări, de teamă ca nu cumva să rămân în afară de corp.

Am socotit că era prea devreme și că nu sunt pregătit suficient.

***

Sonet

To the best girl

*

Ce ardere în ceruri mi s-arată!…

Când Serafimii cântec izvorăsc

Și-n pura melodie întrupată

În ei și în afară risipesc!…

*

Dulce îmbăiere, cum te cheltuiesc,

Îmbujorare în argint scăldată!

Când fulgere prin inimi se-mpânzesc,

Minune arzi de ger[1] înmiresmată!

*

De când te-adăst ivire să te sorb…

…Și tot mă-ntreb de ce rămân în lut,

De ce am trup întunecat și orb

Când mi-a fost dat lucirea să-ți sărut?

*

Dar universul sunt și negru corb,

Gigantic în explozii dar tăcut,

Străfulgerat în inimă eu sunt

Din început spre Începutul sunt.

***

Beethoven

De-o viață mă îmbraci în măreție,

Mai gravă decât noaptea, decât chinul,

În sunete mă-mbraci cu măreție

Mai gravă decât moartea și destinul.

*

Prin tine simt cum e cunună chinul

Și-n lava inimii s-așterne melodie,

Ne-ncununate rege, împărate, domn

Pe răzvrătirile din inimă și vis…

*

De-o viață curg cu prăbușiri în somn

și mă trezesc cu cerul redeschis.

***

Cum să te smulgi, când rădăcini, din soare și din stele, ți-au crescut?! Cum să te rupi, când drumuri de corăbii, printre ele, ți-ai făcut, cu ierni și primăveri, pe întinderi albe, întrețesute?!!

***

Împărăteasă

Pură lumină, cer deschis[2],

Iradia-i văzduh și vis

În cântec te desfășurai

Aerian, gură de Rai.

*

[Făptura pură ți se pierde[3],

Pe vârfuri cu poiană verde,

De cum veneai, te depărtai,

Pământ și codru aspirai.

*

În spații ceruri ai înscris,

Lumină pură, Paradis,

Chipul tău, inima ce frământă

Sufletul ce spumegă și cântă.]

*

De cum veneai te depărtai,

Pământ și codrii aspirai,

Făptură pură ce te pierzi

Pe vârfuri cu poiene verzi…

*

Lumină pură, cer deschis,

În spații ceruri ai înscris…

…Chipul tău inimă frământă[4],

Sufletul spumegă și cântă!

***

Am fost să sorb

În trup de vrajă[5]

Și codru, și pământ, argat,

Să port în mine metereze

Și goarnă de război!…

*

Neîndurător, cutremurat

De fulger și furtună

Am adăstat, m-am despăcat[6]*,

[Ca] să te primesc în sânge,

Să te înalț în vis,

Să te sărut în cer!

***

Viziunea multicoloră a sufletului,

învăluitorul farmec al umblării

și al învolburării luminii, care năștea culori,

al bucuriei, care se dezvăluia ca foc,

în forma chipului uman.

***

Esența spiritului: lumina arzând în sfeșnic înalt de argint. Aici s-a oprit transfigurarea [mea] și calea duhului, care alerga străbătând forme de vis și preschimbări de priveliști și lucruri.

***

Mi-a fost să mor în clipe treze[7]

De luptă beat, pe metereze,

Sorbind din zori până-n apus

Zvonind de cântec dornic dus…

*

Mi-a fost să sorb în trup de vrajă

Și codru și pământ și strajă,

Și zbucium, goarnă și război,

Să fiu de-a pururea în voi,

*

Ne-ndurător, adânc cutremurat,

Fier plăpând și despicat,

Fulger pribeag pe grea furtună,

Sărut și vis care detună[8].

***

To The Best

Un Înger treaz te străjuiește[9],

Sabia lui te-mbujorează

Iar tu plutești înconjurată

De o lumină ce te-arată[10].

***

Înger viteaz te adumbrește,

Lumina-n față te privește,

Sabia lui te-mbujorează

Cu frumusețe mereu trează,

Pe frăgezimi de-nceput,

Susur de ev abia născut.

*

Virginitățile să-ți cânte[11]

*

Am înflorit pământ și vânt,

Virginitățile să-ți cânte;

Acoperămă-n mantia ce plânge,

Astâmpără-mi tot clocotul din sânge![12]

***

Ați cunoscut lumina călătoare

ce pâlpâie-n cărări necunoscute,

cădelnițate efluvii de tămâie?

*

Sau ați văzut argint solar, lumină,

cum se preschimbă în culori ce cresc,

de forțele culorilor ce ard

și în boboci și flori împodobesc?

