*

Viața Sfintei Maria Egipteanca în lectura noastră a fost inclusă aici.

46.2 MB

***

Iubiți frați și surori întru Domnul,

duminica aceasta e o lecție memorabilă pentru bărbați. Tocmai de aceea e pusă după crucea și după scara nevoințelor duhovnicești

Pentru că singura duminică a Postului Mare în care e cinstită o femeie este aceasta, în persoana Sfintei Maria Egipteanca…și bărbații se regăsesc în ambele temperaturi ale vieții sale.

Și, deși este pomenită la 1 aprilie Sfânta Maria Egipteanca (zi în care bărbații știu să facă glume de prost gust), duminica de astăzi poartă numele ei, ca model de convertire de la desfrânare la pnevmatizare uluitoare.

O lecție pentru bărbați în dublu exemplar…Pentru că Sfânta Maria, în prima parte a vieții ei, făcea sex cu bărbați și din cauza lor era decăzută iar, în a doua parte a vieții ei, după 47 de ani de pocăință, l-a uimit și umilit cu totul pe Sfântul Zosima, care avea și el 53 de ani de monahism.

Iar, în mod pedagogic, Biserica noastră le spune femeilor sau bărbaților care se prostituează în vreun fel sau altul că e timpul să se schimbe la inimă și minte, că nu sunt singurii intrați pe panta morții sufletești și că există exemple semnificative, ca acesta de astăzi, de oameni Sfinți, care odinioară erau starurile porno ale epocii lor.

Și chiar dacă nu suntem oameni care facem acte explicite, pe față, de curvie, duminica de astăzi ne atenționează că desfrânarea inimii e tot la fel de explicită și de gravă pentru Dumnezeu ca și fapta în sine.

Ce facem în interiorul nostru e tot la fel de important ca ceea ce facem în afara noastră și în relațiile dintre noi.

Vă rog să citiți sau să audiați textul aghiografic, în rezumat, al Vieții Sfintei Maria Egipteanca! Să îl aprofundați punându-vă în locul ei.

Și dacă vi se pare că e aproape de dumneavoastră până la convertire…să vă puneți problema de ce nu sunteți aproape de ea și după aceea. Și în fiecare fază a vieții ei să observați determinarea, lupta sa ascetică dar și ajutorul lui Dumnezeu nespus de mare, atunci când s-a dat pe sine cu totul în mâna Sa.

Până a ajuns să se roage în văzduh și să fie plină de slava Sa, Sfânta Maria a trecut prin iadul patimilor: de la 12 ani a început să se culce cu bărbați. Și 17 ani și ceva de zile s-a desfrânat fără ca să primească bani, numai din plăcere, în comparație cu prostituatele de azi, care fac sex mai mult pe bani decât din plăcere.

Drumul spre Ierusalim l-a făcut tot desfrânându-se…

Nu s-a dus pregătită pentru pelerinaj. Și, cu toate acestea, observăm vitalitatea ei sufletească, dorul ei după viața autentică, dacă a fost în stare să renunțe la lume pentru iubirea lui Dumnezeu.

Căci atunci când a dorit să intre în Biserică, la praznicul Înălțării Sfintei Cruci, harul lui Dumnezeu nu a lăsat-o să intre decât după ce s-a pocăit și s-a rugat Maicii lui Dumnezeu. Și după ce a sărutat Sfânta Cruce a Domnului și a cerut ajutorul Maicii lui Dumnezeu…a locuit în pustiu 47 de ani.

Și tocmai de aceea e pusă acum viața sa în fața noastră ca să observăm cum se luptă cu „fiarele cumplite” ale patimilor și să vedem ce urmări preaminunate are reala, adevărata asceză în viața noastră și nu cea doar din gură.

17 ani s-a luptat cu patimile în mod cumplit.

A suferit din cauza frigului, a zădufului, a trăit zile întregi de slăbiciune și durere extremă, dar curățindu-se de patimi prin rugăciune și inexprimabilă răbdare și încordare.

Până la rugăciunea în văzduh sau până să îți sape leul mormântul trebuie să îți domesticești sufletul și trupul, domesticire care se numește curățire continuă de patimi.

Iar această domesticire a ființei tale leagă crucea de scara nevoințelor, Sfânta Maria Egipteanca arătând modul practic în care lupta cu violența patimilor are ca urmare, la nivel ontologic, umplerea ta de pacea și de frumusețea lui Dumnezeu.

De ce Biserică însă ne pune în față o convertire excepțională? Pentru ca, în primul rând, fiecare dintre noi să avem un reper imens în față, pe care să îl urmăm pe măsura noastră. În al doilea rând, pentru ca să nu minimalizăm niciodată efortul ascetic, să nu bagatelizăm durerea și chinul, umilința și simțământul neputinței. În al treilea rând, pentru ca să îi credem pe toți apți de mântuire, dacă vor să se despartă de rău și să-L iubească pe El mai presus de toate.

Evanghelia zilei [Mc. 10, 32-45] ne vorbește despre moartea și suferința Domnului…și asta cu o duminică înainte de Intrarea Lui în Ierusalim, când a fost primit cu ramuri și flori. Vom mânca pește de Florii, pentru ca să ne bucurăm împreună cu El.

Numai că bucuria noastră va fi umplută de tristețe, pentru că El nu a venit să I Se slujească ci ca El să slujească la mântuirea tuturor [Mc. 10, 45].

Și în limba greacă avem verbul diaconeo, de unde vine și diacon și slujire. Pentru că diaconul e slujitor iar în tratatele de teologie dogmatică vorbim despre cele trei slujiri ale Domnului pentru noi.

Iar învățarea noastră de către Domnul, suferința Lui pentru noi și împreună cu noi și conducerea noastră spre îndumnezeire e modul dinamic nespus de profund prin care Domnul a condus, conduce și va conduce, ca Slujitor al mântuirii noastre, pe fiecare în parte pe drumul mântuirii noastre.

Și dacă nu uităm în fiecare clipă că El e cu noi și nimeni împotriva noastră, ne vom lăsa conduși spre Sine, într-un mod paradoxal de frumos. Ne vom lăsa mântuiți de Domnul și umpluți de bucuria Lui. Amin!

Did you like this? Share it: