Opere complete (vol. 8) [9]
Scrierile complete ale
Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu
şi viaţa sa,
comentate
de către
ucenicul şi fiul său întru Domnul,
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş
Vol. 8
(al 6-lea caiet manuscriptic)
Paginile 102-121
***
[20 martie 1974]
Fugarul murg
Not to be road merely once[1].
*
E o vrajă care curge[2]
din izvorul fără fund
şi cântând-o mă tot suge
şi mă trage mai afund.
*
Din adânc ce nu se vede
întru mine se-ntocmi,
lauda vădită-n semne
şi în fapte zi de zi…
*
Limpeziri nedepănate,
flori din zori şi din amurg,
dezlipindu-se de noapte,
oglindesc fugarul murg.
***
[28 iunie 1974]
Şi feţi-frumoşi doritu-ne-am să fim,
Şi ne-am scăldat în gândurile lui.
Atunci noi cine suntem?
Cei vii, cei de acum?… Sau…
Cei ce vin din cei dintotdeauna?!
***
Iubita mea, pecete zării,
Cobori în fulgerele mării
Şi din furtună şi din val,
Oglindă a morţii de cristal…
***
[1 iulie 1974]
Averi neţărmurite-ntr-o făptură
Înmiresmata cerurilor gură,
Scânteietoare-n nopţi de abanos
Îţi împlinesc adâncul meu, prinos!
***
Şi cântul tău e vis care cuprinde
Şi aripi mari spre univers întinde
Şi eu iubesc în tine desfoierea
Măritei forme către infinite.
Ce ne atrage luându-ne sfârşitul
Cărărilor de trupuri ce s-afundă,
Melodie risipită-n undă
Unind extazul cu tăcerea.
***
Mi-eşti dată mie să te cânt
În duhul spadei, în asalt,
Umblând pe vântuit pământ
De jos privind şi din înalt.
***
La moartea mea vreau cânt şi joc.
***
[28 noiembrie 1974]
Dacă prin forţa electromagnetică, elementele din care e format corpul uman – până la nivel atomic sau chiar sub-atomic – ar putea fi dislocate sau, mai bine-zis, distanţate unele de altele la depărtări atât de mari, încât corpul nostru să devină invizibil, dar unitatea psihofizică periferică să nu sufere schimbări sau să fie lezată, atunci s-ar putea produce noi transformări în cursul vieţii umane.
Nu ar putea atunci, ca astfel de fiinţe umane să poată trece unele prin altele?
Ar putea să coexiste, cu atât mai mult, în acelaşi loc, în măsura în care rarefierea lor fizică ar fi mai mare.
Energia psihică s-ar putea concentra în acelaşi timp şi loc fără ca să se confunde spirit cu spirit. Ideile ar fi multiple, ar abunda. Spiritul creator ar fi mai activ.
Cum se explică invizibilitatea? Ar putea constitui cele pe care le-am spus aici, un mod de explicare a invizibilităţii?
***
De înserare se fac semne!…
Sunt semne…Ce-o să-nsemne?!…
*
Că am trecut
şi-am fost văzut
şi am văzut!
*
Mirarea de copil s-adună,
din tânărul pe nopţi cu lună,
vechi prisosiri de-argint şi aur
şi din bărbat – semn de balaur –
*
Pe chipul tău să-nsenineze
Arhanghelul de foc şi pară…
În lumea verde, ce-o s-apară?!…
***
[10 decembrie 1974][3]
Abia acum mi se luminează, de ce Dumnezeu a vrut ca să fim bătuţi cu biciul de foc şi cu ciocanul de fier şi să fim seceraţi cu o seceră de flacără.
Aşa se curăţește aurul prin foc, pentru că eram creştini cu numele şi păgâni în fapte şi beneficiam de harul mântuirii ca nişte furi ai jertfelor înaintaşilor.
Şi mai mult decât atât, Domnul a vrut aşa, ca din adâncuri să ne ridicăm către lumină, să jinduim după ea şi după libertatea creaţiei, a binelui şi a frumosului.
Căci dacă eram lăsaţi călduţi, ne tot scăldam în starea noastră. De aceea ne-a vărsat Duhul din gura Lui [Apoc. 3, 16].