*

Zboruri de lum[ină]…[13]

pe când într-[a] mea ceruri cad.

*

Lumină, rază, bușnitoare din adânc

de cer, nebănuit în profunzimi[14],

ritmează[15] pieptul viu al mărginirii…

*

Se umflă, se dezumflă-n nori de aur

și[-n] valuri de argint ce-nmiresmează,

albastrul pur al slăvilor umbrite

de Duhul, fum al gândului nespus.

Atotrăsăritul arde în apus[16]!

***

Privirea mea te-mprejmuie,

Lumina Ta mă vremuie

Și Te absorb adânc-adânc,

râd a veșnicii când plâng.

***

[13 februarie 1977]

„N-am să slujesc ceva în care nu mai cred, fie că se cheamă căminul meu, patria mea sau biserica mea. Și-am să mă exprim în vreun mod de viață sau de artă pe cât de liber și pe cât de întreg voi putea…”, spunea James Joyce[17].

Eu spun însă, că a nu face sau a nu crede ceva înseamnă să faci ceva la modul negativ, distructiv.

Nu poți să scapi de acest a face, de a te manifesta într-un fel sau altul.

A nu crede este egal cu a crede în negație, cu a crede distructiv.

Crezi – ai impresia – că te ridici deasupra acestor înlănțuiri, dacă nu te gândești la ele.

Dar oare, făcând acest lucru, nu distrugi schelele? Nu te prăbușești?! Nu cazi sub ele, în adânc, nu cobori sub condițiile existențiale?!!…

Cât poți anula [din ceea ce ești]? Unde trebuie să te oprești cu anularea umană sau divină?

De unde să începi o nouă creație și în numele cui? A omului mereu nou?…Însă cât de valabilă este și cât va dura în timp, chiar genială fiind ea?…

***

Cristal al cerurilor toate

Abia desprins din lunga noapte…

*

Strălucire mă pătrunzi,

Strălucire îmi răspunzi,

Sufletul să mi-l desfaci,

Trupul zare să mi-l faci.

*

Că te-am vrut[18] dezmărginire,

Întru viață, întru fire

Și-n toate izvoarele,

Codrii, căprioarele.

*

Cerule, mamă înaltă,

Inima spre tine saltă,

Cu gândul, cu zilele,

Cu pruncii și nopțile.

***

Plutesc în cer eterne și reale

Văpăi rotite și ovale,

Și-n calea ta le risipesc

Și-n plânsul meu te regăsesc.

*

Plăpândă m-ai făcut, ca-n vis,

Spre tine sânul mi-am deschis,

Și sufletul mi se pătrunde

De despletirile-n bune unde.


[1] V. inițială eliminată: de-a pururi.

[2] Idem: Paradis.

[3] Această strofă și următoarea sunt eliminate în manuscris de către autor.

[4] Frământată.

[5] Plin fiind de lumina dumnezeiască.

[6] M-am despătimit.

[7] Poem scris cu creionul, deși înaintea lui și după el totul e scris cu stiloul.

[8] Care îi cheamă și pe alții la a-l urma.

[9] V: te-mprejmuiește.

[10] Care te descoperă, te pune în evidență.

[11] Vers eliminat de Dumnezeiescul Ilie din acest loc și comutat două rânduri mai jos.

[12] Variantă de final: de plâns nestins.

[13] Vers nedeplin, eliminat de autor.

[14] V: adâncimi.

[15] V: se umflă.

[16] Când a apus în mine orice dorință pământească și am fost plin numai de dorirea Celui iubit.

[17] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/James_Joyce.

[18] V: Te-am dorit.

Îndrăgostire și căsătorie ca la Mircea Diaconu

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Yl99Zigvvrg]

Toată confesiunea începe de la minutul 3. 30. Vă rog, începeți de acolo!

De la Șoim Press.

Pentru cei cărora le place politica cu folclor

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=u0InzGWlM40]

De la Șoim Press.

The Royal Wedding Ceremony at Westminster Abbey (29 aprilie 2011)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=53UaRWI1Vh4]

Preluare de la .

E comunistă

Când e 8 martie…și bărbatul nu vrea să se scârme la portofel (și asta numai din iubire față de soție/mamă/prietenă/amantă/soră etc.) invocă faptul că e zi comunistă.

De 1 mai însă…nu știe pe unde să fugă la distracție…deși tot comunistă e.

E ziua muncii sărbătorită prin distracție.

Întrebarea e subânțeleasă: de ce nu e comunistă și distracția? De ce atunci când vine vorba de tine distracția costă oricât dar când vine vorba de respect și admirație costă mult?

Page 1 of 22

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort