Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

*

A vedea

şi

a fi văzut

*

Vol. I

*

Paginile 262-266

*

Cuprinsul întregului volum

***

8. Obiectualizarea imaginii

Imaginea falsificată este imaginea vandabilă, imaginea creată pentru ca să agite fiinţa noastră, să o bruscheze.

Imaginea obiect este imaginea dezumanizată, ideologizată, care poartă în ea duhul demonic al pervertirii fiinţei umane.

Fără o înţelegere corectă şi atentă a obiectualizării imaginii nu putem să ne raportăm în mod tranşant la iconosfera sincretistă şi adânc pervertită a postmodernităţii.

***

8. 1. Impactul imaginii obiect în pornografie sau despre crearea obsesiei genitale


Video-pornografia este cea mai evidentă şi mai degradantă transformare a imaginii umane şi a intimităţii noastre în obiecte de consum.

Împreună cu profesorul francez Patrick Baudry, sociolog de profesie, vom aprofunda ceea ce el denumeşte raportarea caricaturală la imagine şi povestire[1] în industria porno, cât şi problematica funcţiilor deconstructiviste ale pornografiei la nivel personal.

Imaginea pornografică este o vizualizare mai mult decât o vedere[2], spune el, pentru că ne sustragem „imperativelor adevărului sau raporturilor cu adevărul”[3] pentru a ne afunda într-o delectare vicioasă cu imaginea.

Ceea ce ne atrage la pornografie este expresivitatea ei[4], expresivitate care constă în mediatizarea imediatului uman[5].

Însă promovarea imediatului uman sexual vrea să ne anuleze raporturile reale cu lumea[6], prin aceea că ne învaţă să ne bucurăm de sexualitate în lipsa unui partener real. Pornografia comută centrul de atenţie de la relaţie la satisfacţia narcisistă, dând prin claritatea imaginilor promovate un grad ridicat de excitaţie[7], însă o excitaţie programată, care se consumă în mod vicios.

Care e rolul imaginii obiect?, se întreabă profesorul Baudry. Acela de a menţine febrilizarea excitaţiei[8] în consumatorii de imagini şi de filme porno, adică faptul de a-i manipula prin dependenţa lor de excitaţia sexuală.

Imaginea obiect pornografică dezvoltă un discurs ultradirect, deloc insinuant şi scopul ei este acela de a nu te lăsa pasiv, de a te tulbura interior[9].

Industria sexului, constată autorul nostru, îşi exploatează atât actorii cât şi consumatorii ei pentru că vrea reacţii imediate[10].

Reacţia imediată, juisarea sexuală face ca imaginea obiect să nu aibă suspans[11], ci ea bulversând orice reper temporal cere de la noi o receptivitate continuă.

Dar o receptivitate care ne goleşte de gânduri, de proiecte, de racordarea la realitate pentru o pasivitate activă doar din punct de vedere sexual.

Privim pentru ca să ne excităm. Sau suntem spectatorii propriei noastre dorinţe de a ne excita.

De aceea autorul francez denumeşte imaginea porno „combinaţia perfectă dintre saturaţie şi vid[12].

Pe măsură ce imaginea pe care o vedem e saturată de prezenţa genitalului pe atât asistăm la o intrare a noastră în disoluţie interioară.

Imaginea obiect ne scufundă în inerţie, ne face captivii unei priviri fără reflecţie şi această stare de abandon în excitaţie este un exerciţiu asumat de depersonalizare.

Acuta sărăcie narativă[13] pe care o sesiza autorul nostru în filmul porno devine propria noastră stare de a fi, în momentul când devenim dependenţi de pornografie.

Nu mai comunicăm, nu mai gândim, ci doar privim imagini porno. Dependenţa față de ele înseamnă abandonarea personalizării, a socializării, a dorinţei de a avea relaţii reale.

Industrializarea privirii sexuale[14] care se experimentează pe generaţia noastră, învăţată să fie servită la tavă cu noi şi noi producţii XXX, face din imaginea obiect a pornografiei o evadare din realitate, o preferință pentru irealitate în locul realităţii, realitatea socială fiind resimţită drept crudă şi neprietenoasă.

Însă fuga după lumi mai reale pe care ne-o inoculează această industrie ne abandonează singurătăţii şi insatisfacţiei[15].

Crearea unui univers paralel cu realitatea, în care totul se întâmplă cum ne-am dori[16] e frustrantă, pentru că noi nu trăim în irealitate.

Relativizarea realului[17], a cotidianului prin pornografie ne face să ne simţim în viaţa reală nişte marginali sau, dimpotrivă, să activăm ca apologeţi ai ideologiei porno în viaţa reală.

Autorul nostru e categoric în ceea ce priveşte caracterizarea ideologiei porno ca aspect negativ în domeniul relaţiilor sociale şi ca destructurant al coeziunii sociale. Spune el: „individualismul contemporan se constituie în resortul şi vectorul acestei industrii”[18] porno.

Obsesionalizarea sexualităţii, transformarea ei într-un mod de viaţă[19], încercarea de a şterge opoziţiile reale dintre mediile sociale, exacerbarea strategiilor de gust[20], deconstrucţia privirii[21] sunt tot atâtea efecte negative pe care le aduce în viaţa noastră imaginea obiect.