Dacă eram lăsaţi în lumină, libertate, bine, adevăr şi frumos am fi tins spre adâncuri, spre fărădelegi, spre întunericul materiei şi ne-am fi prăbuşit.
Dar astfel, strânşi, împresuraţi de viforul şi de spada materiei, aspirăm sincer şi cu toată tăria spre ce-i al nostru, adică spre adevăr, bine şi frumos.
Şi mă bucură azi chipul spre care ne îndreptăm cu ştiinţă sau fără ştiinţă. Şi asta-i o dovadă a faptului, că este ceva bun în neamul acesta şi că Dumnezeu îl ajută să iasă la lumină şi că nu-l va pierde, ci îl va înălţa la Fiul Său, acolo unde trebuie.
***
[27 decembrie 1974]
Dacă frumuseţea mării
liniştei se-ntinde…
Curge-n valul înserării
tot ce nu cuprinde.
***
[4 ianuarie 1975]
Botez, poartă de Rai
Pentru omul Hristos Dumnezeu.
*
Naştere din apă
În trup de Hristos.
*
Naştere din iubire,
În spirit, Dumnezeu.
*
Botez de foc, botez de sânge.
*
Morţi sfinţiţi şi îndumnezeiţi,
Daţi-mi un semn de mântuire!
***
Frumuseţea necreată e cea care a creat formele create.
***
Atâta foc şi-atâta amar
Şi-atâtea lucruri făcute,
Peste întunericul uitat
Ai revărsat, Părinte!
*
Atâtea forme fără număr
Din vâlvătăi de foc de aur,
Nedezgropatul sfânt tezaur
Îl port la sân, îl duc pe umăr.
***
Bioritmul – ca o a patra dimensiune.
***
E un farmec, e un cântec ce în voi nu se va pierde.
***
Iubirea minţii mele,
iubirea mea din veci,
în inimă-n inele
te simt din nou cum treci.
*
Tu, Fiul din vecie
al curatei feciorii,
a Taborului luminii
în inimă-mi revii.
*
Al preamăririi Tale
rug am voit să fiu…
Primeşte-mă, prin moarte,
în Tine să înviu!
***
Inimă din piept,
în ţăndări…
…explodezi!
*
Să nu taci,
căci în lumină te prefaci!
***
Lumină din noapte mă dărui
Vioriu, în aur, mă nărui,
În spectrele mele-adevăru-i!
*
Năvală de vise oprit-am
Şi rupt-am al gândului ham*,
Ca lumina veciei s-o am!
*
Şi ea mă saltă acum[4]
Eon pe-al evilor scrum[5],
Viitor şi trecut sunt, drum![6]
*
Lumina curge izvor,
Ţâşneşte, sporeşte în nori[7],
Pluteşte în susur, uşor!
*
Ţărânii şi vremii argat[8],
Crai peste gând, luminat,
Din necreat mereu încreat.
*
Adevăr în forme şi clipă[9]
Extraterestră aripă,
Invizibilă stirpe!
*
Rob al obârşiei ţării,
Fiul frunzei şi-al mării,
M-atrage graiul chemării.
*
Spre libertate-n lumină,
Cu ochiul ţintă la tină,
Ca să suie cu mine senină.
*
Vergină să nască din când,
Frăgezimea iubirii oricând,
Pustiul ne-absoarbe cântând.
*
Eu sunt cel ce vine,
Tot neamul e-n mine,
Bucuria iubirii ne ţine![10]
*
Şi-am vrea de-a pururi o lume,
În nalte talazuri şi spume,
Bucuria iubirii să-n sume[11]!
[1] În engleză: Nu fi cale numai o dată.
[2] V primă: E o vrajă ce tot curge.
[3] Fragment însemnat cu copiat.
[4] V: Şi ea mă ridică acum.
[5] V eliminată: Nou ev pe-al eonilor scrum.
[6] V primă: Viitor şi trecut sunt acum!
[7] V primă: Ţâşneşte în forme şi nori.
[8] V primă: Al ţării şi vremii argat.
[9] Strofa de faţă este tăiată în M.
[10] V primă eliminată: Suspin bucuriei să-nchine!
[11] Cu sensul: să însumeze bucuria iubirii.