Imaginea obiect nu vrea să fie gândită ci ea vrea să producă vedere[22].

Pe motivul că ne aduce la cunoştinţă imaginea invizibilă a sexualităţii altora[23], imaginea obiect doreşte să ne instaleze în poziţia de a ne vedea văzând[24].

Imaginea obiect, în sine, e o lichidare a umanului ca integralitate. Ea limitează omul la trupul său[25], la carnal sau, mai bine-zis, limitează pe om la sexualitatea sa.

Însă trupul nu este expus în imaginea porno, ci imaginea face referire la trup prin ceea ce expune din el[26]. Avem, în această ipostază, „un corp, adică vedem prezenţa unei absenţe[27], prezenţa absenţei persoanei.

Imaginea obiect nu ne apropie de persoană ci, din start, ne propune o separare de ea, care ne încântă dar care ne şi bântuie[28].

Cel mai periculos aspect al imaginii obiect e acela, că atunci când ea este crezută drept reală sau e luată drept ideal de viaţă aceasta devine o utopie prezenteistă[29] în viaţa noastră.

Pentru că, pe de o parte, ne propune un corp sexualizat al cărui chip nu contează[30] iar, pe de altă parte, reprezintă o seducere instrumentalizată a noastră[31], care nu ne leagă de o persoană ci de un mod individualist de a ne trăi sexualitatea.

Imaginea obiect este elogiul adus fragmentarităţii, adică desființării imagologice a omului.

Privirea vede din om mai mult decât o simplă imagine.

Însă imaginea obiect te pune în fragment, te reduce la fragment, la un fragment fără adâncime personală, pentru că asasinează imaginea persoanei transformând-o într-un instrument de excitare sexuală perpetuă.

De aceea, imaginea obiect etalând fragmentul de corp sexualizat desfiinţează taina persoanei și a trupului odată cu ea, pentru că trupul e prezentat fără adâncimi sufleteşti.

Atâta timp cât sexualitatea ţine doar de funcţionarea în anumiţi parametri ai trupului, imaginea obiect neagă interioritatea sufletească a omului, neagă nevoile sale sufleteşti şi împlinirea lui duhovnicească, pentru că transformă persoana umană într-o imagine materialistă a trupului.

Actorii porno sunt „concentraţi, conştiincioşi în mod profesional, preocupaţi pe ejaculare şi atenţi la exigenţele camerei de luat vederi” [32] şi se lasă să fie reduşi la imagine.

Nu prestaţia actorilor ne produce plăcere, ci imaginea reducţionistă este aceea care se confundă cu plăcerea noastră, cu aşteptarea noastră sexuală[33].

Contează forţa brută a imaginii, ceea ce exprimă imaginea, pentru că persoana a devenit obiect[34] care produce plăcere.

Şi excitaţia oculară continuă nu rămâne fără urmări, ci ea produce dereglări cerebrale[35], care se transformă într-un mod de viaţă.

Aceasta e de fapt urmarea dramatică a ideologizării cu imagini obiect: aceea că te transformă într-un rebut social, fără dorinţa de a te impune prin ceva anume.

Concluzia autorului e aceea că pornografia „ne obligă să ne punem problema unei priviri care vizualizează şi a unui raport cu trupul ce este considerabil modificat[36].

Și tocmai de aceea e nevoie să problematizăm privirea care doar vizualizează şi care nu pătrunde în adâncul experienţei omului şi care îl reduce pe om la trup, în loc să îl vadă ca pe un partener de dialog şi ca pe un prieten.

Mutaţiile în zona vederii sunt enorme pentru că ni se sugerează sau ni se spune de-a dreptul ceea ce trebuie să vedem şi cum trebuie să vedem, fără a mai avea posibilitatea să vrem să vedem cum arată de fapt lumea şi oamenii.


[1] Patrick Baudry, Erotismul şi pornografia, trad. din lb. fr. de Alina Mihaela Băluţ, Ed. Eurosong & Book, Bucureşti, 1998, p. 9.

A se vedea: http://fr.wikipedia.org/wiki/Patrick_Baudry_%28sociologue%29.

[2] Ibidem.

[3] Ibidem.

[4] Idem, p. 10.

[5] Ibidem.

[6] Ibidem.

[7] Ibidem.

[8] Ibidem.

[9] Idem, p. 16.

[10] Idem, p. 17.

[11] Idem, p. 18.

[12] Idem, p. 20.

[13] Idem, p. 33.

[14] Idem, p. 48.

[15] Idem, p. 49.

[16] Idem, p. 50.

[17] Idem, p. 51.

[18] Idem, p. 53.

[19] Idem, p. 54.

[20] Idem, p. 62.

[21] Idem, p. 65.

[22] Idem, p. 81.

[23] Idem, p. 82.

[24] Idem, p. 83.

[25] Idem, p. 97.

[26] Idem, p. 96.

[27] Idem, p. 97.

[28] Idem, p. 98.

[29] Ibidem.

[30] Idem, p. 107.

[31] Idem, p. 110.

[32] Idem, p. 114-115.

[33] Idem, p. 115.

[34] Idem, p. 122.

[35] Idem, p. 138.

[36] Idem, p. 158.

Did you like this? Share it: